DECIZIE   Nr. 405 din 24 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 295 alin. 1 si art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 276 din 28 aprilie 2009

Ioan Vida                                     - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Ion Predescu                                -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Carmen-Cătălina Gliga                - procuror

Benke Karoly                               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Yves Pierre Grasa în Dosarul nr. 1.102/179/2007 al Tribunalului Tulcea -Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 13 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.102/179/2007, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Yves Pierre Grasa într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.

In motivarea excepţiei se arată că, potrivit dispoziţiilor criticate, instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt, dar şi aplicarea legii de către prima instanţă, ceea ce contravine principiului potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege. De asemenea, prin judecarea cauzei pe fond, în condiţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, hotărârea instanţei devine definitivă, fiind dată în apel, singura cale de atac rămânând recursul, însă acesta reprezintă numai controlul pe motive de legalitate, iar nu şi de temeinicie. Rezultă că, în privinţa probelor administrate cu această ocazie, nu se mai respectă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil în sensul asigurării dublului grad de jurisdicţie.

Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 295 alin. 1: „Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu."

- Art. 297 alin. 2 teza a doua: „ [...] In acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

In ceea ce priveşte prevederile art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, sub aspectul încălcării dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 24 alin. (1), Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra acestor dispoziţii. Astfel, prin Decizia nr. 102 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2007, Decizia nr. 472 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2007 şi Decizia nr. 681 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a statuat că aceste texte legale constituie o garanţie a aplicării principiului potrivit căruia judecarea unei cauze se face în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. Totodată, Curtea a reţinut că reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.

Cu privire la dispoziţiile art. 295 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, întrucât faptul că instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt, dar şi aplicarea legii de către prima instanţă, nu încalcă principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia pronunţată în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Yves Pierre Grasa în Dosarul nr. 1.102/179/2007 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 martie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly