DECIZIE Nr.
771 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 608 din 27 august 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ecaterina
Opriş în Dosarul nr. 2.000/339/2009 al Judecătoriei Zimnicea - Secţia mixtă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia
ridicată este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.000/339/2009, Judecătoria Zimnicea - Secţia mixtă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 31 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată într-o cauză
având ca obiect soluţionarea unei cereri de partaj succesoral.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile „art. 31 pct. 2 lit. c) din
Legea nr. 146/1997" impun o taxă judiciară de timbru mult prea mare „faţă
de posibilităţile financiare ale reclamantei".
Judecătoria Zimnicea - Secţia mixtă apreciază că dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea
nr. 146/1997 impun o majorare excesivă a taxelor judiciare de timbru, ceea ce
încalcă art. 21 din Constituţie. Totodată, se arată că stabilirea de către
camera notarilor publici a cuantumului acestor taxe încalcă art. 139 alin. (1)
din Constituţie, iar raportarea pe care o face legea la expertiza efectuată de
către această instituţie este discriminatorie, contrarăţi. 124 alin. (2) din
Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul legal criticat este neconstituţional. In acest sens, se arată că
orice condiţionare de ordin financiar care vizează accesul liber la justiţie
trebuie să îşi găsească o justificare rezonabilă şi proporţională cu obiectivul
propus şi să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a acestui drept.
Or, prevederile legale criticate „nu păstrează un echilibru just între
interesul [statului] de a percepe cheltuieli de judecată, pe de o parte, şi
interesul reclamanţilor de a-şi expune pretenţiile în faţa unei instanţe, pe de
altă parte". Se arată că aceste dispoziţii legale nu asigură o aşezare
justă a sarcinilor fiscale.
In fine, în sprijinul susţinerilor sale, Avocatul
Poporului invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în
cauzele Weissman şi alţii împotriva României şi Iosif şi alţii
împotriva României.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 31
alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel
cum au fost modificate prin Legea nr. 276/2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009. Totuşi, Curtea observă că, în
mod greşit, instanţa de judecată a reţinut ca obiect al excepţiei textul legal
sus-menţionat. Chiar şi autorul excepţiei menţionează în mod greşit textul de
lege criticat, însă, din referirea pe care o face la „art. 31 pct. 2
lit. c) din Legea nr. 146/1997" şi obiectul litigiului, şi anume partaj
succesoral, Curtea constată că, de fapt, critica de neconstituţionalitate
vizează art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, care are următorul cuprins:
„Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se
taxează astfel:
c) cereri pentru:
- stabilirea calităţii de moştenitor - 50
lei/moştenitor - stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea
masei succesorale;
- cereri de raport - 3% la valoarea
bunurilor a căror raportare se solicită;
- cereri de reducţiune a liberalităţilor - 3%
la valoarea rezervei care urmează a fi reîntregită prin reducţiunea
liberalităţilor;
- cereri de partaj - 3% la valoarea masei
partajabile. Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de
împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor
coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se
datorează de titularul cererii la valoarea contestată în condiţiile art. 2
alin. (1)."
Autorul excepţiei nu invocă în susţinerea acesteia
niciun text constituţional.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Excepţia ridicată nu este motivată în sensul
exigenţelor stabilite prin art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Autorul
excepţiei nu a arătat textul constituţional pretins încălcat şi nici nu a
formulat vreo critică de neconstituţionalitate. Curtea nu are competenţa ca din
oficiu să invoce motive de neconstituţionalitate sau să se substituie părţii în
invocarea acestor motive. In aceste condiţii, în mod evident, excepţia de
neconstituţionalitate ridicată apare ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ecaterina Opriş în
Dosarul nr. 2.000/339/2009 al Judecătoriei Zimnicea - Secţia mixtă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly