Decizia Nr.405 din 03.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată de Harrocks Ian Valentine în Dosarul nr. 2.976/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 436D/2011.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Dan Iordache, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că dispoziţiile de lege criticate îngrădesc liberul acces la justiţie, deoarece instanţa se pronunţă doar asupra legalităţii fără a se pronunţa şi asupra oportunităţii actelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate în măsura în care dispoziţiile de lege criticate exclud de la controlul de oportunitate deciziile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost constatată şi sancţionată o contravenţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.976/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată de Harrocks Ian Valentine.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că excluderea din sfera de jurisdicţie a instanţei de judecată a aspectelor de temeinicie a deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor contravine principiului deplinei competenţe a instanţei, şi pe cale de consecinţă, dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. În continuare, face referire la Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Anghel Anghelov împotriva Bulgariei, Markovic şi alţii împotriva Italiei şi Kilian împotriva Republicii Cehe.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a Adresei Curţii Constituţionale înregistrate cu nr. 2.372 din 28 martie 2012, şi-a exprimat opinia referitor la excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, apreciază că dispoziţiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiţie, ce presupune o jurisdicţie deplină a judecătorului în sensul judecării cauzei sub toate aspectele, de vreme ce judecătorul nu poate examina aspectele de temeinicie a deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 42¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu următorul conţinut:(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.(2) În cazul contestării în instanţă a actelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatelor internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 125 referitor la statutul judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia îşi argumentează critica din perspectiva unor pretinse insuficienţe legislative, apreciind că dispoziţiile de lege criticate contravin normelor constituţionale invocate, pentru faptul că nu prevăd posibilitatea instanţei de judecată de a se pronunţa asupra oportunităţii actelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, iar, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei a formulat în faţa instanţei de judecată plângere împotriva Deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost sancţionat contravenţional potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) lit. a), d) şi l) şi alin. (3) din Legea nr. 32/2000. În continuare, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate se referă la actele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în exercitarea atribuţiilor sale astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 32/2000, iar nu la Deciziile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost constatată şi sancţionată o contravenţie.Astfel, instanţa are posibilitatea, inclusiv în speţa de faţă, de a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care s-a constatat şi sancţionat săvârşirea unei contravenţii.Prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a reţinut că legislaţia contravenţională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenindu-i instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată de Harrocks Ian Valentine în Dosarul nr. 2.976/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu