Decizia Nr.428 din 09.06.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 596 din 07 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la art. 1 alin. (2) şi art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mihnea Basil Ştefănescu, Tudor Basil Ştefănescu, Dan Costin Petrescu şi Irina Igirosianu în Dosarul nr. 13.263/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.213D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au transmis la dosar note scrise prin care, în esenţă, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, în cauza de faţă menţinându-şi valabilitatea jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, motiv pentru care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Sentinţa civilă nr. 4.793 din 27 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 13.263/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la art. 1 alin. (2) şi art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mihnea Basil Ştefănescu, Tudor Basil Ştefănescu, Dan Costin Petrescu şi Irina Igirosianu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a desemna un expert pentru evaluarea unui imobil revendicat care nu mai poate fi restituit în natură şi de a emite titlul de despăgubire corespunzător.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc că dispoziţiile legii se aplică cererilor aflate pe rolul instanţelor, încalcă principiul neretroactivităţii legii. Arată că se nesocoteşte şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prevede că, în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, în condiţiile în care până la apariţia Legii nr. 165/2013 se acordau despăgubiri în numerar sau acţiuni. În ce priveşte art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, susţin că se creează inegalităţi între persoanele îndreptăţite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, deoarece până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 se aplica principiul restitutio in integrum şi se evaluau imobilele la valoarea de piaţă, iar după acest moment valoarea imobilelor se stabileşte în funcţie de grila notarială. Prin urmare, persoanele îndreptăţite sunt discriminate în funcţie de momentul soluţionării notificărilor sub aspectul cuantumului şi naturii reparaţiei acordate.7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 210 din 8 aprilie 2014. Apreciază, totodată, că art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 4 teza întâi raportate la art. 1 alin. (2) şi art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.13. Având în vedere că acţiunea introductivă de instanţă a fost promovată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea constată că autorii excepţiei s-au referit în mod eronat la teza întâi a art. 4 din Legea 165/2013 care vizează cererile formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi. Autorii excepţiei se află în ipoteza art. 4 teza a doua, care determină aplicabilitatea Legii nr. 165/2013 cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat. De asemenea, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, deşi autorii acesteia nominalizează întregul articol, în realitate, criticile formulate vizează doar alin. (6) din acesta, motiv pentru care obiectul excepţiei a fost restrâns doar la alineatul menţionat. În consecinţă, faţă de data introducerii acţiunii şi de motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul acesteia îl reprezintă, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, care au următoarea redactare:

– Art. 1 alin. (2): „(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.“;

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor (...) aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 21 alin. (6): „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“14. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, şi la art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, în ceea ce priveşte critica formulată faţă de prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, că soluţia legislativă prevăzută iniţial de acest text a fost modificată prin dispoziţiile Legii nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, dobândind un conţinut normativ diferit faţă de forma redacţională iniţială a Legii nr. 165/2013, în sensul că, în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea prin puncte (aceasta fiind, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 368/2013, singura măsură prevăzută) şi compensarea prin bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.16. Autorii prezentei excepţii nu critică însă textul din Legea nr. 165/2013 în varianta iniţială, ci noua concepţie a legiuitorului cu privire la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, introdusă de Legea nr. 165/2013, în sensul eliminării posibilităţii de a obţine despăgubiri în numerar sau acţiuni, prevăzută prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.17. Curtea s-a pronunţat, faţă de aceste aspecte, prin Decizia nr. 744 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 11 februarie 2015, paragraful 24, reţinând că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, instanţa de la Strasbourg a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013 - respectiv, regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv -, că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). Având în vedere aceste consideraţii, Curtea Constituţională a constatat, prin decizia menţionată, că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, sunt constituţionale.18. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc că evaluarea imobilului a cărui restituire se solicită se realizează prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi se exprimă în puncte, autorii excepţiei susţin că prin aceste dispoziţii se creează inegalităţi între persoanele îndreptăţite, sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite. Aceasta, deoarece până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 se aplica principiul restitutio in integrum şi se evaluau imobilele la valoarea de piaţă, iar după acest moment valoarea imobilelor se stabileşte în funcţie de grila notarială. Prin urmare, în opinia autorilor excepţiei, persoanele îndreptăţite sunt discriminate în funcţie de momentul soluţionării notificărilor sub aspectul cuantumului şi naturii reparaţiei acordate.19. Curtea s-a mai pronunţat, în numeroase rânduri, asupra unor critici similare referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor din Legea nr. 165/2013 care instituie, pentru evaluarea imobilului ce constituie obiectul deciziei de compensare, metoda aplicării grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, putând fi amintite, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din19 iulie 2014, paragraful 44, sau Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, paragraful 22). Curtea a reţinut, în mod constant, că aplicarea unui regim juridic diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. „Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective“. Altfel spus, raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluţionate sub imperiul Legii nr. 247/2005, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu reprezintă un viciu de constituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea aceluiaşi principiu tempus regit actum. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihnea Basil Ştefănescu, Tudor Basil Ştefănescu, Dan Costin Petrescu şi Irina Igirosianu în Dosarul nr. 13.263/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu