DECIZIE   Nr. 408 din  4 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 825 din 21 noiembrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Mures in Dosarul nr. 799/2003 al Tribunalului Mures.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita. Magistratul-asistent informeaza completul asupra cererii de amanare a judecarii cauzei in vederea pregatirii apararii, cerere formulata de catre autorul exceptiei prin reprezentantul sau legal, Ministerul Finantelor Publice.
    Reprezentantul Ministerului Public se opune acordarii unui nou termen de judecata, solicitand respingerea cererii.
    Curtea, deliberand, respinge cererea formulata de Ministerul Finantelor Publice privind amanarea judecarii cauzei.
    Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 344C/2003, avand ca obiect aceeasi exceptie, ridicata de acelasi autor in Dosarul nr. 807/2003 al aceleiasi instante. La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 345C/2003, al carui obiect il constituie aceeasi exceptie, ridicata de acelasi autor in Dosarul nr. 828/2003 al aceluiasi tribunal. La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, raportat la art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 344C/2003 si a Dosarului nr. 345C/2003 la Dosarul nr. 343C/2002 mai intai inregistrat.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, aratand ca, in legatura cu constitutionalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin deciziile nr. 197 din 13 mai 2003 si nr. 318 din 9 septembrie 2003, argumentele retinute in acestea mentinandu-si valabilitatea si in prezenta cauza. In plus, in urma revizuirii Legii fundamentale, art. 15 din Constitutie prevede in mod expres ca legea contraventionala mai favorabila reprezinta o exceptie de la principiul neretroactivitatii legii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 13 iunie 2003, pronuntate in dosarele nr. 799/2003, nr. 807/2003 si nr. 828/2003, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Mures in cauze civile privind solutionarea unor plangeri impotriva unor procese-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor.
    In motivarile exceptiei, avand un continut asemanator, se sustine ca prevederile de lege criticate "consacra in mod expres retroactivitatea legii mai favorabile", ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile". Or, dispozitiile legale referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor nu sunt, in sistemul de drept romanesc, norme de drept penal, raspunderea contraventionala reglementata prin Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 avand caracter administrativ. In plus, potrivit prevederilor art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, legiuitorul exclude, sub toate aspectele, caracterul penal in domeniul stabilirii si sanctionarii contraventiilor.
    Tribunalul Mures apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, arata ca "articolul 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 aduce atingere doar efectelor viitoare ale unor situatii juridice trecute, fara a deveni retroactiv. Efectele epuizate in trecut raman supuse legii vechi, insa consecintele si efectele viitoare, deci nerealizate in momentul intrarii in vigoare a noii legi, vor fi supuse legii noi, sub care se indeplinesc".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, arata ca art. 15 alin. (2) din Constitutie trebuie interpretat in acord cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, "sub anumite aspecte, contraventia poate fi asimilata infractiunii, iar distinctia infractiuni - contraventii existenta in dreptul intern al mai multor state parti este irelevanta din punctul de vedere al respectarii garantiilor stabilite prin art. 6 din Conventie, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atata vreme cat natura dispozitiei sanctionatorii o cere (cazul Lauko c. Slovaciei)". Aceasta inseamna ca, desi potrivit art. 141 din Codul penal prin "lege penala" se intelege "orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi sau decrete", in sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, ilicitul penal poate avea o sfera mai larga, in functie de anumite criterii, cum ar fi natura sau scopul dispozitiei sanctionatorii ori natura si gravitatea pedepsei.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, prevederi al caror continut este urmatorul:
    Art. 12: "(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ.
    (2) Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava, contraventia savarsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii de lege contravin art. 15 alin. (2) din Constitutie, care, potrivit Legii de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, are urmatorul continut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca dispozitiile art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate in cauze in care, ca si in acest dosar, a fost invocata incalcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie, in esenta, pentru aceleasi motive. Cu privire la acestea Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, si prin Decizia nr. 318 din 9 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 697 din 6 octombrie 2003, in sensul ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Prin deciziile mentionate, care isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, s-a retinut ca art. 15 alin. (2) din Constitutie trebuie interpretat in lumina art. 20 alin. (1) din aceasta, in acord cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 318 din 9 septembrie 2003 s-a mai retinut ca "In legislatia romaneasca, ca si a altor state europene (de exemplu, Germania, Cehia si Slovacia), contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale si supuse unui regim administrativ. Din perspectiva conventionala, Curtea Constitutionala observa ca, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu impiedica statele sa-si indeplineasca rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii intre diferitele tipuri de infractiuni. In principiu, conventia nu se opune tendintei de <<dezincriminare>> existente in statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a aratat in Hotararea din 21 februarie 1994, in cauza Ozturk impotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Pentru a se face aplicarea acestor prevederi Curtea Europeana a Drepturilor Omului considera ca este necesar sa fie avute in vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei in dreptul national; 2. natura faptei; 3. natura si gradul de gravitate ale sanctiunii care ar putea fi aplicata persoanei in cauza. In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat, de exemplu, si in cauzele Garyfallou AEBE impotriva Greciei (Hotararea din 24 septembrie 1997), Lauko impotriva Slovaciei si Kadubek impotriva Slovaciei (hotararile din 2 septembrie 1998). In aprecierea acestor criterii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de catre dreptul intern nu are decat o valoare relativa, esentiala fiind natura faptei si a sanctiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive masurile din legislatiile nationale referitoare la dezincriminarea unor infractiuni mai putin grave in <<interesul individului>>. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut in vedere faptul ca sanctiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaza tuturor cetatenilor in vederea realizarii scopului preventiv si represiv al sanctiunii, ceea ce confera faptei natura penala. In aceste conditii, distinctia operata de statele europene intre crime, delicte si contraventii nu este operanta, in sensul art. 6 din conventie, toate avand caracter penal". Prin aceeasi decizie Curtea a considerat ca, "sub acest aspect, legislatia contraventionala din Romania, similara celei germane, intra sub prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel ca nu este justificata o eventuala sanctionare contraventionala a unei persoane pentru o fapta savarsita in trecut, in conditiile in care aceasta fapta nu mai constituie in prezent contraventie".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Mures in dosarele nr. 799/2003, nr. 807/2003 si nr. 828/2003 ale Tribunalului Mures.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 noiembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Gabriela Dragomirescu