Decizia Nr.425 din 09.06.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 609 din 12 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, din oficiu, în Dosarul nr. 56/35/P/2013 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.149 D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că, spre deosebire de vechea reglementare, respectiv art. 125 din Codul de procedură penală din 1968, prevederile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală nu fac decât să arate cu mai mare claritate condiţiile în care o nouă expertiză poate fi dispusă. Se precizează că, mai mult decât atât, dispoziţiile actualului Cod de procedură penală prevăd posibilitatea audierii expertului, atât în faza urmăririi penale, cât şi în cea a judecăţii. Se susţine că aceste aspecte reprezintă expresia conformităţii cu art. 6 paragraful 3 lit. e) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în privinţa noţiunii autonome de martor, care include şi expertul.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin încheierile din 29 octombrie 2014 şi 13 martie 2014, pronunţate în Dosarul nr. 56/35/P/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de braconaj prevăzute la art. 42 şi 44 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat restrânge posibilitatea părţilor, a procurorului şi a instanţei de judecată de a dispune sau de a solicita efectuarea unei noi expertize la trei cazuri, apreciate ca fiind netemeinice, respectiv: când concluziile raportului de expertiză sunt neclare, când concluziile raportului de expertiză sunt contradictorii şi când între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, cu condiţia ca aceste deficienţe să nu poată fi înlăturate prin audierea expertului. Se susţine că această nouă reglementare este deficitară în raport cu cea din cuprinsul art. 125 din Codul de procedură penală din 1968, care permitea efectuarea unei noi expertize ori de câte ori existau îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză. Se arată că înlăturarea, prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, a dreptului de a solicita şi de a dispune efectuarea unei noi expertize ori de câte ori aceasta este considerată oportună şi necesară încalcă dreptul la un proces echitabil al părţilor procesului penal, contravenind în acest fel prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) din Convenţie. Se susţine încălcarea, în acest fel, şi a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală. În acest sens, se observă că dreptul la un proces echitabil presupune, printre altele, posibilitatea de a solicita şi de a obţine probe, inclusiv expertize şi contraexpertize, precum şi dreptul de a le contesta, în vederea dovedirii pretenţiilor deduse judecăţii sau a netemeiniciei acuzaţiilor formulate. Se apreciază că această restrângere contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Codul de procedură penală, care prevede că normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, prevederilor art. 5 din Codul de procedură penală, ce reglementează principiul aflării adevărului, precum şi celor ale art. 103 din acelaşi cod, care, în interpretarea instanţei, obligă la pronunţarea unei soluţii în cauză, chiar dacă există îndoieli în privinţa corectitudinii raportului de expertiză, care, având în vedere prevederile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu mai poate fi înlăturat, întrucât concluziile sale sunt clare şi neechivoce. Pentru aceste motive se susţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se subliniază faptul că, în practică, există situaţii în care raportul de contraexpertiză furnizează concluzii diferite de cele cuprinse în prima expertiză efectuată.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.7. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu conţin reglementări de natură a îngrădi dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, fiind conforme cu prevederile art. 21 din Constituţie şi cu cele ale art. 6 din Convenţie. Se arată că, prin urmare, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză şi că, pentru aceste motive, prevederile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală nu contravin nici dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Organul de urmărire penală sau instanţa dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului.“11. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) din Convenţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 172 din Codul de procedură penală, efectuarea unei expertize se dispune atunci când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert. Astfel, expertizele vor fi dispuse când faptele şi împrejurările analizate pot contribui la aflarea adevărului, dar nivelul de cunoaştere necesar depăşeşte cunoştinţele unui jurist, presupunând o efectuare a unor cercetări ce depăşesc limitele unor simple documentări.13. Expertiza poate fi dispusă, conform art. 172 alin. (2) din Codul de procedură penală, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, iar în cursul judecăţii se dispune de către instanţă, prin încheiere motivată. Potrivit alin. (4) al aceluiaşi art. 172, expertiza poate fi efectuată de experţi oficiali din laboratoare sau instituţii de specialitate ori de experţi independenţi autorizaţi din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii.14. Numirea expertului sau a experţilor se face de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, părţile sau subiecţii procesuali principali având dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea, conform art. 173 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală. Când expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de el să participe la efectuarea expertizei, potrivit art. 173 alin. (4) teza a doua din acelaşi cod.15. Raportul de expertiză este elaborat de către un expert sau de către mai mulţi experţi, conform alin. (1) şi (2) ale art. 178 din Codul de procedură penală, şi cuprinde constatările, clarificările, evaluările şi opinia expertului. În situaţia în care expertiza este efectuată de mai mulţi experţi, iar aceştia au opinii diferite, este întocmit un singur raport de expertiză, care cuprinde aceste opinii.16. În situaţia în care organul judiciar apreciază că este necesar, pentru lămurirea constatărilor sau a concluziilor, expertul poate fi audiat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 179 alin. (1) din Codul de procedură penală. Audierea expertului poate fi solicitată, conform aceleiaşi norme procesual penale, atât din oficiu, cât şi la cererea procurorului, a părţilor şi a subiecţilor procesuali principali.17. De asemenea, potrivit art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constată că expertiza nu este completă şi nu poate fi completată prin audierea expertului, din oficiu sau la cerere, dispune efectuarea unui supliment de expertiză, de către acelaşi expert. Când desemnarea aceluiaşi expert nu este posibilă, va fi dispusă efectuarea unei alte expertize de către alt expert.18. În aceste condiţii, conform art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune efectuarea unei noi expertize.19. Analizând dispoziţiile procesual penale anterior arătate, Curtea reţine că echivocul sau claritatea concluziilor raportului de expertiză sunt lăsate la aprecierea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, criteriile de apreciere nefiind impuse prin dispoziţii ale legii procesual penale. În situaţia în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii - ipotezele prevăzute prin textul criticat, - acestea pot dispune audierea expertului, conform art. 179 din Codul de procedură penală, pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor cuprinse în raportul de expertiză. Atunci când se apreciază că raportul de expertiză este incomplet şi această deficienţă nu poate fi acoperită prin audierea expertului, poate fi dispusă efectuarea unui supliment de expertiză, potrivit art. 180 din Codul de procedură penală. De asemenea, dacă concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, organul de urmărire penală sau instanţa poate dispune efectuarea unei noi expertize, conform art. 181 din acelaşi cod.20. Prin urmare, dispoziţiile art. 179-181 din Codul de procedură penală oferă organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată trei mijloace procesuale distincte ce pot fi folosite separat sau în mod coroborat pentru stabilirea adevărului în cauzele penale prin intermediul expertizelor, mijloace care acoperă toate situaţiile în care instanţele ar putea fi împiedicate să folosească concluziile rapoartelor de expertiză în stabilirea adevărului.21. De asemenea, Codul de procedură penală nu prevede o anumită valoare probantă a expertizelor, ele urmând a fi analizate, la fel ca restul probelor, prin coroborare cu celelalte probe existente în dosar. În acest sens, art. 103 din Codul de procedură penală prevede că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză şi că, în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.22. Pentru aceste motive, Curtea constată că dispoziţiile art. 181 din Codul de procedură penală trebuie analizate în coroborare cu acelea ale art. 179-180 din acest cod şi că acestea oferă garanţiile procesuale necesare asigurării dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.23. Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.24. Cum prevederile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul fundamental invocat în susţinerea excepţiei, prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 56/35/P/2013 şi constată că dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop