DECIZIE   Nr. 40 din 16 martie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 216 din 17 mai 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Ion Bonini             - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Bota Pompiliu in Dosarul nr. 511/1998 al Judecatoriei Orastie, judetul Hunedoara.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 16 martie 1999, in lipsa autorului exceptiei, legal citat, si in prezenta reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece textul criticat nu contravine nici unei dispozitii constitutionale, iar autorul exceptiei face o argumentare neconvingatoare, care ignora conditiile legale pentru liberarea provizorie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Judecatoria Orastie, prin Incheierea din 4 iunie 1998, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 160^10  alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Bota Pompiliu intr-o cauza penala avand ca obiect revocarea liberarii provizorii pe cautiune.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 160^10  alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 23 alin. (8) si art. 24 alin. (1) din Constitutie. Din cuprinsul textului atacat rezulta ca pentru revocarea liberarii provizorii "nu este necesara o sentinta definitiva, fiind suficienta o simpla declansare a unei urmariri penale, in baza unor reclamatii, aceasta echivaland cu savarsirea infractiunii". Se apreciaza ca procedura foarte sumara prevazuta de art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura penala nu garanteaza dreptul la aparare reglementat de Constitutie, deoarece martorii nu sunt audiati de instanta si nici confruntati cu inculpatul.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este vadit nefondata, deoarece prevederile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura penala apartin titlului IV, si anume "Masurile preventive si alte masuri procesuale", unde se regasesc toate garantiile procesuale menite a asigura drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, astfel cum sunt reglementate in Constitutie. Pe de alta parte, ca urmare a rolului activ, instanta de judecata poate administra orice mijloc de proba pentru aflarea adevarului.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este inadmisibila deoarece art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua trebuie interpretat in legatura cu art. 160^2 si cu art. 160^4 alin. 3, care prevad ca nu se acorda liberarea provizorie in cazul in care "exista date care justifica temerea ca inculpatul va savarsi o alta infractiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului". In acelasi sens este citat si art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala. Totodata se arata ca nici celelalte alineate criticate nu contravin prevederilor constitutionale, intrucat sunt instituite suficiente garantii pentru asigurarea dreptului la aparare in cazul revocarii liberarii provizorii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legal atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Din continutul incheierii de sesizare, precum si din sustinerile autorului exceptiei rezulta ca textul criticat este art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura penala, care prevede:
    "Liberarea provizorie poate fi revocata daca:
    ........................................................
    b) inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, obligatiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 si art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.
    Revocarea liberarii provizorii se dispune de catre procuror prin ordonanta, iar de instanta prin incheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune si in lipsa inculpatului, cand acesta, fara motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta.
    In caz de revocare a liberarii provizorii, procurorul sau instanta dispune arestarea preventiva a inculpatului si emite un nou mandat de arestare.
    Dispozitiile art. 160^9 alin. 2 si 3 sunt aplicabile."
    1. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate critica dispozitiile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua din Codul de procedura penala, care prevad ca masura liberarii provizorii poate fi revocata in cazul in care inculpatul incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat, situatie care contravine principiului constitutional al prezumtiei de nevinovatie.
    Din analiza prevederilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) rezulta ca acestea sunt constitutionale. Posibilitatea organului de urmarire penala sau, dupa caz, a instantei de judecata de a revoca masura liberarii se interpreteaza in legatura cu dispozitiile art. 160^2 alin. 2, privitoare la liberarea provizorie sub control judiciar, si ale art. 160^4 alin. 3, referitoare la liberarea provizorie pe cautiune, care prevad, printre altele, ca liberarea provizorie nu se acorda in cazul in care exista date care justifica temerea ca inculpatul va savarsi o alta infractiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte. Pe cale de consecinta, este firesc ca aceasta conditie negativa, prevazuta de lege pentru acordarea liberarii provizorii inculpatului arestat preventiv, sa fie ceruta, deopotriva, si pentru mentinerea ei. Cu alte cuvinte, daca prin neindeplinirea ei se impiedica acordarea liberarii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune, existenta ulterioara a acesteia in comportamentul inculpatului liberat provizoriu justifica revocarea masurii.
    Se constata de asemenea, ca, potrivit art. 148 lit. d) din Codul de procedura penala, masura arestarii inculpatului poate fi luata daca "sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte", iar conform lit. e) a aceluiasi articol, daca "inculpatul a comis din nou o infractiune ori exista date care justifica temerea ca va savarsi si alte infractiuni". Aceste conditii legale de arestare a inculpatului coincid cazurilor de revocare a liberarii provizorii din textul atacat, fiind totodata o aplicare a dispozitiilor art. 23 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora arestarea unei persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege. Prin urmare, este firesc ca o identitate cauzala sa produca efecte identice si nu invers, cum se sustine in motivarea exceptiei.
    Curtea Constitutionala constata ca invocarea principiului constitutional al prezumtiei de nevinovatie nu are nici o legatura cu prevederile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua din Codul de procedura penala.
    Potrivit art. 23 alin. (8) din Constitutie, "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata." Nu insa existenta vinovatiei inculpatului pentru savarsirea unei noi infractiuni determina revocarea masurii preventive, ci schimbarea conditiilor care au fost avute in vedere la data dispunerii liberarii provizorii, situatie de natura sa justifice temerea ca, datorita comportamentului infractional, acesta ar putea comite si alte fapte penale.
    2. O a doua critica de neconstitutionalitate sustinuta de autorul exceptiei se refera la dispozitiile art. 160^10 alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura penala, care, in opinia acestuia, incalca principiul dreptului la aparare prevazut la art. 24 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca "dreptul la aparare este garantat". Se argumenteaza ca prin aceste reglementari este instituita o procedura sumara pentru revocarea liberarii provizorii, iar "martorii nu sunt audiati de instanta si nici confruntati cu inculpatul care, neputandu-le adresa intrebari, nu isi poate exercita dreptul constitutional la aparare".
    Din examinarea prevederilor criticate Curtea constata ca nu se incalca principiul constitutional al dreptului la aparare. Interpretarea acestor texte legale se face in contextul tuturor prevederilor cuprinse in art. 160^10, precum si al celor la care se face trimitere. Textul cuprins la art. 160^10 alin. 2 din Codul de procedura penala prevede ca revocarea liberarii provizorii se dispune dupa ascultarea inculpatului asistat de aparator, ceea ce presupune posibilitatea pentru acesta de a solicita administrarea de probe in legatura cu oricare dintre cazurile de revocare a liberarii provizorii.
    Si dispozitiile art. 160^10 alin. 4 din Codul de procedura penala, prin trimiterile facute la art. 160^9 alin. 2 si 3 si apoi la art. 160^8 din acelasi cod, asigura dreptul la aparare al inculpatului atat in faza de urmarire penala, cat si in cea de judecata. Desigur ca in asemenea conditii inculpatul caruia urmeaza sa i se revoce liberarea provizorie poate solicita administrarea oricaror probe, inclusiv audierea de martori si procedura confruntarii la care se refera autorul exceptiei.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura penala, exceptie invocata de Bota Pompiliu in Dosarul nr. 511/1998 al Judecatoriei Orastie, judetul Hunedoara.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 martie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta