DECIZIE   Nr. 424 din 13 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum si ale art. 127, ale art. 137 alin. (4) si ale art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1029 din 21 noiembrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 si ale art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Agroindustriala Rupea" - S.A. in Dosarul nr. 82/F/2004 al Tribunalului Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ, care formeaza obiectul Dosarului nr. 279D/2005 al Curtii Constitutionale, precum si a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 si ale art. 127, art. 137 alin. (4) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Astoria" - S.R.L. Brasov in Dosarul nr. 557/F/2004 al aceleiasi instante, care formeaza obiectul Dosarului nr. 307D/2005 al Curtii Constitutionale.
    In sedinta de judecata din data de 14 iulie 2005, Curtea Constitutionala a dispus conexarea celor doua dosare, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
    La apelul nominal facut in sedinta de judecata de astazi raspunde reprezentantul Societatii Comerciale "Astoria" - S.R.L. Brasov, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate prezent la dezbateri solicita admiterea acesteia, considerand ca textul art. 17 din Legea nr. 146/1997, care prevede scutirea cererilor creditorilor bugetari de taxa judiciara de timbru, este discriminatoriu in comparatie cu ceilalti creditori. De asemenea, textul de lege care prevede scutirea cererilor organelor fiscale de plata vreunei cautiuni incalca, in opinia autorului exceptiei, dispozitiile art. 16 alin. (2) si ale art. 21 din Constitutie.
    Referitor la art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, se arata ca acest text incalca dispozitiile constitutionale care reglementeaza dreptul de proprietate, deoarece prevede ca termenul de prescriptie de 5 ani privind dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se naste de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca dispozitiile legale criticate referitoare la termenul de prescriptie, precum si modalitatea de calcul al acestuia nu sunt probleme de constitutionalitate, ci de aplicare a legii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 82/F/2004, Tribunalul Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 si ale art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003. De asemenea, prin Incheierea din 22 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 557/F/2004, al aceleiasi instante de judecata, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 si ale art. 127, art. 137 alin. (4) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003. Exceptiile au fost ridicate de Societatea Comerciala "Agroindustriala Rupea" - S.A. si de Societatea Comerciala "Astoria" - S.R.L. Brasov in cadrul unor cauze avand ca obiect cererile de deschidere a procedurii de reorganizare si lichidare judiciara formulate in baza Legii nr. 64/1995 impotriva autorilor exceptiei.
    In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, se sustine, in esenta, ca prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, care reglementeaza scutirea cererilor si actiunilor, inclusiv a cailor de atac introduse de autoritatile publice, de taxa judiciara de timbru, precum si cele ale art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, care prevad scutirea organelor fiscale de la consemnarea unei cautiuni, contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16, 44, 45 si 136. In acest sens, se arata ca este neconstitutionala reglementarea criticata care prevede ca "o cerere de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului facuta de un creditor bugetar [...] este scutita de plata taxelor judiciare de timbru, [intrucat] se creeaza, pe de o parte, o situatie privilegiata a acestuia in raport cu alti creditori, iar pe de alta parte, se creeaza o situatie privilegiata si fata de debitorul bugetar care este obligat sa plateasca taxele judiciare de timbru pentru a putea sa se apere fata de cererile creditorilor bugetari".
    In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate aduse celorlalte prevederi legale, sustinute in Dosarul Curtii Constitutionale nr. 307/2005, si anume celor ale art. 127 si art. 137 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, autorul exceptiei considera ca sunt incalcate aceleasi dispozitii constitutionale, apreciind ca, "astfel, pe de o parte, se produce un dezechilibru major intre creditorii bugetari si ceilalti creditori ai unei societati comerciale, iar, pe de alta parte, aduce comerciantul in imposibilitatea desdaunarii in cazul in care se dovedeste ca cererea inaintata de creditorul bugetar este nefondata".
    Tribunalul Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ, formulandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 si a celor ale art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ridicate in Dosarul nr. 82/F/2004, conform dispozitiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, apreciaza, in esenta, ca aceasta este neintemeiata, intrucat textele de lege criticate nu incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi, prevazut de art. 16. In acest sens, instanta mentioneaza jurisprudenta Curtii Constitutionale, cu referire la deciziile nr. 183 din 10 octombrie 2000, nr. 87 din 20 martie 2001 si nr. 29 din 30 ianuarie 2002, "in care s-a aratat, in mod constant, ca egalitatea [...] nu pretinde uniformitate, ci presupune existenta unui tratament egal pentru persoane aflate in situatii similare, precum si reglementarea unor masuri sau solutii diferite pentru situatii diferite". De asemenea, instanta considera ca scutirea, prin lege, de plata taxei de timbru a actiunilor judecatoresti introduse de institutiile publice este constitutionala "si prin prisma analizei destinatiei acestor sume de bani [...]".
    In ceea ce priveste sustinerea ca dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 si ale art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 ar incalca textul constitutional al art. 44 alin. (2) privind garantarea proprietatii private, instanta, precizand ca prin promovarea cererii Directiei Generale a Finantelor Publice Brasov se urmareste recuperarea unor venituri ale statului, mentioneaza ca "aceste garantii constitutionale privesc orice fel de proprietate privata care este garantata si ocrotita in mod egal indiferent de proprietar si nicidecum proprietatea publica al carui regim este stabilit la art. 136 din Constitutie". In acest sens, sunt mentionate deciziile Curtii Constitutionale nr. 185/2000 si nr. 4/2003.
    In legatura cu invocarea incalcarii dispozitiilor art. 45 din Constitutie, care prevad accesul liber al persoanei la o activitate economica, instanta considera ca "acest drept nu i-a fost incalcat in nici un mod prin sesizarea instantei de catre creditoare si nici prin scutirea Ministerului Finantelor de plata unei taxe judiciare de timbru sau de plata unei cautiuni". De asemenea, instanta mai arata, in legatura cu dispozitiile art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, ca "art. 38 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 (aplicabil in speta) nu instituie obligatia creditorului de a depune o cautiune, ci lasa cererea debitoarei la aprecierea judecatorului-sindic", iar, pe de alta parte, "debitoarea nu a indicat ce pagube i s-au produs, sau i s-ar putea produce prin inregistrarea cererii creditoarei".
    Referitor la dispozitiile constitutionale ale art. 136 alin. (5), invocate, de asemenea, in sustinerea exceptiei, instanta considera ca si acestea se refera la proprietatea privata. Or, opineaza instanta, "cererile avute in vedere [de textele criticate] au ca obiect venituri publice. Taxele de timbru judiciare si cautiunea s-ar plati din bugetul de stat. Plata de catre Ministerul Finantelor a acestor taxe ar determina scoaterea temporara si nejustificata a unor sume de bani din bugetul statului pentru a fi recuperate ulterior. [...] Plata taxelor de timbru este o obligatie si nu un drept. Legiuitorul, in considerarea anumitor situatii determinate, poate stabili anumite exceptii de la plata acestor taxe."
    Instanta de judecata, formulandu-si opinia asupra exceptiei ridicate in Dosarul nr. 557/F/2004 cu privire la scutirea autoritatilor fiscale de plata taxelor judiciare de timbru si a cautiunii, apreciaza ca dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constitutie. Este mentionata, in acest sens, de catre instanta jurisprudenta Curtii Constitutionale, "care a relevat constant ca scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru si a cautiunii datorate in cazul formularii unei cereri de deschidere a procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995 este justificata in mod obiectiv si rational de faptul ca autoritatile respective, creditori bugetari, sunt finantate de la bugetul de stat pentru a putea functiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat".
    In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, avand un continut asemanator, considera, in esenta, ca exceptiile sunt neintemeiate. In argumentarea acestei sustineri, Guvernul arata, referitor la scutirea organelor fiscale de la consemnarea cautiunii prevazute de art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, ca aceasta este "consecinta faptului ca in realizarea creantelor fiscale si, de altfel, in intreaga activitate de administrare a creantelor fiscale, organele fiscale reprezinta interesele generale ale societatii". Astfel, arata Guvernul, cautiunea a fost "instituita in vederea impiedicarii introducerii abuzive a cererilor de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, insa in cazul organelor fiscale de executare acestea au chiar obligatia de a solicita deschiderea procedurii, astfel incat obligarea la plata cautiunii nu isi mai gaseste justificarea". Se apreciaza, de asemenea, ca "din interpretarea sistematica a dispozitiilor Legii fundamentale rezulta ca reglementarea procedurii de judecata este de competenta exclusiva a legiuitorului, [iar] solutia legislativa criticata corespunde celor statuate in mod constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale". In acest sens, este mentionata Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994.
    In legatura cu critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, Guvernul mentioneaza Decizia Curtii Constitutionale nr. 509/2004 prin care s-a statuat ca "scutirea autoritatilor publice vizate de textele criticate de taxele judiciare de timbru este justificata, in mod obiectiv si rational, de faptul ca autoritatile respective - creditori bugetari - sunt finantate de la bugetul de stat pentru a putea functiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel ca ar fi absurd ca autoritatile in cauza sa fie obligate (formal) sa plateasca din buget o taxa care revine aceluiasi buget".
    Referitor la invocarea de catre autorii exceptiei a incalcarii prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (2) si ale art. 136 alin. (5), Guvernul sustine ca acestea vizeaza protectia proprietatii private si ca, in consecinta, nu sunt incidente in cauza. Totodata, Guvernul arata, referitor la invocarea incalcarii prevederilor art. 45 din Constitutie, ca "din interpretarea dispozitiilor constitutionale mentionate reiese ca exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economica, precum si a liberei initiative este garantata in conditiile legii, impunandu-se concluzia ca debitoarea se bucura de aceasta garantie constitutionala, in conditiile respectarii reglementarilor financiar-fiscale si contabile".
    In punctul de vedere al Guvernului se mai arata ca "instituirea unui termen de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale de 5 ani si a neperimarii executarii silite a acestor creante reprezinta prerogativa exclusiva a legiuitorului, care a consacrat [...] solutii derogatorii de la cele prevazute de dreptul comun in considerarea interesului general urmarit in activitatea de colectare a creantelor fiscale si in realizarea obligatiei statului de a asigura, potrivit prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentala, protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara". Totodata, in acest sens se mai arata ca, de altfel, potrivit "prevederilor art. 22 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva [...], impozitele si taxele datorate statului raman supuse dispozitiilor privitoare la prescriptie din legile speciale".
    Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere cu privire la exceptiile de neconstitutionalitate, avand un continut asemanator, considera ca exceptia este neintemeiata. Se apreciaza, in esenta, ca prevederile criticate nu contravin principiului egalitatii in drepturi reglementat de art. 16 din Constitutie, "intrucat prin acesta este garantata egalitatea in drepturi a cetatenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. In plus, scutirea institutiilor publice de plata taxei judiciare de timbru si de consemnarea unei cautiuni la inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului pentru cererile si actiunile formulate, potrivit legii, are o justificare obiectiva si rationala, institutiile publice respective fiind finantate de la bugetul de stat [...]".
    In legatura cu critica de neconstitutionalitate formulata prin invocarea incalcarii dispozitiilor art. 44 alin. (2) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, Avocatul Poporului considera ca aceste prevederi constitutionale "reprezinta garantii ce privesc orice fel de proprietate privata, care este ocrotita in mod egal, indiferent de proprietar, si nicidecum proprietatea publica, al carei regim este stabilit de art. 136 din Constitutie. Ratiunea pentru care anumite autoritati publice sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru si de consemnarea unei cautiuni la inceperea procedurii reorganizarii judiciare este aceea ca actiunile si cererile introduse de ele prezinta o stransa legatura cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public". Totodata, in punctul de vedere prezentat se precizeaza ca stabilirea unor exceptii de la plata taxelor de timbru, plata ce constituie o obligatie, iar nu un drept, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului.
    Referitor la invocarea de catre autorii exceptiei a incalcarii art. 45 din Constitutie, Avocatul Poporului apreciaza ca acest text nu are incidenta in cauza de fata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, ce formeaza obiectul celor doua dosare conexate.
    Obiectul criticii de neconstitutionalitate, cu care Curtea este sesizata, astfel cum rezulta din motivarea celor doua exceptii si din incheierile de sesizare ale Curtii Constitutionale, il constituie dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cele ale art. 127, ale art. 137 alin. (4) si ale art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, texte care au urmatorul cuprins:
    - Art. 17 din Legea nr. 146/1997: "Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice.";
    - Art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003: "(1) Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.
    (2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.";
    - Art. 137 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003: "Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.";
    - Art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003: "Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni."
    Prevederile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (2), art. 44 alin. (2) teza intai, art. 45 si art. 136 alin. (5), care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 44 alin. (2) teza intai: "(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. [...]";
    - Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate.";
    - Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    In esenta, autorii exceptiei sustin ca scutirea de taxa judiciara de timbru, precum si de consemnarea vreunei cautiuni, a cererilor de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, formulate de organele fiscale, creeaza o situatie privilegiata acestora, atat in raport cu alti creditori, cat si fata de "debitorul bugetar care este obligat sa plateasca taxele judiciare de timbru pentru a putea sa se apere fata de cererile creditorilor bugetari". Totodata, se apreciaza ca prevederile legale referitoare la instituirea unui termen de prescriptie special de 5 ani pentru executarea creantelor bugetare, la scutirea organelor fiscale de la plata taxei judiciare de timbru si de la consemnarea unei cautiuni, precum si la neperimarea executarii silite a creantelor fiscale sunt de natura sa incalce principiul egalitatii in fata legii, protectia egala a proprietatii private, indiferent de titular, precum si libertatea economica.
    Analizand exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, textele de lege criticate nefiind incompatibile cu dispozitiile constitutionale invocate.
    De altfel, dispozitiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curte. Astfel, pronuntandu-se cu privire la constitutionalitatea art. 17 din Legea nr. 146/1997 in raport cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutie, invocate si in prezenta cauza, Curtea Constitutionala a retinut, prin Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, ca "Principiul egalitatii prevazut de Constitutie pentru cetateni nu poate ca, prin extensie, sa primeasca semnificatia unei egalitati intre cetateni si autoritatile publice. Asa cum rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 16, cetatenii se bucura de drepturile prevazute de Constitutie si in legi, fiind egali in fata acestora si a autoritatilor publice, in timp ce autoritatile publice exercita atributiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competentei lor, in realizarea functiilor pentru care sunt create". Totodata, prin Decizia nr. 509 din 18 noiembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005, Curtea a statuat ca "scutirea autoritatilor publice vizate de textele criticate de [a plati] taxele judiciare de timbru este justificata, in mod obiectiv si rational, de faptul ca autoritatile respective - creditori bugetari - sunt finantate de la bugetul de stat pentru a putea functiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel ca ar fi absurd ca autoritatile in cauza sa fie obligate (formal) sa plateasca din buget o taxa care revine aceluiasi buget".
    De asemenea, prin Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 110 din 20 februarie 2003, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, constatand ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 44 alin. (2) din Constitutie. S-a retinut, prin aceasta decizie, ca "este neintemeiata sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea garantarii dreptului de proprietate privata, intrucat stabilirea unor exceptii de la plata taxelor de timbru, plata ce constituie o obligatie, iar nu un drept, reprezinta un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta il exercita in considerarea anumitor situatii determinate, cum este si cazul scutirii reglementate de dispozitiile legale criticate".
    Curtea constata, de asemenea, ca si prevederile art. 127, ale art. 137 alin. (4), precum si ale art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea respingand, prin mai multe decizii, exceptiile cu acest obiect.
    Astfel, prin Decizia nr. 253 din 10 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 593 din 8 iulie 2005, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, Curtea a constatat ca acestea nu sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie. Curtea a retinut, in motivarea acestei decizii, ca exceptarea organelor fiscale de la plata cautiunii si in cazul deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului este justificata de faptul ca, "in ipoteza in care calitatea de creditor apartine statului, riscul ca debitorul prejudiciat prin efectul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sa nu poata obtine repararea acestuia datorita insolvabilitatii creditorului nu exista, potrivit principiului ca statul nu este niciodata in incetare de plati.
    De altfel, un atare debitor beneficiaza in valorificarea dreptului sau la dezdaunare de prevederile art. 195 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/1992 care instituie raspunderea patrimoniala a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabililor de functionarii publici din cadrul organelor fiscale, in cadrul atributiilor de serviciu".
    Tot astfel, in legatura cu termenul de prescriptie special, derogatoriu fata de cel de drept comun, prevazut de art. 127 din ordonanta criticata, Curtea, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2005 referitoare la dispozitiile art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 24 martie 2005, a statuat ca prin instituirea unor termene de prescriptie speciale "nu se poate sustine incalcarea principiului egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, in acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu inseamna uniformitate, fiind posibila stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situatii diferite, cand aceasta se justifica in mod rational si obiectiv. In cazul de fata, aceasta solutie se impune datorita legaturii indisolubile dintre creantele fiscale si bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare suficienta pentru diferenta de tratament juridic in ceea ce priveste termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita".
    Cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 137 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.176 din 13 decembrie 2004, statuand ca neperimarea executarii silite a creantelor fiscale, reglementarea derogatorie de la dreptul comun, "este in deplin acord cu Legea fundamentala, care, la art. 126 alin. (2), prevede ca <<competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege>>, legiuitorul fiind astfel indreptatit sa stabileasca norme de procedura speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situatii speciale. In cazul de fata, situatia speciala a fost determinata de faptul ca obiectul executarii silite il constituie incasarea creantelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezinta un interes general".
    De altfel, se arata in aceeasi decizie, "asa cum a statuat Curtea Constitutionala in Decizia nr. 91 din 25 iunie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 258 din 10 iulie 1998, potrivit art. 135 alin. (2) din Constitutie, republicata, statul are obligatia sa actioneze pentru apararea intereselor generale ale societatii, iar agentii economici trebuie sa se integreze cadrului constitutional, in concordanta cu interesul public la care statul este obligat sa vegheze".
    Prin Decizia nr. 432/2004, Curtea a mai retinut ca dispozitiile art. 137 alin. (4) nu incalca art. 16 din Constitutie. In acest sens s-a statuat ca, "spre deosebire de regula generala cuprinsa in art. 389 din Codul de procedura civila, care se refera la orice persoana fizica sau juridica care are calitatea de creditor sau debitor, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 au in vedere subiecte calificate ale raportului juridic fiscal, si anume statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport".
    Solutiile Curtii Constitutionale pronuntate in cauzele respective, precum si considerentele care au stat la baza lor isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu se invoca elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudentei.
    In legatura cu invocarea prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (2) teza intai si a celor ale art. 136 alin. (5) privind apararea si ocrotirea proprietatii private, in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca este neintemeiata. In cauza de fata nu se pune problema incalcarii principiului ocrotirii egale a proprietatii private, indiferent de titular, intrucat, fiind vorba de creante fiscale, acestea au o stransa legatura cu asigurarea veniturilor pentru bugetul public national. Reglementarile legale criticate vizeaza, astfel cum s-a mai aratat, realizarea veniturilor publice, fara sa se urmareasca deci ocrotirea in mod diferentiat a proprietatii private in raport cu calitatea titularilor.
    Referitor la invocarea, in motivarea exceptiei, a incalcarii prevederilor art. 45 din Constitutie privind accesul liber al persoanei la o activitate economica, Curtea retine ca textul constitutional stabileste in mod clar ca accesul la o activitate economica si libera initiativa se exercita "in conditiile legii", ceea ce presupune in mod logic posibilitatea stabilirii prin lege a unor conditii care trebuie respectate de catre agentul economic. Pe de alta parte, prin continutul lor, prevederile legale criticate nici nu ar putea fi considerate a fi contrare textului constitutional invocat, intrucat ele se refera, asa cum s-a aratat mai sus, la scutirea de taxa de timbru si de consemnarea unei cautiuni pentru organele fiscale in anumite domenii precizate prin lege, la stabilirea unui termen de prescriptie derogatoriu pentru executarea creantelor bugetare, precum si la neperimarea executarii silite a creantelor fiscale.

    Potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Agroindustriala Rupea" - S.A. in Dosarul nr. 82/F/2004 al Tribunalului Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ, precum si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 127, art. 137 alin. (4) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Astoria" - S.R.L. Brasov in Dosarul nr. 557/F/2004 al aceleiasi instante.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 septembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Mihai Paul Cotta