DECIZIE Nr.
415 din 25 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 548 din 26 iunie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Marius Hava în Dosarul
nr. 14.674/2005 al Judecătoriei Arad.
La apelul nominal se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin
prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 14.674/2005, Judecătoria
Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, excepţie ridicată de Marius Hava.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, pe
de o parte, dispoziţiile criticate - reglementând o infracţiune - contravin
prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care instituie
obligaţia reglementării acestui domeniu prin lege organică, iar pe de altă
parte, că dispoziţiile criticate îi aduc atingere dreptului la libertate individuală,
acest lucru înfrângând dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală,
care prevăd că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi
îndatoririle prevăzute de Constituţie.
Judecătoria Arad apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
susţinerile autorului excepţiei nu sunt întemeiate. Astfel, arată că
dispoziţiile constituţionale interzic numai ordonanţelor emise de Guvern în
temeiul unei legi speciale de abilitare să reglementeze în domenii rezervate
legii organice, iar nu şi ordonanţelor de urgenţă. Apreciază că este relevantă
în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât interdicţia de
a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele
adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de
urgenţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, dispoziţii potrivit cărora „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană fără permis de conducere se pedepseşte
cu închisoare de la 1 la 5 ani."
In opinia autorului excepţiei aceste dispoziţii legale
încalcă prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie, conform cărora „Prin lege organică se reglementează: [...] h)
infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora", precum şi
cele ale art. 115 alin. (6), potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă nu pot
[...] afecta [...] drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de
Constituţie [...]".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că textul de lege criticat incriminează şi prevede pedepsele
pentru anumite fapte prin care este afectată siguranţa circulaţiei pe drumurile
publice.
Constituţionalitatea dispoziţiilor criticate urmează a
fi analizată în raport cu prevederile constituţionale în vigoare la data
adoptării lor. Astfel, la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, dispoziţiile din actualul art. 73 alin. (3) lit. h) erau cuprinse în
art. 72 alin. (3) lit. f) din Legea fundamentală, având acelaşi conţinut, şi
anume că prin lege organică se reglementează „infracţiunile, pedepsele şi
regimul executării acestora". De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.
114 alin. (4) din Constituţie, singura condiţie impusă pentru adoptarea
ordonanţei de urgenţă era existenţa cazului excepţional. In ceea ce priveşte
domeniile ce pot face obiectul de reglementare al ordonanţei de urgenţă,
dispoziţiile constituţionale nu impuneau nici o limitare în cazul ordonanţei de
urgenţă, existând posibilitatea reglementării şi în domeniile rezervate legii
organice.
Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 78
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la
dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h), s-a mai pronunţat
prin Decizia nr. 552 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.014
din 16 noiembrie 2005, statuând că acest text de lege este constituţional.
Totodată, analizând problema caracterului organic al
normelor pe care ordonanţa de urgenţă le cuprinde, Curtea, prin Decizia nr. 245
din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, şi
Decizia nr. 370 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 699 din 3 august
2005, a reţinut că, potrivit prevederilor constituţionale anterioare, precum şi
celor ulterioare revizuirii Legii fundamentale, Guvernul poate reglementa, prin
intermediul ordonanţei de urgenţă, şi în domeniul rezervat legilor organice. In
temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia din 1991, instituţia delegării
legislative printr-o lege specială de abilitare a Guvernului prevedea
interdicţia expresă de a emite ordonanţe în domenii ce fac obiectul legilor
organice doar în ceea ce priveşte ordonanţele simple ale Guvernului, fără ca
aceasta să se aplice, prin analogie, şi ordonanţei de urgenţă, care îşi găsea
reglementarea distinctă în cadrul alin. (4) al art. 114.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu a fost aprobată prin lege, Curtea a
statuat prin Decizia nr. 370/2005 că aprobarea sau respingerea proiectului de
lege nu constituie o condiţie pentru intrarea în vigoare a unei ordonanţe de
urgenţă. Autorul excepţiei de faţă a confundat operaţiunea de depunere spre
aprobare la Parlament a unei ordonanţe de urgenţă, necesară sine qua non intrării sale în vigoare
şi, aşadar, producerii de efecte juridice în urma publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, cu operaţiunea - ulterioară - de aprobare sau respingere, prin
lege, a respectivei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Or, Curtea a constatat
că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost depusă spre aprobare
Parlamentului la data de 20 decembrie 2002, a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, la data de 28 decembrie
2002, iar art. 118 alin. (1) din ordonanţă a prevăzut
intrarea sa în vigoare la
data de 1 februarie 2003. Astfel, au fost întocmai respectate şi condiţiile de
validitate prevăzute de art. 114 alin. (4) şi (5) din Constituţia din 1991, în
vigoare la data emiterii ordonanţei. Constituţia nu a prevăzut termenul în care
Parlamentul trebuie să se pronunţe asupra ordonanţei.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
schimbe jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele de principiu
cuprinse în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marius
Hava în Dosarul nr. 14.674/2005 al Judecătoriei Arad.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu