DECIZIE   Nr. 419 din 25 mai 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 alin. 1 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 516 din 14 iunie 2006

Ioan Vida                                -  preşedinte

Nicolae Cochinescu                -  judecător

Aspazia Cojocaru                    -  judecător

Acsinte Gaspar                       -  judecător

Kozsokar Gabor                     -  judecător

Petre Ninosu                           -  judecător

Ion Predescu                           -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu            -  judecător

Iuliana Nedelcu                       -  procuror

Florentina Geangu                  -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ştefan Răceanu în Dosarul nr. 448/2005 al Judecătoriei Topoloveni.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 2 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 448/2005, Judecătoria Topoloveni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ştefan Răceanu în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, „la infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 din Codul penal, latura obiectivă şi subiectivă este identică cu latura obiectivă şi subiectivă de la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 din Codul penal, iar cel dedus justiţiei se află la latitudinea aprecierii magistratului procuror sau judecător, dacă fapta săvârşită constituie infracţiune de şantaj sau infracţiune de tâlhărie, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie".

Judecătoria Topoloveni apreciază că textul de lege criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi şi nici prevederile constituţionale privitoare la dreptul la apărare.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, fiind conforme cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 194 alin. 1 din Codul penal, având următorul cuprins: „Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit de modul de reglementare a infracţiunii de şantaj, a cărei latură obiectivă şi subiectivă este, în opinia sa, identică cu latura obiectivă şi subiectivă de la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 din Codul penal. Această susţinere nu poate fi reţinută, deoarece şantajul reprezintă o atingere adusă libertăţii individului, manifestată în aspectul ei particular de libertate psihică, pe când tâlhăria este privită de legea penală ca o infracţiune contra patrimoniului, care are un conţinut complex în care furtul constituie acţiunea principală, în timp ce folosirea de violenţă, ameninţare sau alte forme de constrângere constituie acţiunea adiacentă, de particularizare a acţiunii principale.

Curtea constată, de asemenea, că nu poate fi reţinută nici critica referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 194 alin. 1 din Codul penal se aplică, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor subiecţilor activi ai infracţiunii de şantaj şi nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.

In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 1 din Codul penal faţă de prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că textul de lege criticat nu îngrădeşte exerciţiul dreptului la apărare, întrucât învinuitul sau inculpatul poate să îşi aleagă ori să beneficieze din oficiu de un avocat, ca şi în cazul tuturor celorlalte infracţiuni, şi poate, de asemenea, să administreze orice probă în apărarea sa, inclusiv în circumstanţiere, precum şi să exercite căile de atac prevăzute de lege şi să formuleze cereri în faţa instanţelor judecătoreşti.

In fapt, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinată de modul de interpretare şi aplicare a legii de către organele judiciare, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale stabilite potrivit legii.

Faţă de cele arătate, în temeiul art.  146 lit. d) şi al art.  147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.  1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.  194 alin.  1  din Codul penal, excepţie ridicată de Ştefan Răceanu în Dosarul nr. 448/2005 al Judecătoriei Topoloveni. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu