Decizia Nr.395 din 26.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Elena Albu, Cecilia Adela Alexandru, Liana Anton, Florin Eugeniu Antonescu, Eusebiu Barbu, Raluca Bejan, Antoaneta Bucur, Roxana Bugeac, Ion Bughez, Alice Manuela Burciu, Eleonora Căpăţână, Cornelia Cernat, Roxana Cireşnea, Mihaela Cîrstocea, Cristina Corcodel, Georgeta Costache, Mirela Costache, Mihaela Florica Costea, Georgiana Creţu, Daniela Criste, Bogdan Dobrogeanu, Viorel Drăghiciu, Mărioara Drugă, Liana Ducan, Dorina Dumitrescu, Adriana Dumitru, Ioana Dumitru, Maria Enache, Maria Fava, Elena Fronea, Petruţa Gavriliu, Florin Ciprian Gheorghe, Marilena Ghiţă, Alexe Cătălina Goicea, Iambu Ionuţ, Ilie Liliana, Ionescu Florin, Ionescu Mariana, Ionescu T. Mariana, Irimia Mihaela, Manolache Adriana, Manole Viorica, Manolică Claudia Mirela, Manta Carmen, Marin Monica, Matache Adriana, Meer Luciu Ana Maria, Medoiu Vica, Mihalache Nicoleta, Militaru Carmen, Minea Gabriel, Mocanu Ioana, Naum Carmen, Neagu Constantina, Olteanu Cristina, Peptănaru Marilena Dana, Petre Mirela, Pîrcălăbescu Jeni, Postolache Maria, Răduţ Constanţa, Samoilă Niculina, Saulea Lucia, Smărăndoiu Cristina, Stan Vasilica, Streche Ana Eiza, Ştefan Steluţa, Tănăsescu Emilia, Tărăgrădeanu Delia, Ţuţu Angela Valentina, Vasile Daniela, Vitregu Gabriela, Vlaicu Elena, Zafiu Nora, prin reprezentant Ştefan Steluţa, în Dosarul nr. 2.849/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.478D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 115 din 9 februarie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.849/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Elena Albu şi alţii, prin reprezentant Ştefan Steluţa, într-o cauză având ca obiect „refuz acordare drepturi“.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedeau acordarea premiului anual pentru activitatea desfăşurată în timpul anului 2010, au fost abrogate de art. 39 pct. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare din data de 1 ianuarie 2011. De asemenea, prin Legea nr. 285/2010, în vigoare tot de la 1 ianuarie 2011, s-a prevăzut în mod expres, la art. 8, că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. Se încalcă, astfel, dreptul de proprietate, dreptul la măsurile de protecţie socială garantate constituţional, principiul neretroactivităţii, dar şi statutul profesiei, aşa cum acesta rezultă din prevederile art. 124 şi 125 din Legea fundamentală. Autorii excepţiei consideră că premiul anual corespunzător anului 2010 reprezintă un drept câştigat, de vreme ce dispoziţiile care îl reglementau erau în vigoare în data de 31 decembrie 2010, acest premiu cuvenindu-se pentru activitatea profesională desfăşurată pe parcursul întregului an 2010 - încheiat -, chiar dacă sumele de bani se acordă în concret, potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor. Este vorba, aşadar, de un raport juridic născut sub legea veche, care nu şi-a epuizat toate efectele juridice, astfel că legea nouă nu poate abroga efectul juridic nerealizat, fără a încălca principiul neretroactivităţii. Legea nouă, deşi are prioritate faţă de cea veche, nu poate reglementa asupra acelor efecte susceptibile a se produce sub imperiul legii vechi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în nenumărate rânduri, chiar şi împotriva României, că şi dreptul de creanţă reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o „speranţă legitimă“ de a-l vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câştigat constituie o ingerinţă neconformă cu principiul protecţiei proprietăţii. Invocând şi Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, autorii excepţiei amintesc jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi concluziile Comisiei Europene cu privire la obligaţia judecătorului naţional de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului Uniunii (cauza C-310/10).Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Art. 8. - Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 125 - Statutul judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, şi prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 285/2010 reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având, deci, aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“. Aşadar, deşi dispoziţiile de lege supuse examinării nu mai sunt în vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat şi angajator nu s-a stins în privinţa acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai datorită faptului ca angajatul contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare de către angajator a obligaţiei sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situaţia în care se află autorii excepţiei ca fiind o facta pendentia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).II. În continuare, Curtea constată că dispoziţia de lege criticată a mai format obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012*), nepublicată la data redactării raportului, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor criticate.Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esenţă, că art. 8 din Legea nr. 285/2010 dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi incluse în creşterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispoziţiile legii.Cu privire la natura premiilor în bani acordate, conform legii, angajaţilor, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, că sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Aşadar, Curtea a statuat că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, astfel că nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu.*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 115 din 9 februarie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012.În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei potrivit cărora neplata premiului anul aferent anului 2010 a condus la naşterea unui drept de creanţă, creanţă ce reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Constituţională reţine că, într-adevăr, obligaţia de plată a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanţă al angajatului asupra angajatorului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, de pildă, în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ţine de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaţilor săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând, în acest sens, modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziţie legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condiţiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autorităţile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare.Curtea a constatat că legiuitorul, prin aceleaşi dispoziţii de lege criticate - art. 8 din Legea nr. 285/2010 -, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizaţia de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeaşi lege. Aşadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, şi anume eşalonat şi succesiv, respectiv prin creşterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizaţiei de bază.Totodată, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creşterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.În concluzie, Curtea a constatat că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă pe care angajatul o are asupra angajatorului public şi constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, dar dispoziţiile de lege criticate prevăd, în acelaşi timp, doar modalitatea prin care statul urmează să îşi execute întru totul această obligaţie financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanţe.Având în vedere cele expuse, Curtea nu a putut reţine nici încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţi legii. Curtea s-a pronunţat constant în acest sens, de pildă, prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006, sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 124 şi 125 din Constituţie, cu trimitere la afectarea statutului profesional al autorilor excepţiei ca urmare a încetării acordării premiului anual corespunzător anului 2010, Curtea Constituţională observă că aceste norme nu au incidenţă în cauză, de vreme ce autorii excepţiei fac parte din categoria socioprofesională a personalului auxiliar de specialitate şi a personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti, precum şi a funcţionarilor publici, şi nu din cea a magistraţilor. Oricum, dispoziţiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Lege nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Elena Albu, Cecilia Adela Alexandru, Liana Anton, Florin Eugeniu Antonescu, Eusebiu Barbu, Raluca Bejan, Antoaneta Bucur, Roxana Bugeac, Ion Bughez, Alice Manuela Burciu, Eleonora Căpăţână, Cornelia Cernat, Roxana Cireşnea, Mihaela Cîrstocea, Cristina Corcodel, Georgeta Costache, Mirela Costache, Mihaela Florica Costea, Georgiana Creţu, Daniela Criste, Bogdan Dobrogeanu, Viorel Drăghiciu, Mărioara Drugă, Liana Ducan, Dorina Dumitrescu, Adriana Dumitru, Ioana Dumitru, Maria Enache, Maria Fava, Elena Fronea, Petruţa Gavriliu, Florin Ciprian Gheorghe, Marilena Ghiţă, Alexe Cătălina Goicea, Iambu Ionuţ, Ilie Liliana, Ionescu Florin, Ionescu Mariana, Ionescu T. Mariana, Irimia Mihaela Manolache Adriana, Manole Viorica, Manolică Claudia Mirela, Manta Carmen, Marin Monica, Matache Adriana, Meer Luciu Ana Maria, Medoiu Vica, Mihalache Nicoleta, Militaru Carmen, Minea Gabriel, Mocanu Ioana, Naum Carmen, Neagu Constantina, Olteanu Cristina, Peptănaru Marilena Dana, Petre Mirela, Pîrcălăbescu Jeni, Postolache Maria, Răduţ Constanţa, Samoilă Niculina, Saulea Lucia, Smărăndoiu Cristina, Stan Vasilica, Streche Ana Eiza, Ştefan Steluţa, Tănăsescu Emilia, Tărăgrădeanu Delia, Ţuţu Angela Valentina, Vasile Daniela, Vitregu Gabriela, Vlaicu Elena, Zafiu Nora, prin reprezentant Ştefan Steluţa, în Dosarul nr. 2.849/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012.PREŞEDINTE,Petre LăzăroiuMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu