Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de lichidatorul judiciar Delfinul IPURL din Constanţa în Dosarul nr. 1.126/222/2015 al Judecătoriei Dorohoi, care formează obiectul Dosarului nr. 1.238D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a transmis note scrise prin care susţine admiterea criticilor de neconstituţionalitate formulate cu privire la noţiunea „conducătorii unităţilor", cuprinsă în dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 333/2003.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi precizează că prevederile legale criticate sunt clare, precise şi predictibile pentru destinatarii lor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 2 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.126/222/2015, Judecătoria Dorohoi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta lichidator judiciar Delfinul IPURL din Constanţa într-o cauză având ca soluţionarea plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece sintagma „conducătorilor unităţilor" este neclară şi nu distinge între situaţii juridice distincte. Astfel, prevederile de lege criticate permit angajarea răspunderii juridice a conducătorului de la data constatării şi aplicării sancţiunii, fără să ţină seama de ipoteza în care o altă persoană deţinea funcţia de conducere la data săvârşirii contravenţiei sau de ipoteza lichidatorului judiciar care are rolul de a lichida şi a radia societatea falită. În actuala formulare, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 333/2003 încalcă principiul legalităţii pedepsei enunţate atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dând astfel naştere la abuzuri, în sensul că stabilesc în sarcina unei/unor persoane sancţiuni, fără a ţine seama de persoana făptuitorului/contravenientului, şi nici de prevederile legilor speciale, respectiv art. 57 alin. (11) din Legea nr. 85/2014. „Practicianul în insolvenţă, în calitatea sa de organ care aplică procedura, nu va putea fi sancţionat sau obligat la plata oricăror cheltuieli de judecată, amenzi, daune sau oricăror altor sume, de către instanţa de judecată sau de altă autoritate, pentru fapte sau omisiuni imputabile debitorului". În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate invocă Decizia nr. 411 din 3 iulie 2014, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „conducătorilor" cuprinsă în dispoziţiile art. 82 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici este neconstituţională.7. Judecătoria Dorohoi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu clarifică noţiunea de „conducători", fiind astfel caracterizate prin nepredictibilitate. Astfel, justiţiabilul, fie el şi neprofesionist, este lipsit de posibilitatea de a prevedea efectele concrete ale normei juridice. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că, deşi textul de lege criticat nu distinge între categoria conducătorilor titulari sau înlocuitori ai acestora, actele normative ce reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiilor menţionate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 conţin prevederi de natură a clarifica responsabilităţile conducătorilor titulari şi a înlocuitorilor acestora, existând obligaţia emiterii unor acte prin care se dispune înlocuirea, pe o perioadă limitată a conducătorului titular, precum şi categoriile de responsabilităţi delegate persoanelor înlocuitoare. Consideră că textul legal criticat nu este neclar şi că esenţa criticii formulate ţine de interpretarea pe care organul de control o face cu privire la acest text şi de modul său de aplicare, aspecte ce nu intră în sfera controlului de constituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 4 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014, având următorul cuprins: „Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu revine conducătorilor unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1)". Prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, la care textul de lege criticat face trimitere, au următorul cuprins: „Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza acestora".13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora „Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi legal stabilită".14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, mai întâi, că această excepţie a fost ridicată de petenta Delfinul IPURL din Constanţa, lichidator judiciar, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii acesteia împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 58 lit. a) din Legea nr. 333/2003. Prin art. 58 lit. a) din Legea nr. 333/2003 este stabilită drept contravenţie fapta de a nu lua măsurile de organizare şi funcţionare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) şi (3), art. 5 alin. (1), art. 17 şi la art. 18 alin. (2) şi (3) din lege. 15. De asemenea, Curtea reţine că prevederile art. 4 din Legea nr. 333/2003, care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, instituie reguli generale privind asigurarea pazei obiectivelor, bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu de unităţile prevăzute de lege stabilind că răspunderea, în acest sens, revine conducătorului unităţii. În acelaşi timp, Curtea observă că dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 333/2003 stabilesc că „nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală".16. În aceste condiţii, Curtea constată că, în realitate, ceea ce a determinat invocarea excepţiei de neconstituţionalitate este modul de interpretare şi aplicare a legii în cauza dedusă judecăţii instanţei judecătoreşti.17. Cât priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a Deciziei nr. 411 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2014, Curtea precizează că, prin această decizie, instanţa de contencios constituţional a constatat că sintagma „conducătorilor" cuprinsă în dispoziţiile art. 82 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici este neconstituţională reţinând, în esenţă că „în ipoteza în care, între data săvârşirii faptei şi data constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii, conducătorul operatorului economic s-a schimbat, altă persoană îndeplinind funcţia de director general/director decât cea sau cele care au săvârşit fapta contravenţională, textul de lege criticat permite sancţionarea unei persoane pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o, prezumând vinovăţia conducătorului în funcţie la data constatării şi aplicării sancţiunii contravenţionale". Curtea subliniază că soluţia şi considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate mutatis mutandis, în privinţa prevederilor art. 4 din Legea nr. 333/2003, având în vedere că ipoteza legislativă criticată care se referă la răspunderea pentru asigurarea măsurilor de pază prevăzute de lege, vizează o altă soluţie normativă decât cea constatată ca fiind neconstituţională. În plus, Curtea observă că, în cauza de faţă, sancţiunea contravenţională a fost aplicată lichidatorului judiciar şi nu unei persoane fizice care să fi îndeplinit funcţia de conducător al unităţii ulterior datei săvârşirii contravenţiei. A stabili dacă lichidatorul judiciar este ţinut de respectarea obligaţiilor legale ce revin unităţii debitoare, în temeiul Legii nr. 333/2003, reprezintă aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, revenind aşadar instanţei judecătoreşti, şi nu Curţii Constituţionale. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de lichidatorul judiciar Delfinul IPURL din Constanţa în Dosarul nr. 1.126/222/2015 al Judecătoriei Dorohoi.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Dorohoi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2016.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERUMagistrat-asistent, Simina Popescu