DECIZIE   Nr. 409 din 14 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 709 din  5 august 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Dana Titian           - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, in ansamblul ei, si cu referire speciala la art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 ale acesteia, exceptie ridicata de Mihaela Olivia Tocaciu in Dosarul nr. 19.512/2004 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile legale criticate asigura respectarea planului urbanistic, precum si a unor standarde de calitate si nicidecum nu incalca dreptul de proprietate. In acest sens este invocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 4 din 18 ianuarie 2005. Totodata, se arata ca nu este justificat un regim al autorizarii diferentiat in functie de tipul de proprietate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 19.512/2004, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, in ansamblul ei, si cu referire speciala la art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 ale acesteia, exceptie ridicata de Mihaela Olivia Tocaciu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei cereri pentru desfiintarea unor constructii.
    In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine ca Legea nr. 50/1991, in ansamblul ei, si, in special, dispozitiile art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 ale acesteia contravin prevederilor art. 44 alin. (1), (2), (3) si (7) din Constitutie.
    Autorul exceptiei apreciaza ca intreaga lege criticata incalca prevederile art. 44 alin. (1), (2), (3) si (7) din Constitutie "in masura in care dispozitiile [acesteia] privesc constructiile edificate sau desfiintarile de constructii de pe terenurile proprietate privata, respectiv in masura in care autorizatia de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinatie sau de reparare a constructiilor de orice fel sau de desfiintare a acestora este impusa altor titulari ai dreptului de proprietate imobiliara in afara de cei ai domeniului public si ai proprietatii private de stat". Se apreciaza ca "obligativitatea impusa titularilor dreptului de proprietate privata asupra unui teren de a construi doar pe o anumita suprafata din acel teren si conform vointei unor organe administrative [...] constituie golirea de continut a dreptului de proprietate privata si supunerea titularilor respectivului drept la taxe si sanctiuni nejustificate". In consecinta, "restrictionarea si limitarea de catre stat a dreptului de proprietate privata al cetatenilor sai, in alte conditii decat cele prevazute de art. 44 din Constitutie [...], constituie o incalcare a garantarii si ocrotirii proprietatii private".
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestei opinii, instanta arata ca "scopul Legii nr. 50/1991 este asigurarea interesului general privind urbanismul si amenajarea teritoriului, precum si protectia mediului, [iar] pentru protejarea acestor obiective de interes general, activitatile de construire de orice natura trebuie sa se supuna rigorilor legii". Se arata ca "obligatia obtinerii autorizatiei pentru executarea sau desfiintarea unor lucrari de constructii, precum si aplicarea de sanctiuni in cazul nerespectarii acesteia nu incalca dreptul de proprietate privata". In acest sens, instanta apreciaza ca "legiuitorul are competenta, conferita de Legea fundamentala, de a reglementa cadrul in care titularul unui drept de proprietate privata are posibilitatea valorificarii acestuia, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale celorlalti titulari". De asemenea, se considera ca "in masura in care dobandirea dreptului de proprietate are loc fara respectarea conditiilor legale, titularul dreptului de proprietate va suporta sanctiunile stabilite de lege, fara a se putea apara invocand principiul constitutional al ocrotirii si garantarii proprietatii private".
    Totodata, instanta arata ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Constitutie nu au incidenta in cauza.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, "avandu-se in vedere competenta conferita legiuitorului, prin Constitutie, de a reglementa cadrul in care titularul unui drept are posibilitatea sa si-l valorifice, luand in considerarea exercitarii dreptului de proprietate si interesele legitime ale celorlalti titulari, pe care este tinut sa le respecte". In acest sens, sunt invocate prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua si alin. (7) din Constitutie.
    Totodata, Guvernul apreciaza ca scopul autorizatiilor de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinatie sau de reparare a constructiilor de orice fel sau de desfiintare a acestora este "asigurarea interesului general privind protectia mediului si dezvoltarea durabila, precum si respectarea principiilor de urbanism si amenajarea teritoriului. In consecinta, activitatea de edificare sau desfiintare a constructiilor de orice natura trebuie sa se supuna rigorilor legii, fiind nejustificata instituirea unui regim al autorizarii diferentiat in functie de tipul de proprietate".
    De asemenea, in sustinerea punctului de vedere exprimat, Guvernul invoca Deciziile Curtii Constitutionale nr. 144 din 25 martie 2004, nr. 4 din 18 ianuarie 2005 si nr. 135 din 10 martie 2005.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, intrucat "obligatia obtinerii certificatului de urbanism si a autorizatiei pentru executarea sau desfiintarea unor lucrari de constructii, precum si aplicarea de sanctiuni in cazul nerespectarii acesteia nu au legatura cu garantarea si ocrotirea in mod egal a dreptului de proprietate privata". Totodata, se arata ca masurile stabilite prin textele legale criticate "nu echivaleaza cu o expropriere", fiind in deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (7) din Legea fundamentala.
    Avocatul Poporului sustine ca "scopul reglementarilor restrictive ale Legii nr. 50/1991 [...] este asigurarea interesului general privind protectia mediului si dezvoltarea durabila, respectarea principiilor de urbanism si amenajarea teritoriului, precum si a anumitor standarde de calitate si siguranta". De asemenea, se arata ca in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a stabilit ca "in masura in care dobandirea dreptului de proprietate are loc fara respectarea conditiilor legale, titularul dreptului de proprietate va suporta sanctiunile stabilite prin lege, fara a se putea apara invocand principiul constitutional al ocrotirii proprietatii". In consecinta, Avocatul Poporului sustine ca "activitatea de edificare sau desfiintare a constructiilor de orice natura trebuie sa se supuna rigorilor legii".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile Legii nr. 50/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, in ansamblul ei, si, in special, dispozitiile art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 ale acesteia. Curtea retine insa ca, prin critica sa, autorul exceptiei se refera indeosebi la neconstitutionalitatea prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 din Legea nr. 50/1991, dispozitii cu privire la care Curtea urmeaza a se pronunta prin prezenta decizie.
    Aceste dispozitii legale reglementeaza autorizarea executarii lucrarilor de constructii, precum si raspunderea si sanctiunile aplicabile in caz de nerespectare a prevederilor Legii nr. 50/1991.
    Textul constitutional expres invocat in sustinerea exceptiei este cel al art. 44 alin. (1), (2), (3) si (7) din Constitutie. Desi in sustinerea exceptiei s-a invocat intregul text al art. 44 alin. (2) din Constitutie, Curtea observa ca, din motivarea exceptiei, rezulta ca autorul acesteia se refera numai la teza intai a acestui text constitutional. Astfel, dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul cuprins:
    "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. [...]
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. [...]
    (7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca, in esenta, autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate, prin faptul ca impun obtinerea unor autorizatii pentru executarea constructiilor de catre titularii dreptului de proprietate privata, sunt de natura a incalca dispozitiile constitutionale referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate.
    Curtea constata ca, prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, a statuat, de principiu, ca, in conformitate cu art. 44 alin. (1) din Constitutie, prin lege pot fi stabilite "anumite limite, ingradiri, fie in privinta obiectului dreptului [de proprietate], fie in privinta unor atribute ale dreptului [de proprietate] pentru apararea intereselor sociale si economice generale sau pentru apararea drepturilor altor persoane, esential fiind ca prin aceste restrictii sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate". In acest context se incadreaza si reglementarile Legii nr. 50/1991 cu privire la obligatia obtinerii unor autorizatii pentru executarea constructiilor de catre titularii dreptului de proprietate privata, respectiv raspunderea si sanctiunile corespunzatoare in cazul nerespectarii acestor obligatii legale.
    In acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, a retinut ca "obligatia obtinerii autorizatiei de constructie are drept scop prevenirea consecintelor negative in cazul unor constructii necorespunzatoare, sanctiunea nerespectarii acestei obligatii - desfiintarea constructiei - nefiind contrara prevederilor constitutionale mentionate". De asemenea, prin Decizia nr. 77 din 14 martie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat ca "indeplinirea acestei obligatii [a obtinerii autorizatiei de constructie] are in vedere prevenirea consecintelor unor sinistre in cazul executarii unor constructii necorespunzatoare".
    Curtea retine ca prevederile legale criticate nu opereaza nicidecum un transfer de proprietate, astfel incat nici dispozitiile art. 44 alin. (3) din Constitutie nu sunt incalcate, in cauza nepunandu-se problema unei exproprieri.
    Cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 28 alin. (1) si ale art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 in raport cu textul constitutional al art. 44, Curtea a statuat ca "regimul legal al constructiilor nu are legatura cu ocrotirea dreptului de proprietate. In masura in care, insa, dobandirea dreptului de proprietate are loc fara respectarea conditiilor prevazute de lege, ca si in cazul in care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sanctiunile stabilite de lege, fara a se putea apara invocand principiul constitutional al ocrotirii proprietatii".
    Totodata, Curtea constata ca dispozitiile criticate nu numai ca nu incalca textul constitutional al art. 44 alin. (7) referitoare la sarcinile care revin titularului dreptului de proprietate, ci sunt, de fapt, o expresie a acestuia. In acest mod, prin obligatia obtinerii autorizatiei de constructie si prin tragerea la raspundere a celor care nu respecta aceasta obligatie, se protejeaza drepturile si libertatile celorlalte persoane.
    In consecinta, Curtea retine ca activitatea de edificare sau desfiintare a constructiilor de orice natura trebuie sa se supuna rigorilor legii, fiind nejustificata sustinerea autorului exceptiei cu privire la instituirea unui regim al autorizarii diferentiat in functie de tipul de proprietate.
    De altfel, in sprijinul celor de mai sus sunt si dispozitiile art. 1 pct. 2 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevad ca statele semnatare ale Conventiei pot "adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general [...]". In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Mellacher si altii impotriva Austriei, 1989, a statuat ca astfel de legi sunt "necesare si obisnuite in domeniul constructiilor, care, in societatile moderne, sunt o preocupare centrala a politicilor economice si sociale. Pentru a implementa astfel de politici, legislativul trebuie sa aiba o larga marja de apreciere atat in ceea ce priveste stabilirea existentei unei probleme de interes public ce necesita masuri de control, cat si in alegerea unor modalitati de aplicare detaliate pentru implementarea masurilor vizate".

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, exceptie ridicata de Mihaela Olivia Tocaciu in Dosarul nr. 19.512/2004 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly