DECIZIE   Nr. 4 din 11 ianuarie 1994

in legatura cu constitutionalitatea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si autorizarea contractarii si garantarii unor credite externe

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 7 din 13 ianuarie 1994

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 30 decembrie 1993, de catre 59 deputati, respectiv domnii Stelian Tanase, Calin Emil Anastasiu, doamna Paula-Maria Ivanescu, domnii Alexandru Sassu, Victor Bostinaru, Constantin Gheorghe Avramescu, Dinu Patriciu, doamna Rada Istrate, domnii Adrian Severin, Razvan Dobrescu, Constantin Arhire, Emil Boros, Constantin Berechet, Corneliu-Constantin Ruse, Florian Bercea, Emil Cojocaru, Liviu Neculai Marcu, Mihai Chiriac, Dumitru Calance, Gheorghe Tarna, Viorel Lixandroiu, Nicolae Alexandru, Ion Gurau, Ioan Victor Pica, Valentin Vasilescu, Octavian Bot, Ion Diaconescu, Ion Hui, Mihail Nica, Ion Dinu, Ion Berciu, Mircea Ciumara, George Iulian Stancov, Ferenc Asztalos, Ion Cornita, Valentin Argesanu, Mircea Ioan Popa, Gheorghe Cristea, Ion Bold, Cornel Sturza Popovici, Istvan Antal, Gabriel Tepelea, Viorel Pavel, Mihail Bucur, Tudor Gavril Dunca, Arpad-Francisc Marton, Benedek Nagy, Constantin Ionescu, Vasile Lupu, Mircea-Mihai Munteanu, Stefan Sinko, Gheorghe Comanescu, Costel Paunescu, Barbu Pitigoi, Vasile Mandroviceanu, Constantin-Romeo Dragomir, Gheorghe Gorun, Dan Florin Trepcea si Laurentiu Priceputu, asupra neconstitutionalitatii Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si autorizarea contractarii si garantarii unor credite externe.
    In sesizare, grupul de deputati sustine, in esenta, ca legea in discutie a fost adoptata ca urmare a votului exprimat asupra raportului de mediere privind concilierea divergentelor dintre Camere, fara intrunirea cvorumului legal, care este de 171 deputati, intrucat la vot au participat numai 159 deputati care au votat "pentru", unul care s-a abtinut si unul care a votat "contra".
    Curtea Constitutionala, in temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa solutioneze sesizarea, care s-a facut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, punctele lor de vedere in legatura cu sesizarea primita.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca, intrucat inainte de vot au fost prezenti 278 deputati din numarul total de 341, asa cum a rezultat din apelul nominal efectuat, cvorumul, care este de minimum 171, era intrunit. De asemenea, se precizeaza ca, deoarece cvorumul "desemneaza numarul necesar de membri prezenti pentru ca o adunare sa poata functiona legal", el este diferit de majoritatea necesara pentru adoptarea unei legi si ca refuzul unor deputati de a participa la vot, desi prezenti in sala, constituie o incalcare a "mandatului reprezentativ inscris in art. 66 din Constitutie, in virtutea caruia in exercitarea mandatului, deputatii sunt in serviciul poporului". In consecinta, se considera ca legea a fost adoptata cu respectarea Constitutiei, iar sesizarea privind neconstitutionalitatea  acesteia nu are suport juridic.
    In punctul de vedere al Guvernului se considera ca, in temeiul prevederilor art. 64 si ale art. 74 din Constitutie, precum si ale art. 98 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor, "pentru intrunirea cvorumului este suficienta prezenta majoritatii membrilor Camerei Deputatilor ". Cvorumul, deci, nu se refera la "numarul deputatilor care si-au exprimat votul", fiind "o conditie prealabila a derularii legale a votului". Se apreciaza, in acest sens, ca un cvorum minim de prezenta constituie exclusiv o garantie constitutionala a prezentei unei majoritati reprezentative in momentul votarii. Aceasta conditie fiind intrunita, intrucat la apelul nominal efectuat inaintea votarii au raspuns 278 deputati, obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se considera, totodata, ca neparticiparea la vot "poate fi apreciata ca un abuz de drept, chiar o forma de boicot parlamentar".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere sesizarea grupului de deputati, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, precum si prevederile art. 64 si art. 74 alin. (2) din Constitutie, retine urmatoarele:
    In sesizare se sustine ca, participand la vot numai 161 deputati, cvorumul legal, care este de 171 deputati, nu ar fi fost intrunit, intrucat cvorumul este constituit numai din numarul deputatilor care au participat efectiv la vot.
    Referitor la aceasta obiectie este de mentionat ca, de principiu, cvorumul constituie o conditie prealabila, care trebuie intrunita imediat inaintea votarii in scopul asigurarii unei prezente semnificative a parlamentarilor la adoptarea legii. In acest sens, art. 64 din Constitutie prevede ca legile se adopta "in prezenta majoritatii membrilor". Deci cvorumul reprezinta conditia pentru intrunirea legala a Camerelor Parlamentului in sedinta sau, altfel spus, pentru ca o camera sa poata lucra. De aceea neintrunirea cvorumului are drept consecinta amanarea sedintei. Deci cvorumul si votul nu pot fi confundate, cel dintai precedindu-l pe cel de-al doilea. Asa fiind, constitutionalitatea conditiei de cvorum si a rezultatului votului se apreciaza in momente deosebite ale procedurii legislative parlamentare: cvorumul inaintea votarii, iar votul, pentru motive cum ar fi contestarea corectitudinii numararii, neintrunirea majoritatii etc., dupa ce el a avut loc, ca moment distinct si definitiv al adoptarii legii.
    Potrivit art. 64 din Constitutie, fata de numarul total al deputatilor de 341, rezulta ca cvorumul legal este de 171 deputati. Pe cale de consecinta, tinand seama de prevederile art. 74 alin. (2) din Constitutie, pentru adoptarea unei legi ordinare - cum este legea de fata - majoritatea necesara este de 86 voturi.
    In speta, presedintele Camerei Deputatilor a procedat la verificarea cvorumului prin apel nominal inaintea votarii, rezultand o prezenta de 278 parlamentari, asa cum se arata, de altfel, chiar in sesizare. Rezulta ca cvorumul era intrunit.
    In sesizare se sustine ca notiunea constitutionala "prezenta majoritatii parlamentarilor" ar avea intelesul ca reprezinta numarul parlamentarilor care au participat la vot si nu numarul parlamentarilor efectiv prezenti. In acest fel, se confunda cvorumul legal de sedinta, care este o conditie de prezenta imediata inaintea votarii, cu votul insusi, care are o alta semnificatie si anume a exprimarii atitudinii necesare pentru  formarea majoritatii in vederea adoptarii sau respingerii actului. Asa cum s-a aratat, o asemenea confuzie este inadmisibila si ea ar avea drept consecinta ca o anumita categorie de legi - cele ordinare - sa fie, practic, desfiintata, deoarece pentru a se asigura adoptarea lor ar trebui ca in toate cazurile majoritatea sa fie absoluta, ca pentru legile organice, nu doar relativa, dupa cum prevede art. 74 alin. (2) din Constitutie, spre a se evita astfel riscul ca, prin nonparticipare la vot, minoritatea ce se opune legii sa impiedice adoptarea ei. In acest sens, in cazul legii in discutie, rezulta ca 119 deputati, care reprezentau un vot contra, o abtinere si restul de nonparticipanti, sa blocheze adoptarea legii pentru care a votat majoritatea de 159 deputati din 278 citi au fost prezenti. Potrivit art. 74 alin. (2) din Constitutie, asa cum s-a aratat, pentru adoptarea legii, in conditiile intrunirii cvorumului de 171 deputati, ar fi fost suficienta o majoritate de 86 voturi.
    Nonparticiparea la vot poate fi analizata doar in conditiile in care cvorumul este intrunit si, deci Camerele Parlamentului pot trece, in mod constitutional si regulamentar, la votarea oricarui act. In raport cu obligatiile care revin reprezentantilor poporului care i-a ales in Parlament, prevazute de art. 66 alin. (1) din Constitutie, datoria parlamentarilor este de a-si exprima pozitia in problema supusa aprobarii fara echivoc, prin vot "pentru", "contra" sau "abtinere". Aceasta reprezinta o exigenta a vietii parlamentare, un aspect al raspunderii parlamentarilor fata de alegatori. Nu inseamna insa ca, in exercitiul liber al mandatului, parlamentarul nu poate adopta si o alta pozitie, necuprinsa in regulament, prin abtinerea de la exprimarea unei optiuni, cu toate ca este prezent in momentul votarii. Dar acest mod de a concepe indeplinirea obligatiilor de reprezentant al poporului nu poate avea nici un efect asupra validitatii votului Camerei Deputatilor si, cu atat mai mult, asupra constitutionalitatii lui.
    Avand in vedere considerentele expuse,
    vazand si dispozitiile art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si prevederile  art. 20 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    1. Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si autorizarea contractarii si garantarii unor credite externe a fost adoptata cu respectarea prevederilor art. 64 si ale art. 74 alin. (2) din Constitutie.
    2. Prezenta decizie se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc la data de 11 ianuarie 1994 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

                PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                prof. dr. VASILE GIONEA

                             Magistrat-asistent,
                             CONSTANTIN BURADA