DECIZIE Nr. 41 din 4 martie 1997
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si
ale art. 330^1 din Codul de procedura civila si ale art. 24 din Legea nr.
112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia
de locuinte, trecute in proprietatea statului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 82 din 6 mai 1997
Ioan Muraru - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursurilor declarate de Iahn (Moise) Elisabeta
(Dosarul nr. 69C/1996), Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp Ion
Horia (Dosarul nr. 82C/1996) impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 138
din 13 noiembrie 1996.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 25 februarie 1997, in
prezenta partilor asistate de avocati si a reprezentantului Ministerului
Public, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 4 martie
1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin incheierile din 8 martie
1996 si 9 mai 1996, pronuntate in dosarele nr. 1.923/1995 si nr. 3.479/1995, a sesizat
Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, ale
art. 24 din Legea nr. 112/1995 si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocate
de Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp
Ion Horia.
Prin Decizia nr. 138 din 13 noiembrie 1996, Curtea Constitutionala a
respins ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate privind
prevederile art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, ale art.
24 din Legea nr. 112/1995 si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993. Aceasta solutie
s-a fundamentat pe deciziile Curtii Constitutionale nr. 73 din 19 iulie 1995,
nr. 73 din 4 iunie 1996 si nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, nr. 255 din
22 octombrie 1996 si nr. 251 din 17 octombrie 1996, tinand seama de
obligativitatea, in temeiul art. 145 alin. (2) din Constitutie, a deciziilor
Curtii Constitutionale. Cat priveste dispozitiile art. 31 din Legea nr.
56/1993, instanta de fond a constatat ca, in realitate, se invoca
neconstitutionalitatea Hotararii Curtii Supreme de Justitie nr. 1/1995, care nu
poate face obiectul jurisdictiei constitutionale.
Impotriva acestei decizii au declarat, in termen legal, recursuri Iahn
(Moise) Elisabeta, Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp Ion
Horia.
Iahn (Moise) Elisabeta critica decizia, pentru urmatoarele motive:
- conexarea pricinilor incalca prevederile art. 164 din Codul de procedura
civila, deoarece in dosarele mentionate nu este vorba despre aceleasi parti si
acelasi obiect, ceea ce vadeste de la inceput tendinta de "expediere"
a cauzelor de aceasta natura;
- in mod nejustificat s-a respins exceptia cu privire la art. 330 si art.
330^1 din Codul de procedura civila, deoarece se incalca egalitatea partilor si
caracterul echitabil al procesului civil, afectandu-se stabilitatea
raporturilor civile reglementate. Faptul ca recursul in anulare se poate
introduce oricand si este pus la indemana unui element strain de partile in
cauza incalca principiile de baza ale procesului civil si ale organizarii
judecatoresti;
- decizia recurata omite sa discute neconstitutionalitatea art. 24 din Legea
nr. 112/1995 si deviaza sensul in care a fost criticat acest text, anume al
interzicerii accesului la justitie si al incalcarii principiilor fundamentale
ale unor acte internationale la care Romania a aderat si care au intrat in
legislatia interna.
Prin recursul declarat de Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si
Carp Ion Horia se sustine ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedura
civila sunt neconstitutionale, deoarece dreptul de a exercita recursul in
anulare a fost rezervat in exclusivitate procurorului general, iar, pe de alta
parte, legea nu prevede un termen pana la care poate fi exercitat recursul in
anulare. Prin aceasta reglementare partile se afla intr-o pozitie inegala fata
de autoritati, din moment ce ele nu pot exercita recursul in anulare. In aceste
conditii, prevederile art. 330^1 din Codul de procedurA civila contravin
dispozitiilor art. 128 din Constitutie, art. 11 alin. (2) si art. 20 din
Constitutie, coroborat cu art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 10 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, art. 14 pct. din Pactul international cu
privire la drepturile civile si politice. In mod implicit, prevederile art.
330^1 din Codul de procedura civila contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2)
si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie. Totodata se sustine ca la judecata in
fond au fost solicitate puncte de vedere autoritatilor prevazute de lege, iar
acum, "in conditiile constituirii statului de drept, dupa alegerile din
noiembrie 1996, sunt necesare raspunsuri de la noile organe democratice".
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost
respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua
Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
Senatul apreciaza ca exceptiile de neconstitutionalitate a art. 330 si a
art. 330^1 din Codul de procedura civila sunt nefondate.
In punctul de vedere exprimat, Guvernul considera ca recursurile sunt
neintemeiate, avand in vedere ca prevederile recursului in anulare, astfel cum
este reglementat de Codul de procedura civila, au facut obiectul unor decizii
definitive ale Curtii Constitutionale, care, potrivit prevederilor art. 145
alin. (2) din Constitutie, preluate in art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor. In legatura cu dispozitiile
art. 24 din Legea nr. 112/1995, se arata ca asupra constitutionalitatii
acestora Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 73/1995. In ceea ce priveste
art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, care reglementeaza
competenta sectiilor unite ale instantei supreme referitoare la modalitatea de
schimbare a jurisprudentei, se considera ca aceste prevederi nu incalca nici un
principiu constitutional. De altfel, se arata in continuare, in speta s-a
invocat neconstitutionalitatea Hotararii nr. 1/1995 a Curtii Supreme de
Justitie, emisa in temeiul art. 31 din Legea nr. 56/1993, cu privire la care
Curtea Constitutionala nu este competenta sa se pronunte.
Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctele de
vedere ale Senatului si al Guvernului, raportul judecatorului-raportor,
prevederile art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, precum si
cele ale art. 24 din Legea nr. 112/1995, raportate la prevederile Constitutiei
si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Prin recursurile declarate sunt reiterate sustinerile ce au fundamentat exceptiile
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura
civila. Asupra prevederilor acestui text de lege Curtea s-a pronuntat prin
Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24
septembrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251
din 17 octombrie 1996 si nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat
ca prevederile art. 330 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
Potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale
sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor, asa cum s-a retinut si in
decizia recurata. Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine
schimbarea practicii Curtii, in mod intemeiat, la judecata in fond, exceptia de
neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civila a fost respinsa
ca vadit nefondata.
Nici critica, potrivit careia exercitarea numai de catre procurorul general
a recursului in anulare aduce atingere principiului constitutional al egalitatii
cetatenilor in fata legii, nu este intemeiata. Acest principiu priveste
egalitatea cetatenilor in fata legilor si a autoritatilor publice si nu
egalitatea de tratament juridic intre cetateni si autoritatile publice.
Ministerul Public este o astfel de autoritate, care exercita atributii si nu
drepturi subiective, iar declararea de catre Ministerul Public a recursului in
anulare se justifica exclusiv pe un interes public privind respectarea
principiului separatiei puterilor sau savarsirea de catre judecatori a unei
infractiuni legate de hotararea atacata prin aceasta cale de atac. Prin
opozitie, partile, potrivit art. 41 si urmatoarele din Codul de procedura
civila, urmaresc realizarea unui drept subiectiv. Competenta Ministerului
Public nu incalca principiul egalitatii cetatenilor si dreptul partilor la un
proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curtii
Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea
garantarii pentru toate partile dintr-un proces a accesului la toate caile
extraordinare de atac.
Cat priveste stabilitatea raporturilor juridice recunoscute prin hotararile
judecatoresti pronuntate, Curtea a statuat prin deciziile definitive nr.
96/1996 si nr. 27/1997. Argumentele care au fundamentat deciziile mentionate
subzista si in cauza de fata si, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa
determine modificarea practicii Curtii, si acest motiv de recurs urmeaza a fi
respins.
Cu referire la motivul de recurs privind nelimitarea in timp, prin art. 330^1
din Codul de procedura civila, a dreptului procurorului general de a ataca o
hotarare judecatoreasca cu recurs in anulare, Curtea constata ca aceste
dispozitii au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 18 februarie
1997. Recursul in anulare, in noua redactare, nu mai poate fi declarat oricand,
ci numai in termen de 6 luni de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas
irevocabila sau de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Pe
cale de consecinta, acest motiv de recurs urmeaza a fi admis si, in temeiul
art. 25 din Legea nr. 47/1992, tinand seama de noua redactare a art. 330^1 din
Codul de procedura civila, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza a fi
respinsa.
Cat priveste sustinerea recurentei Iahn (Moise) Elisabeta, potrivit careia
conexarea pricinilor incalca prevederile art. 164 din Codul de procedura
civila, se constata ca acest text de lege reglementeaza posibilitatea conexarii
atat la cererea partilor, cat si din oficiu de catre instanta, atunci cand
exista o stransa legatura de obiect si cauza care sa justifice judecarea
impreuna a unor pricini. In speta, obiectul dosarelor conexate fiind exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul
de procedura civila, privind recursul in anulare, evident intre aceste dosare
exista o stransa legatura in sensul legii de procedura civila, iar conexarea
lor este justificata, astfel incat acest motiv de recurs este neintemeiat.
Motivul de recurs invocat de aceeasi recurenta, prin care se critica
Decizia nr. 138/1996, deoarece "omite sa discute neconstitutionalitatea
art. 24 din Legea nr. 112/1995", urmeaza a fi respins, intrucat, asa cum
s-a aratat in decizia de fond, aspectele privind constitutionalitatea acestor
dispozitii legale au fost analizate prin Decizia nr. 73/1995, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995. De
asemenea, in mod intemeiat, instanta de fond a constatat ca acesta este un text
de trimitere la recursul in anulare, asupra constitutionalitatii caruia Curtea
se pronuntase prin deciziile nr. 73/1996 si nr. 96/1996, definitive si
obligatorii conform art. 145 alin. (2) din Constitutie.
Si motivul de recurs formulat de Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru
Mircea si Carp Ion Horia, referitor la solicitarea punctelor de vedere ale
fiecarei Camere a Parlamentului si al Guvernului, este nefondat. Din lucrarile
dosarului rezulta ca, la judecata in fond, s-a constatat ca exceptia de
neconstitutionalitate este vadit nefondata, situatie in care, conform
dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, solicitarea punctelor de
vedere de la autoritatile publice prevazute de lege nu este obligatorie. In
recurs insa Curtea a solicitat, la data de 13 ianuarie 1997, punctele de vedere
ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, in temeiul art. 25
alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Senatul si Guvernul au considerat exceptia si
respectiv, recursul, nefondate, iar Camera Deputatilor nu a comunicat punctul
sau de vedere.
Referitor la sustinerile avocatului recurentei Iahn (Moise) Elisabeta,
formulate oral la termenul de judecata din 25 februarie 1997, in sensul ca
instantele judecatoresti ar fi trebuit sa faca aplicarea dispozitiilor art. 20
din Constitutie privind prioritatea reglementarilor internationale fata de cele
interne, Curtea constata ca, potrivit practicii sale constante, nu cenzureaza
modul in care instantele judecatoresti aplica prevederile legale.
Fata de cele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art.
145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale
art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge recursurile declarate de Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu
Adriana Mihaela si Carp Doru Mircea impotriva Deciziei Curtii Constitutionale
nr. 138 din 13 noiembrie 1996 privind prevederile art. 330 din Codul de
procedura civila si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995.
2. Admite recursurile declarate de Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu
Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp Ion Horia privind dispozitiile art.
330^1 din Codul de procedura civila si modifica Decizia Curtii Constitutionale
nr. 138 din 13 noiembrie 1996, in sensul ca respinge exceptia de
neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civila, ca fiind
lipsita de obiect.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 4 martie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Florentina Geangu