TRATAT Nr. 0
din 10 septembrie 2007
de extradare dintre Romania
si Statele Unite ale Americii
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 387 din 21 mai 2008
România şi Statele Unite ale Americii, denumite în
continuare părţi,
văzând Convenţia de extrădare încheiată şi semnată la
Bucureşti la 23 iulie 1924 dintre România şi Statele Unite ale Americii şi
Convenţia adiţională semnată la Bucureşti la 10 noiembrie 1936,
luând în considerare faptul că România şi Statele Unite
ale Americii aplică în prezent dispoziţiile acestor convenţii,
fiind conştiente de obligaţiile asumate potrivit
Acordului de extrădare dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii,
semnat la Washington DC la 25 iunie 2003,
ţinând cont de necesitatea respectării drepturilor
omului şi supremaţiei legii şi dorind să asigure între cele două părţi o
cooperare mai eficientă în lupta împotriva criminalităţii şi, în acest scop, să
încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor,
au convenit următoarele:
ARTICOLUL 1
Obligaţia de a extrăda
Părţile convin şă-şi extrădeze reciproc, în
conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal,
găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru
o infracţiune care dă loc la extrădare.
ARTICOLUL 2
Infracţiuni care dau loc la extrădare
(1) O infracţiune dă loc la
extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de
libertate mai mare de un an sau mai severă. In cazul în care cererea de
extrădare are ca obiect executarea de către o persoană condamnată a unei
pedepse aplicate pentru o infracţiune care dă loc la extrădare, pedeapsa
privativă de libertate rămasă de executat trebuie să fie de cel puţin 4 luni.
(2) De asemenea, pot da loc la extrădare tentativa,
asocierea sau participarea la săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile
menţionate la alin. (1).
(3) In sensul prezentului
articol, o infracţiune dă loc la extrădare:
a) indiferent dacă legea statelor solicitant şi
solicitat încadrează sau nu acţiunile ori omisiunile care constituie
infracţiunea în aceeaşi categorie de infracţiuni sau descriu infracţiunea prin
aceeaşi terminologie;
b) indiferent dacă infracţiunea este sau nu una dintre
acelea pentru care legislaţia federală a Statelor Unite ale Americii prevede
dovedirea unor aspecte precum folosirea transportului interstatal ori folosirea
serviciilor poştale sau a altor facilităţi care afectează comerţul interstatal
ori exterior, aceste aspecte fiind doar de natură a stabili competenţa pentru o
instanţă federală din Statele Unite ale Americii; şi
c) indiferent dacă, în cauzele penale privitoare la
impozite şi taxe, obligaţii vamale, controlul operaţiunilor valutare, importul
sau exportul de mărfuri, legislaţia statelor solicitant şi solicitat prevede
ori nu acelaşi tip de impozite şi taxe, obligaţii vamale sau controlul
operaţiunilor valutare, importul ori exportul aceloraşi tipuri de mărfuri.
(4) Dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara
teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt
îndeplinite celelalte condiţii pentru extrădare, în cazul în care legislaţia
statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă
în afara teritoriului său în împrejurări similare. Dacă legislaţia statului
solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului său
în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat poate,
acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate
celelalte condiţii pentru extrădare sunt îndeplinite.
(5) Dacă extrădarea este acordată pentru o infracţiune
care dă loc la extrădare, se va acorda extrădarea şi pentru orice altă infracţiune
menţionată în cererea de extrădare, chiar dacă pentru această infracţiune se
prevede o pedeapsă privativă de libertate de un an sau mai mică, dacă toate
celelalte condiţii prevăzute pentru extrădare sunt
îndeplinite.
ARTICOLUL 3
Cetăţenia
Extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetăţeniei
persoanei căutate.
ARTICOLUL 4
Infracţiuni politice şi militare
(1) Extrădarea nu va fi
acordată dacă infracţiunea pentru care se solicită extrădarea este o
infracţiune politică.
(2) In sensul prezentului tratat nu sunt considerate
infracţiuni politice următoarele:
a) omorul sau altă infracţiune violentă împotriva
şefului de stat al uneia dintre părţi sau împotriva unui membru al familiei
acestuia;
b) o infracţiune pentru care ambele părţi au în baza
unui tratat internaţional multilateral obligaţia de a extrăda persoana căutată
sau de a supune cazul autorităţilor lor competente, în vederea luării unei
decizii asupra urmăririi penale;
c) omorul, uciderea din culpă,
vătămarea corporală cu intenţie, vătămarea corporală gravă, atacul cu intenţia
de a pricinui o vătămare fizică gravă sau o agresiune sexuală gravă;
d) infracţiunile care implică răpirea sau orice altă
formă de detenţie ilegală, inclusiv luarea de ostatici;
e) plasarea, folosirea, ameninţarea cu folosirea sau
posesia unui material exploziv, incendiar ori distructiv capabil să pună în
pericol viaţa sau să cauzeze vătămări fizice considerabile ori să provoace
pagube materiale substanţiale proprietăţii; şi
f) plănuirea sau tentativa la săvârşirea oricăreia dintre
infracţiunile sus-menţionate ori participarea la comiterea unor astfel de
infracţiuni.
(3) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (2),
extrădarea nu va fi acordată dacă autoritatea competentă a statului solicitat
apreciază că cererea este motivată politic.
(4) Autoritatea competentă a statului solicitat poate
refuza extrădarea pentru infracţiuni militare care nu sunt infracţiuni de drept
comun.
(5) In înţelesul prezentului articol, pentru Statele
Unite ale Americii autoritatea competentă este Ramura executivă.
ARTICOLUL 5
Urmăriri anterioare
(Ne bis in idem)
(1) Extrădarea nu va fi
acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul
solicitat pentru infracţiunea pentru care se solicită extrădarea.
(2) Extrădarea nu va fi împiedicată de faptul că
autorităţile statului solicitat au decis:
a) să nu urmărească penal persoana căutată pentru
faptele pentru care se solicită extrădarea;
b) să înceteze orice procedură penală începută
împotriva persoanei căutate pentru aceleaşi fapte; sau
c) să cerceteze persoana căutată pentru aceleaşi fapte
pentru care se solicită extrădarea.
ARTICOLUL 6
Prescripţia
Extrădarea poate fi refuzată dacă s-a împlinit termenul
de prescripţie a răspunderii penale sau a executării pedepsei potrivit legii
statului solicitant. Statul solicitat va ţine cont de actele care ar întrerupe
sau suspenda termenul de prescripţie în statul solicitant.
ARTICOLUL 7
Pedeapsa capitală
Atunci când, potrivit legii statului solicitant, infracţiunea pentru care se solicită extrădarea
este pedepsită cu moartea şi nu este pedepsită cu moartea de legea statului
solicitat, statul solicitat poate acorda extrădarea cu condiţia ca pedeapsa
capitală să nu fie aplicată persoanei căutate sau, dacă pentru motive
procedurale o asemenea condiţie nu poate fi îndeplinită de către statul
solicitant, cu condiţia ca pedeapsa cu moartea, în cazul în care va fi
aplicată, să nu fie executată. Dacă statul solicitant acceptă extrădarea sub
condiţia prevăzută de acest articol, trebuie să respecte condiţia.
ARTICOLUL 8
Procedura de extrădare şi documentele necesare
(1) Cererile de extrădare şi
documentele în susţinerea acestora trebuie prezentate pe cale diplomatică, fapt
ce include modalitatea de transmitere prevăzută la art. 12 alin. (4).
(2) Cererile de extrădare vor fi însoţite de:
a) documente, declaraţii sau alte categorii de
informaţii privind identitatea şi localizarea probabilă a persoanei căutate;
b) informaţii care descriu faptele care stau la baza
infracţiunii şi un scurt istoric al cazului din punct de vedere procedural;
c) textele legale relevante care reglementează
elementele constitutive ale infracţiunii pentru care se solicită extrădarea;
d) textele legale relevante care prevăd o pedeapsă
pentru infracţiunea pentru care se solicită extrădarea;
e) textele legale relevante privind prescripţia
răspunderii penale sau a executării pedepsei şi informaţii privind aplicarea
acestora în cazul infracţiunii pentru care se solicită extrădarea; şi
f) documentele, declaraţiile şi alte categorii de
informaţii prevăzute la alin. (3) şi (4), după caz.
(3) Pe lângă cerinţele prevăzute la alin. (2), cererea
de extrădare a unei persoane inculpate pentru săvârşirea unei infracţiuni va fi
însoţită de:
a) copia mandatului sau
ordinului de arestare ori de detenţie emis de un judecător, instanţă sau de
altă autoritate competentă;
b) copia actului de acuzare; şi
c) orice informaţii de natură să ofere motive
rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârşit infracţiunea pentru care
se cere extrădarea.
(4) Pe lângă cerinţele prevăzute la alin. (2), cererea
de extrădare a unei persoane care a fost găsită vinovată sau condamnată pentru
o infracţiune pentru care se solicită extrădarea va fi însoţită de:
a) copia hotărârii de
condamnare sau, în cazul în care persoana căutată a fost găsită vinovată, dar
nu i s-a aplicat pedeapsa, o declaraţie dată de autoritatea judiciară care
atestă stabilirea vinovăţiei;
b) informaţii care dovedesc că persoana căutată este
persoana a cărei vinovăţie a fost stabilită;
c) dacă persoana căutată a fot condamnată, o declaraţie
privind stadiul executării pedepsei; şi
d) în cazul unei persoane care a fost găsită vinovată
sau condamnată în lipsă, documentele prevăzute la alin. (3) şi informaţii
privind împrejurările în care persoana a lipsit de la procedurile penale.
ARTICOLUL 9
Informaţii suplimentare
Statul solicitat poate să ceară statului solicitant să
furnizeze informaţii suplimentare într-un termen rezonabil indicat, dacă
apreciază că informaţiile prezentate în sprijinul cererii de extrădare nu sunt
suficiente pentru a îndeplini cerinţele prevăzute de prezentul tratat. Astfel
de informaţii suplimentare pot fi solicitate şi transmise direct între
Ministerul Justiţiei din România şi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite
ale Americii.
ARTICOLUL 10
Admisibilitatea documentelor
Documentele care poartă certificarea sau sigiliul
Ministerului Justiţiei din România sau Departamentului de Justiţie al Statelor
Unite ale Americii sau al ministerului ori departamentului responsabil pentru
afaceri externe al statului solicitant vor fi admisibile în procedura de
extrădare în statul solicitat, fără o altă certificare, autentificare sau
legalizare.
ARTICOLUL 11
Traducerea
Toate documentele prezentate de
statul solicitant trebuie traduse în limba statului solicitat, dacă nu se
convine altfel.
ARTICOLUL 12
Arestarea provizorie
(1) In caz de urgenţă, statul
solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în aşteptarea
cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare
provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul
Justiţiei din România şi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale
Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate şi canalele
Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
(2) Cererea de arestare provizorie va cuprinde:
a) descrierea persoanei căutate;
b) localizarea persoanei căutate, dacă este cunoscută;
c) o scurtă expunere a faptelor,
incluzând, dacă este posibil, data şi locul săvârşirii infracţiunii;
d) o descriere a dispoziţiilor legale încălcate;
e) o declaraţie privind existenţa unui mandat sau ordin
de arestare ori de detenţie sau o declaraţie a vinovăţiei ori de condamnare a persoanei
căutate;
f) o declaraţie potrivit căreia cererea de extrădare a
persoanei căutate şi documentele în sprijinul cererii de extrădare vor fi
transmise în termenul prevăzut în prezentul tratat.
(3) Statul solicitant va fi informat fără întârziere cu privire la urmarea dată cererii de arestare
provizorie, precum şi cu privire la motivele care împiedică să se dea curs
cererii.
(4) Cu excepţia cazului în care există motive
temeinice pentru menţinerea în stare de arest, persoana care a fost arestată
provizoriu va fi pusă în libertate la expirarea unei perioade de 60 de zile de
la data arestării provizorii, dacă statul solicitat nu a primit cererea
oficială de extrădare şi documentele în sprijinul acesteia, cerute potrivit
art. 8. In acest scop, primirea cererii oficiale de extrădare şi a documentelor
în sprijinul cererii de extrădare de către ambasada statului solicitat în
statul solicitant, până la data menţionată mai sus, constituie primirea de
către statul solicitat.
(5) Punerea în libertate potrivit alin. (4) nu exclude
rearestarea ulterioară în vederea extrădării şi extrădarea persoanei respective
dacă cererea de extrădare şi documentele în sprijinul acesteia sunt primite la
o dată ulterioară.
ARTICOLUL 13
Hotărârea şi predarea
(1) Statul solicitat informează prompt statul
solicitant cu privire la hotărârea sa asupra cererii de extrădare.
(2) In caz de respingere totală sau parţială a cererii,
statul solicitat comunică motivele refuzului. Statul solicitat transmite, la
cerere, copiile hotărârilor judecătoreşti pertinente.
(3) In cazul în care cererea de extrădare este
aprobată, autorităţile statului solicitant şi ale celui solicitat vor conveni
asupra datei şi locului predării persoanei căutate.
(4) In cazul în care persoana căutată nu este preluată
de pe teritoriul statului solicitat în perioada de timp prevăzută de legislaţia
acelui stat, persoana respectivă poate fi pusă în libertate şi statul solicitat
are dreptul să refuze o cerere ulterioară de extrădare pentru aceeaşi infracţiune
sau aceleaşi infracţiuni.
ARTICOLUL 14
Predarea temporară şi predarea amânată
(1) Dacă se acordă extrădarea unei persoane care face
obiectul unui proces penal sau se află în executarea unei pedepse în statul
solicitat, statul solicitat poate preda temporar persoana căutată statului
solicitant în vederea urmăririi penale. Persoana astfel predată va fi ţinută în
stare de arest în statul solicitant şi va fi returnată în statul solicitat după
finalizarea procedurilor împotriva persoanei respective, în conformitate cu
condiţiile ce vor fi stabilite prin acord între părţi. Timpul petrecut în arest
pe teritoriul statului solicitant în timpul urmăririi penale poate fi computat
din perioada rămasă de executat în statul solicitat.
(2) Statul solicitat poate amâna procedurile de
extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea
unei pedepse în acel stat. Amânarea poate continua până când urmărirea
persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost
executată.
ARTICOLUL 15
Cereri de extrădare sau predare formulate de mai
multe state
(1) Dacă statul solicitat primeşte cereri de extrădare
privind aceeaşi persoană de la statul solicitant şi de la un alt stat sau alte
state, fie pentru aceeaşi infracţiune, fie pentru infracţiuni diferite,
autoritatea executivă a statului solicitat va stabili cărui stat, dacă este
cazul, va preda acea persoană.
(2) In cazul în care România primeşte o cerere de
extrădare formulată de Statele Unite ale Americii şi o cerere de predare în
baza unui mandat european de arestare pentru aceeaşi persoană, fie pentru
aceeaşi infracţiune, fie pentru infracţiuni diferite, autoritatea sa judiciară
sau orice altă autoritate care ar putea fi desemnată ulterior va determina
cărui stat, dacă este cazul, va preda acea persoană.
(3) La luarea unei decizii potrivit alin. (1) şi (2),
statul solicitat va ţine seama de toate elementele relevante, inclusiv, dar
fără a se limita la, de următoarele:
a) dacă cererile au fost
formulate în baza unui tratat;
b) locul unde fiecare infracţiune a fost săvârşită;
c) interesele statelor solicitante;
d) gravitatea faptelor;
e) naţionalitatea sau cetăţenia victimei;
f) posibilitatea unei extrădări ulterioare între
statele solicitante; şi
g) ordinea cronologică a primirii cererilor din partea
statelor solicitante.
ARTICOLUL 16
Sechestrarea şi remiterea de bunuri
(1) In limitele permise de
propria legislaţie, statul solicitat poate sechestra şi
remite statului solicitant toate obiectele, inclusiv
bunurile, documentele, mijloacele de probă şi toate câştigurile în numerar sau
sub orice altă formă, care au legătură cu infracţiunea pentru care se acordă
extrădarea. Obiectele menţionate mai sus pot fi remise chiar dacă extrădarea nu
poate deveni efectivă din cauza decesului, dispariţiei sau evadării persoanei
căutate şi pot fi remise înainte de extrădare.
(2) Statul solicitat poate condiţiona remiterea
obiectelor de oferirea unor asigurări satisfăcătoare din partea statului
solicitant că acestea vor fi returnate în statul solicitat cât mai curând
posibil. Statul solicitat poate, de asemenea, să amâne remiterea unor asemenea
obiecte dacă acestea sunt necesare ca mijloace de probă în statul solicitat.
(3) Drepturile terţilor vor fi respectate pe deplin,
potrivit legislaţiei statului solicitat.
ARTICOLUL 17
Regula specialităţii
(1) Persoana care a fost extrădată în temeiul
prezentului tratat nu poate fi arestată, judecată sau pedepsită în statul
solicitant decât pentru:
a) orice infracţiune pentru
care extrădarea a fost acordată sau o infracţiune denumită în alt mod, bazată
pe aceleaşi fapte ca infracţiunea pentru care extrădarea a fost acordată, dacă
o asemenea infracţiune dă loc la extrădare sau este o infracţiune inclusă mai
uşoară decât aceasta;
b) orice infracţiune săvârşită după extrădarea
persoanei; sau
c) orice infracţiune pentru care autoritatea competentă
a statului solicitat consimte ca persoana să fie arestată, judecată sau
pedepsită. In acest scop:
(i) statul solicitat poate cere
transmiterea documentelor menţionate la art. 8; şi
(ii) persoana extrădată poate fi arestată de statul
solicitant pentru o perioadă de 90 de zile sau pentru o perioadă mai lungă pe
care statul solicitat o poate autoriza, cât timp cererea pentru acordarea
consimţământului este în curs de soluţionare.
(2) O persoană extrădată potrivit prezentului tratat nu
poate fi extrădată sau predată ulterior pentru nicio infracţiune săvârşită anterior extrădării către statul
solicitant, cu excepţia cazului în care statul
solicitat consimte.
(3) Alin. (1) şi (2) nu împiedică arestarea, judecarea
sau pedepsirea persoanei extrădate ori extrădarea persoanei respective către un
stat terţ, dacă:
a) după extrădare, persoana părăseşte teritoriul
statului solicitant şi se întoarce pe acest teritoriu
în mod voluntar; sau
b) persoana respectivă nu părăseşte teritoriul statului
solicitant în termen de 20 de zile de la data la care este liberă să plece.
(4) In înţelesul prezentului articol, pentru Statele
Unite ale Americii autoritatea competentă este Ramura executivă.
ARTICOLUL 18
Proceduri simplificate
Dacă persoana căutată consimte să fie predată către
statul solicitant, statul solicitat poate, în conformitate cu principiile şi
procedurile prevăzute de sistemul său juridic, să predea persoana respectivă
cât mai repede posibil, fără alte proceduri. Consimţământul persoanei poate
include renunţarea sa la protecţia oferită de regula specialităţii.
ARTICOLUL 19
Tranzitul
(1) România poate autoriza
tranzitul pe teritoriul său al unei persoane predate Statelor Unite ale Americii de un stat terţ sau de Statele Unite
ale Americii unui stat terţ. Statele Unite ale Americii pot autoriza tranzitul
pe teritoriul său a unei persoane predate României de un stat terţ sau de
România unui stat terţ.
(2) O cerere de tranzit trebuie transmisă pe cale
diplomatică sau direct între Ministerul Justiţiei din România şi Departamentul
de Justiţie al Statelor Unite ale Americii. Mijloacele Interpolului pot fi de
asemenea utilizate pentru transmiterea unei asemenea cereri către autorităţile
sus-menţionate. Cererea de tranzit va conţine o descriere a persoanei în
tranzit şi o scurtă expunere a faptelor cauzei. Persoana în tranzit va fi
ţinută în stare de arest pe durata tranzitului.
(3) In cazul în care un stat
utilizează tranzitul aerian şi nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul
celuilalt stat, autorizarea nu este necesară. In cazul care are loc o aterizare
neprevăzută, statul unde are loc aterizarea poate solicita prezentarea unei
cereri de tranzit, potrivit alin. (2), şi poate reţine persoana respectivă până
când cererea de tranzit este primită şi tranzitul este efectuat, atât timp cât
cererea de tranzit este primită în termen de 96 de ore de la data aterizării
neprevăzute.
ARTICOLUL 20
Reprezentare şi
cheltuieli
(1) Statul solicitat va
consilia, asista, apărea în instanţă şi reprezenta interesele statului
solicitant în orice proceduri determinate de cererea de extrădare.
(2) Statul solicitant suportă toate cheltuielile
privind traducerea documentelor de extrădare şi transportarea persoanei
predate. Statul solicitat suportă orice alte cheltuieli apărute în acel stat în
legătură cu procedurile de extrădare.
(3) Niciunul dintre state nu va avea vreo pretenţie
pecuniară faţă de celălalt stat, care rezultă din arestarea, deţinerea,
audierea sau predarea persoanelor potrivit prezentului tratat.
ARTICOLUL 21
Consultări
(1) Părţile se pot consulta
reciproc în legătură cu soluţionarea unor cazuri individuale şi în scopul unei
aplicări eficiente a prezentului tratat.
(2) In cazul în care statul solicitant are în vedere
transmiterea unei informaţii deosebit de delicate în sprijinul cererii de
extrădare, poate consulta statul solicitat pentru a stabili măsura în care
informaţiile pot fi protejate de statul solicitat. Dacă statul solicitat nu
poate să protejeze informaţia în forma cerută de statul solicitant, acesta va
stabili dacă asemenea informaţii vor fi totuşi transmise.
ARTICOLUL 22
Aplicarea
Prezentul tratat se aplică infracţiunilor săvârşite
atât înainte, cât şi după data intrării sale în vigoare.
ARTICOLUL 23
Ratificarea, intrarea în vigoare şi încetarea
(1) Prezentul tratat este supus
ratificării; instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât de curând posibil.
(2) Prezentul tratat intră în vigoare odată cu schimbul
instrumentelor de ratificare.
(3) După intrarea în vigoare a prezentului tratat,
Convenţia de extrădare încheiată şi semnată la Bucureşti la 23 iulie 1924
dintre România şi Statele Unite ale Americii şi Convenţia adiţională semnată la
Bucureşti la 10 noiembrie 1936, denumite împreună tratatele
anterioare, îşi vor înceta efectele. Cu toate
acestea, tratatele anterioare se aplică oricăror proceduri de extrădare în
cazul cărora documentele de extrădare au fost deja supuse instanţelor statului
solicitat la data intrării în vigoare a prezentului tratat, însă art. 2, art.
14 alin. (1) şi art. 18 din prezentul tratat vor fi aplicabile şi acestor
proceduri, iar art. 17 din prezentului tratat se va aplica şi persoanelor
extrădabile potrivit tratatelor anterioare.
(4) In ceea ce priveşte procedurile de extrădare în
cazul cărora cererile de extrădare au fost primite de către statul solicitat,
dar nu au fost supuse instanţelor înainte de intrarea în vigoare a prezentului
tratat, statul solicitant, după intrarea în vigoare a prezentului tratat, poate
modifica sau completa cererea de extrădare în măsura în care este necesar
pentru ca aceasta să fie supusă instanţelor statului solicitat, potrivit prezentului
tratat.
(5) Oricare dintre state poate denunţa prezentul tratat, în orice moment, printr-o notificare
scrisă transmisă pe cale diplomatică, şi încetarea îşi va produce efectele la 6
luni de la data primirii notificării.
Drept care subsemnaţii, deplin împuterniciţi, am semnat
prezentul tratat.
Semnat la Bucureşti, în două
exemplare, astăzi, 10 septembrie 2007, în limbile română şi engleză, ambele
texte fiind egal autentice.
Pentru România,
Tudor-Alexandru Chiuariu,
ministrul justiţiei
Pentru Statele Unite ale Americii,
Nicholas F. Taubman,
ambasadorul extraordinar şi
plenipotenţiar al Statelor Unite ale Americii în România