DECIZIE Nr.
431 din 15 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 434 din 10 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fruvisat"
- S.A. Satu Nou, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 1.405/256/2006 al
Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu
contravine normelor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele :
Prin Decizia nr. 504 din 11 mai 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.405/256/2006, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Fruvisat" - S.A. Satu Nou, judeţul Constanţa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că
prevederile de lege criticate contravin normelor constituţionale şi a celor din
actele internaţionale invocate, întrucât restituirea către foştii proprietari a
terenurilor proprietate a statului, afectate de plantaţii de vii sau pomi, nu
are în vedere titularul actual al dreptului de proprietate şi nici
despăgubirile la care ar fi îndreptăţit acesta.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia este admisibilă.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art.
44. In acest sens, arată că art. 44 alin. (1), potrivit căruia Conţinutul şi
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege, precum şi art. 136 alin.
(5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private „în
condiţiile legii organice", au în vedere tocmai circumstanţieri ale
prerogativelor dreptului de proprietate. Potrivit acestor dispoziţii,
legiuitorul este, aşadar, competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate. In consecinţă, consideră excepţia neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992,'să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr.
18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu
modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Plantaţiile
de vii sau pomi pot fi afectate în astfel de cazuri numai în situaţia în care
nu există terenuri din altă categorie de folosinţă, pentru a fi atribuite în proprietate."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 44 alin.(1) şi (2) referitor la proprietatea privată. Este
invocată şi încălcarea art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Autorul excepţiei consideră că prevederile art. 42
alin. (4) din Legea nr. 18/1991 contravin textelor constituţionale invocate,
întrucât este proprietarul plantaţiilor viti-pomicole potrivit art. 20 alin. 2
din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca
regii autonome şi societăţi comerciale, terenuri pentru care s-a validat
punerea în posesie a foştilor proprietari.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că art. 42 din Legea nr. 18/1991 prevede posibilitatea atribuirii terenurilor
agricole proprietate a statului, în localităţile cu deficit de teren, către
foştii proprietari sau moştenitorii acestora care nu au optat pentru acţiuni în
condiţiile art. 37 din lege, şi cărora nu li se poate asigura suprafaţa minimă
de teren prevăzută de această lege. Potrivit alin. (4) al acestui articol, în
cazul în care pe aceste terenuri se află plantaţii de pomi sau vii, acestea nu
pot fi restituite decât în situaţia în care nu există terenuri din altă
categorie de folosinţă.
Analizând prevederile de lege criticate, Curtea
constată că acestea nu contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din
Constituţie. Legiuitorul este competent să reglementeze cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate în accepţiunea principală conferită
de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale
sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind,
astfel, limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Prin textul de
lege criticat, legiuitorul nu a făcut altceva decât să dea expresie acestor
imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale.
Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 375
din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005), Curtea a
statuat că, în domeniul legilor fondului funciar, legiuitorul a rămas
consecvent politicii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra
terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege. Aceste
măsuri au ca finalitate soluţionarea definitivă a problemei proprietăţii în sensul reparării unei
mari nedreptăţi istorice. Prin instituirea acestor reglementări, legiuitorul a
avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio
in integrum, în deplină concordanţă cu principiul
garantării proprietăţii prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din
Constituţie, potrivit căruia „Proprietatea privată este garantată şi
ocrotită în mod egal de lege, indiferent de
titular." Pentru aceleaşi considerente,
prevederile de lege criticate sunt în acord şi cu art.1 din primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor
fundamentale.
Pentru motivele expuse mai sus,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Fruvisat" - S.A. Satu Nou, judeţul
Constanţa, în Dosarul nr. 1.405/256/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia
civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu