DECIZIE Nr.
397 din 9 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate in executarea pedepselor
privative de libertate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 466 din 30 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor
privative de libertate, excepţie ridicată de Iancu Ceuţă şi Corneliu Natanael
Ceuţă în Dosarul nr. 599/2006 al Curţii de Apel Alba-Iulia - Secţia comercială
şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorii excepţiei
au depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, arătând că
aspectele invocate de autorii excepţiei, în motivarea acesteia, vizează modul
de aplicare a reglementării criticate, iar nu neconstituţionalitatea sa, pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 599/2006, Curtea de Apel Alba-Iulia -
Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi
ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie ridicată de Iancu Ceuţă şi Corneliu Natanael Ceuţă în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt criticate pe larg, prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în: art. 16, privind egalitatea în
drepturi, art. 26, privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 28, privind
secretul corespondenţei, art. 30 alin. (6), care consacră dreptul la propria
imagine, art. 32, privind dreptul la învăţătură, art. 41, care consacră dreptul
la muncă, art. 51, privind dreptul de petiţionare, o serie de măsuri dispuse de
administraţia penitenciarului în care se află deţinuţi cei doi autori. Se
solicită ca, prin soluţia ce se va pronunţa de către Curtea Constituţională, să
se recunoască faptul că drepturile nesocotite sunt drepturi subiective care „se
încalcă în mod voit în penitenciar".
Curtea de Apel Alba-Iulia - Secţia comercială şi
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât actul normativ criticat a
fost emis „tocmai pentru garantarea exercitării drepturilor prevăzute de
Constituţia României şi tratatele internaţionale semnate de ţara noastră".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
legale supuse controlului de constituţionalitate dau expresie normelor
constituţionale invocate de autorii excepţiei. Se arată totodată că
neconstituţionalitatea „este dedusă din pretinse lacune ale dispoziţiilor
supuse controlului". Or, restabilirea concordanţei dintre lege şi
Constituţie, într-o atare situaţie, ar presupune înlăturarea lacunei, prin
completarea reglementării, ceea ce excedează competenţei Curţii
Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind
unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de
libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, aprobată prin
Legea nr. 403/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003.
Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele
cuprinse în: art. 16, privind egalitatea în drepturi, art. 26, privind viaţa
intimă, familială şi privată, art. 28, privind secretul corespondenţei, art. 30
alin. (6), care consacră dreptul la propria imagine, art. 32, privind dreptul
la învăţătură, art. 41, care consacră dreptul la muncă, art. 51, privind
dreptul de petiţionare. Se mai invocă încălcarea de către administraţia
penitenciarului a dreptului „la greva foamei fără restricţii", precum şi a
dreptului persoanelor încarcerate „de a fi transportate la spital în cazul
îmbolnăvirii unei rude apropiate sau în cazul decesului unei rude de gradul I".
Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea
constată că, în realitate, autorii excepţiei, deţinuţi în Penitenciarul Bârcea
Mare, sunt nemulţumiţi de măsurile dispuse de administraţia acestui
penitenciar, cu privire la care arată că încalcă drepturile constituţionale
menţionate. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
Curtea Constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată". Ca urmare, susţinerile în
sensul că normele constituţionale nu sunt respectate de către conducerea
penitenciarului nu pot fi analizate de către instanţa de contencios
constituţional, ci numai de către instanţa de judecată competentă, reprezentând
o problemă privind interpretarea şi aplicarea legii. In acest sens, chiar actul
normativ criticat consacră accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de
asemenea măsuri, stabilind în art. 3 alin. (2) că „împotriva măsurilor
privitoare la exercitarea drepturilor, luate de către administraţia
penitenciarului, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de
libertate pot face plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie se află
penitenciarul".
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor
privative de libertate, excepţie ridicată de Iancu Ceuţă şi Corneliu Natanael
Ceuţă în Dosarul nr. 599/2006 al Curţii de Apel Alba-Iulia - Secţia comercială
şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta