DECIZIE Nr. 138*) din 13 noiembrie 1996
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 82 din 6 mai 1997
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 41 din 4 martie 1997,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 82 din 06 mai 1997.
Viorel Mihai Ciobanu - presedinte
Costica Bulai - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin incheierile din 8 martie
1996 (Dosarul nr. 1.923/1995) si din 9 mai 1996 (dosarele nr. 3.399/1995 si nr.
3.479/1995), a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiilor de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de
procedura civila, ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea
situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in
proprietatea statului, ale art. 31 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecatoreasca si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993.
Exceptiile de neconstitutionalitate au fost invocate si formeaza obiectul
dosarelor Curtii Constitutionale, dupa cum urmeaza:
- neconstitutionalitatea art. 330 si a art. 330^1 din Codul de procedura
civila, precum si a art. 24 din Legea nr. 112/1995 a fost invocata de Iahn
(Moise) Elisabeta (Dosarul nr. 69C/1996) pe motiv ca acestea incalca
dispozitiile art. 21 din Constitutie, "negand dreptul de acces la justitie
persoanelor care isi considera dreptul de proprietate lezat prin masurile
abuzive ale regimului comunist".
- neconstitutionalitatea art. 330 din Codul de procedura civila si a art.
31 din Legea nr. 92/1992 a fost invocata de Tugui Mariana (Dosarul nr.
70C/1996), care a sustinut ca "procurorul general, in aplicarea acestor
texte, actioneaza ca reprezentant al puterii executive, ceea ce inseamna
incalcarea principiului separatiei puterilor in stat, iar prin reglementarea
unei cai de atac extraordinare, fara termen, se incalca principiul stabilitatii
raporturilor juridice";
- neconstitutionalitatea art. 330 si a art. 330^1 din Codul de procedura
civila a fost ridicata de Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp
Ion Horia (Dosarul nr. 82C/1996), cu motivarea ca prin aceste dispozitii sunt
incalcate prevederile art. 15 din Constitutie si principiul stabilitatii
raporturilor juridice. De asemenea, prin aceeasi exceptie a fost invocata si
neconstitutionalitatea art. 31 din Legea nr. 56/1993, in temeiul caruia se
sustine ca a fost "pronuntata Hotararea nr. 1 din 2 februarie 1995, de
catre Curtea Suprema de Justitie - Sectiile Unite, care, in numele legii, a
interzis judecatorilor facultatea de a cenzura si dispune restituirea
imobilelor nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 si listele-anexe la acest
decret". Aceasta interdictie se considera a fi contrara dispozitiilor art.
21 si art. 123 alin. (2) din Constitutie.
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila a apreciat, in incheierile de
sesizare, ca exceptiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate.
Deoarece exceptiile de neconstitutionalitate invocate se refera la aceleasi
dispozitii legale si pentru o mai buna administrare a justitiei, Curtea dispune
conexarea dosarelor nr. 82C/1996 si nr. 70C/1996 la Dosarul nr. 69C/1996, care
a fost primul inregistrat, urmand a se pronunta asupra tuturor exceptiilor prin
decizia de fata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, raportul judecatorului-raportor,
prevederile art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, ale art.
24 din Legea nr. 112/1995, ale art. 31 din Legea nr. 92/1992, precum si ale
art. 31 din Legea nr. 56/1993, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale
Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptiile invocate, fiind legal
sesizata.
Pe fond, se constata ca asupra dispozitiilor art. 330 din Codul de
procedura civila Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4
iunie 1996, definitiva, statuand ca ele sunt constitutionale. Intrucat nu au intervenit
elemente noi care sa determine schimbarea acestei solutii, exceptiile de
neconstitutionalitate privind aceste prevederi legale urmeaza, potrivit
practicii constante a Curtii Constitutionale, sa fie respinse ca vadit
nefondate.
Cat priveste dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila, se
constata ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitiva si
obligatorie, Curtea Constitutionala a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care
se respinsese exceptia de neconstitutionalitate, si a decis ca prevederile art.
330^1 sunt neconstitutionale in masura in care acestea se aplica hotararilor
pronuntate inainte de 26 iulie 1993, data intrarii in vigoare a Legii nr.
59/1993. Rezulta ca exceptiile de neconstitutionalitate invocate in cauzele de
fata, referitoare la art. 330^1, sunt inadmisibile in limitele interpretarii
date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr.
107 din 2 noiembrie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legala declarata neconstitutionala
printr-o decizie a Curtii nu mai poate face obiectul unei noi exceptii. Faptul
ca Decizia Curtii Constitutionale nr. 96/1996 a constatat
neconstitutionalitatea, in limitele interpretarii date, nu conduce la o alta
consecinta, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii
constitutionale a textului de lege respectiv si deci constatarea caracterului
sau neconstitutional prin ceea ce excede acestei legitimitati. In acest sens,
Curtea s-a pronuntat si prin Decizia nr. 92/1995, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.
In ce priveste posibilitatea atacarii cu recurs in anulare a hotararilor
judecatoresti pronuntate dupa 26 iulie 1993, solutia din Decizia nr. 96/1996
isi pastreaza valabilitatea, in temeiul art. 145 alin. (2) din Constitutie,
intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei
solutii.
Fata de cele aratate, rezulta ca exceptiile de neconstitutionalitate
privind dispozitiile art. 330^1 urmeaza a fi respinse ca vadit nefondate.
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art. 24 alin. 1 si alin. 2
din Legea nr. 112/1995, se constata ca acesta este un text de trimitere la
recursul in anulare, asupra constitutionalitatii caruia Curtea Constitutionala
s-a pronuntat, asa cum s-a mentionat mai sus, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie
1996 si prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Totodata, prin Decizia nr.
73/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8
august 1995, Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art. 24 din
Legea nr. 112/1995 sunt constitutionale.
Avand in vedere ca nu au intervenit elemente noi care sa determine
schimbarea solutiilor pronuntate prin deciziile nr. 73/1996, nr. 96/1996 si nr.
73/1995, sus-mentionate, exceptia de neconstitutionalitate din prezenta cauza,
privind prevederile art. 24 din Legea nr. 112/1995, este neintemeiata, urmand a
fi respinsa, de asemenea, ca vadit nefondata.
Referitor la art. 31 din Legea nr. 92/1992 se constata ca, potrivit art.
130 alin. (2) din Constitutie, atributiile Ministerului Public se exercita in
conditiile legii, iar textul atacat nu contravine atributiilor prevazute in
Constitutie. Pe de alta parte, prevederile art. 31 din Legea nr. 92/1992 nu
contrazic statutul constitutional al Ministerului Public, prevazut in art. 130
si 131 din Constitutie, care face parte din capitolul VI - Autoritatea
judecatoreasca - al titlului III - Autoritatile publice. In ceea ce priveste
atributia referitoare la exercitarea recursului in anulare, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin deciziile mentionate anterior.
In sfarsit, cu privire la dispozitiile art. 31 din Legea nr. 56/1993, este
de retinut ca, in realitate, se invoca neconstitutionalitatea Hotararii nr.
1/1995 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila, care se considera a fi
contrara prevederilor art. 21 si ale art. 123 alin. (2) din Constitutie.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala se pronunta
exclusiv asupra exceptiilor de neconstitutionalitate a legilor si ordonantelor.
In acelasi sens este si art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Rezulta ca exceptia de
neconstitutionalitate a Hotararii Curtii Supreme de Justitie nr. 1/1995 nu
poate face obiectul jurisdictiei constitutionale si deci urmeaza, de asemenea,
a fi respinsa ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24
alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate invocate de
Iahn (Moise) Elisabeta, Tugui Mariana, Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru
Mircea si Carp Ion Horia privind:
1. Prevederile art. 330 din Codul de procedura civila si ale art. 24 din
Legea nr. 112/1995, ale art. 31 din Legea nr. 92/1992 si ale art. 31 din Legea
nr. 56/1993.
2. Dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila, constatand ca
prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constitutionala a statuat ca
prevederile acestui articol sunt neconstitutionale in masura in care se aplica
hotararilor pronuntate inainte de 26 iulie 1993, data intrarii in vigoare a
Legii nr. 59/1993.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la 13 noiembrie 1996.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat asistent,
Florentina Geangu