DECIZIE Nr.
424 din 10 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85, ale art. 89 si ale art. 90 din
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 363 din 12 mai 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă
- procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85,' 89 şi 90 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală , excepţie
ridicată de Eugen Livezeanu în Dosarul nr. 291/54/2008 al Curţii de Apel
Craiova - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă
asupra cererii depuse de apărătorul autorului excepţiei de
neconstituţionalitate prin care solicită acordarea unui termen de judecată,
fiind în imposibilitate de prezentare din motive medicale. Anexează în acest
sens o copie a adeverinţei medicale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare, datorită termenelor scurte din cadrul procedurii de
executare a mandatului european de arestare. De asemenea, arată că nu există
împuternicirea avocaţială la dosar.
Curtea, deliberând, în temeiul
dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 156
alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare a cauzei.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 291/54/2008, Curtea
de Apel Craiova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 85, 89 şi 90 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Eugen
Livezeanu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect executarea unui
mandat european de arestare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, întrucât nu definesc exact conţinutul infracţiunilor la care
se referă, nu se încadrează în cazurile în care, potrivit Constituţiei,
arestarea este admisibilă şi nu asigură exercitarea dreptului la un proces
echitabil şi a dreptului la apărare.
Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin
normelor constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale,
întrucât persoana solicitată are la îndemână o serie de garanţii procesuale de
natură să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului
la apărare: posibilitatea invocării unor motive obligatorii de refuz al
executării; audierea persoanei arestate; posibilitatea de a formula recurs
împotriva hotărârii cu privire la executarea mandatului de arestare etc.
Judecătorul român hotărăşte asupra arestării persoanei solicitate, în temeiul
legii, numai după ce a verificat, în prealabil, dacă au fost respectate
condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, dar nu se pronunţă cu
privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină
ori asupra oportunităţii arestării.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 85, 89 şi 90 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, modificate prin Legea
nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006.
Dispoziţiile criticate au în prezent următorul cuprins:
- Art. 85: Fapte care dau loc la predare
„ (1) In cazul în care
mandatul european de arestare a fost emis pentru una dintre faptele enumerate
mai jos, indiferent de denumirea infracţiunii în statul membru emitent, şi care
este sancţionată în statul membru emitent cu închisoarea sau cu o măsură de
siguranţă privativă de libertate pe o perioadă de minimum 3 ani, predarea se va
acorda chiar dacă nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări:
1. participare la un grup criminal organizat;
2. terorism;
3. trafic de persoane;
4. exploatare
sexuală a copiilor şi pornografie infantilă;
5. trafic ilicit de droguri şi substanţe
psihotrope;
6. trafic ilicit de arme, muniţii şi substanţe
explozive;
7. corupţie;
8. fraudă, incluzând cea împotriva intereselor
financiare ale comunităţilor europene, în înţelesul Convenţiei din 26 iulie
1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
9. spălare a produselor infracţiunii;
10. contrafacere de monedă, inclusiv a monedei
euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatică;
12. fapte privind mediul înconjurător, inclusiv
traficul cu specii de animale şi vegetale pe cale de dispariţie;
13. facilitarea intrării şi şederii ilegale;
14. omor şi vătămare corporală gravă;
15. trafic ilicit de organe şi ţesuturi umane;
16. lipsire de
libertate în mod ilegal, răpire şi luare de ostatici;
17. rasism şi xenofobie;
18. furt organizat sau armat;
19. trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv
antichităţi şi opere de artă;
20. înşelăciune;
21. deturnare de fonduri;
22. contrafacere şi
piraterie de bunuri;
23. falsificare de acte oficiale şi uz de acte
oficiale falsificate;
24. falsificare de mijloace de plată;
25. trafic ilicit de substanţe hormonale şi alţi
factori de creştere;
26. trafic ilicit de materiale nucleare sau
radioactive;
27. trafic de vehicule furate;
28. viol;
29. incendiere cu intenţie;
30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale
Internaţionale;
31. sechestrare ilegală de nave şi aeronave;
32. sabotaj.
(2) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin.
(1), predarea poate fi subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea
mandatului european să constituie infracţiune potrivit legii române,
independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a
acesteia.";
- Art. 89: Arestarea persoanei solicitate
„(1) In termen de cel mult 24 de ore de la reţinere,
persoana solicitată este prezentată instanţei competente.
(2) Instanţa informează persoana solicitată asupra
existenţei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului
acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul membru
emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale.
(3) Instanţa dispune arestarea persoanei
solicitate prin încheiere motivată.
(4) Persoana arestată este depusă în arest.
(5) Instanţa comunică autorităţii judiciare emitente
arestarea persoanei solicitate.";
- Art. 90: Audierea persoanei arestate
„(1) Instanţa procedează la audierea persoanei
solicitate în termen de cel mult 48 de ore de la arestarea acesteia.
(2) Persoana
arestată va fi întrebată, mai întâi, asupra consimţământului la predare.
(3) Instanţa se asigură că persoana arestată a
consimţit voluntar la predare şi în deplină cunoştinţă de cauză, cunoscând
consecinţele juridice ale consimţământului, în special caracterul irevocabil al
acestuia. In acelaşi fel procedează şi în cazul renunţării la efectele regulii
specialităţii.
(4) Dacă persoana arestată consimte la predare, se
întocmeşte un proces-verbal care se semnează de persoana solicitată, membrii
completului de judecată, reprezentantul Ministerului Public şi de grefier. In
acelaşi proces-verbal se consemnează, dacă este cazul, şi renunţarea la
drepturile conferite de regula specialităţii.
(5) Dacă persoana arestată nu consimte la predare,
instanţa procedează la audierea acesteia.
(6) Opoziţia persoanei solicitate la predare se
poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau
a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
(7) Instanţa poate fixa, cu respectarea termenelor
maxime prevăzute la art. 95, un termen pentru administrarea probelor propuse de
persoana arestată sau de procuror ori pentru transmiterea unor informaţii
suplimentare de către autoritatea judiciară emitentă, cu privire la cauzele de
refuz sau de condiţionare a predării.
(8) Procurorul pune concluzii în toate cazurile.
(9) In cursul procedurii, instanţa, ascultând şi
concluziile procurorului, dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere,
asupra menţinerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei
solicitate, în acest din urmă caz luând toate măsurile necesare pentru a evita
fuga persoanei solicitate, inclusiv a măsurilor preventive prevăzute de lege.
(10) In scopul luării unei decizii potrivit
alineatului precedent, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de
necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale
art. 23 privind libertatea individuală şi ale art. 24 referitoare la dreptul la
apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art.
89 din Legea nr. 302/2004 prin Decizia nr. 400/2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007, statuând că, în esenţă, dispoziţiile de
lege criticate vizează punerea în executare a mandatului european de arestare,
care, conform art. 4 şi 7 din Legea nr. 302/2004, se duce la îndeplinire
potrivit dreptului procesual intern român, cu condiţia respectării preeminenţei
dreptului internaţional, interesând cu precădere cooperarea judiciară
internaţională în materie penală. Aşa fiind, nu poate fi pus semnul egalităţii
între privarea de libertate dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european
de arestare şi cea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat de arestare
preventivă emis de judecătorul român în condiţiile Codului de procedură penală.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica potrivit
căreia art. 89 din Legea nr. 302/2004 contravine principiului egalităţii în
drepturi, liberului acces la justiţie, care implică şi dreptul la un proces
echitabil, precum şi dreptului referitor la libertatea individuală, deoarece
textul se aplică fără niciun fel de discriminări tuturor persoanelor aflate în
ipoteza normei legale. Totodată, măsura arestării provizorii dispusă în vederea
predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură privativă
de libertate temporară, dispusă în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituţia
României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art.
21, partea având la îndemână toate garanţiile procesuale specifice unui proces
echitabil, sens în care enumerăm cu titlu peremptoriu posibilitatea invocării
unor motive obligatorii de refuz al executării, ascultarea persoanei arestate,
existenţa posibilităţii de a formula recurs împotriva hotărârii referitoare la arestare etc.
Cu privire la dispoziţiile art. 90 din Legea nr.
302/2004, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 583/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 25 iunie 2007, statuând că
textul nu conţine nicio dispoziţie care să contravină dreptului la apărare sau
libertăţii individuale. De altfel, art. 91 alin. (2) din legea criticată
consacră în mod expres dreptul persoanei arestate de a fi asistată de un
apărător ales sau numit din oficiu.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât
considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Referitor la dispoziţiile art. 85 din Legea nr.
302/2004, Curtea constată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate a
acestora se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de
către instanţa de judecată, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a
Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 85, ale art. 89 şi ale art. 90 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie
ridicată de Eugen Livezeanu în Dosarul nr. 291/54/2008 al Curţii de Apel
Craiova - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean