DECIZIE Nr. 394 din 16 octombrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii presei
nr. 3/1974
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 46 din 2 februarie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Legii presei nr. 3/1974.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 24 septembrie 1997,
in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal
citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 2
octombrie 1997, apoi pentru data de 16 octombrie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 mai 1997, pronuntata in Dosarul nr. 4.221/1995,
Judecatoria Barlad, judetul Vaslui, a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii presei nr. 3/1974,
invocata de inculpatele Donciu Marcela si Iuga Adina.
Din cuprinsul incheierii de sesizare rezulta ca, prin plangerea prealabila
inregistrata la 6 iunie 1995 la Judecatoria Barlad, judetul Vaslui, Dumitru Ion
si Istrate Doinita Odeta au cerut punerea in miscare a actiunii penale
impotriva inculpatelor, pentru savarsirea infractiunilor prevazute la art. 205
si 206 din Codul penal, respectiv insulta si calomnie, cu referire la Legea nr.
3/1974, fapte savarsite prin publicarea in ziarul "Evenimentul" din
Iasi a unor materiale insultatoare si calomnioase la adresa persoanelor
vatamate.
In sustinerea exceptiei, inculpatele afirma ca dispozitiile Legii presei
nr. 3/1974, la care presupun ca se refera persoanele vatamate, sunt
neconstitutionale, deoarece nu exista in prezent o lege care sa stabileasca
delictele de presa, asa cum prevad dispozitiile art. 30 alin. (8) din
Constitutie.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum cer
prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Judecatoria Barlad arata,
in incheierea de sesizare, ca Legea presei nr. 3/1974 nu a fost abrogata
expres, dar ea a fost abrogata implicit prin dispozitiile art. 150 alin. (1)
din Constitutie. Este adevarat ca, potrivit dispozitiei art. 30 alin. (6) din
Constitutie, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine, insa tot
Constitutia prevede, la alin. (8) al aceluiasi articol, ca delictele de presa
se stabilesc prin lege. Cum pana in prezent nu a aparut o lege a presei care sa
stabileasca aceste delicte, instanta apreciaza ca sanctionarea insultei si
calomniei cu pedepsele prevazute in Codul penal contravine ordinii
constitutionale, care stabileste ca faptele savarsite in presa sunt delicte.
In consecinta, instanta considera ca Legea presei nr. 3/1974 este
neconstitutionala.
In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, s-au solicitat,
in conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte
de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului Romaniei.
In punctul de vedere al Guvernului se arata ca, fata de continutul normativ
si social-politic al Legii presei nr. 3/1974, acesta este contrar dispozitiilor
Constitutiei din decembrie 1991 si, de aceea, considera ca aceasta lege a fost
abrogata in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie. Se precizeaza totodata,
ca, atunci cand demnitatea persoanei este atinsa prin insulta si calomnie,
avand in vedere ca demnitatea omului se inscrie ca o valoare suprema in statul
de drept roman, fiind ocrotita prin dispozitiile art. 30 alin. (6) din
Constitutie, dispozitiile art. 205 si 206 din Codul penal constituie garantii
pentru protectia demnitatii fiintei umane, inclusiv in situatiile in care presa
devine mijlocul de comitere a unor asemenea fapte.
De altfel, faptele care fac obiectul actiunii penale se incadreaza in art.
205 si 206 din Codul penal, constituind infractiunile de insulta si calomnie
savarsite in modalitatea "prin presa", si nu in vreuna dintre
dispozitiile Legii presei nr. 3/1974, exceptia de neconstitutionalitate
ramanand astfel fara obiect.
Se invoca, in sprijinul acestei opinii, si dispozitiile art. 279 alin. 3
din Codul de procedura penala, care se refera la infractiunile prevazute de
"art. 205 si art. 206 din Codul penal, savarsite prin presa" sau prin
orice mijloace de comunicare in masa, adica exact situatia din dosarul in
cauza.
Se arata, in continuare, ca nu poate fi retinut punctul de vedere al
instantei, in sensul ca sanctionarea insultei si calomniei prin presa cu
pedepsele prevazute de Codul penal ar fi contrara Constitutiei, deoarece aceasta
ar stabili ca faptele savarsite in presa sunt delicte, adica "infractiuni
de mai mica gravitate". Cum legislatia in vigoare nu cunoaste clasificarea
infractiunilor in "crime, delicte si contraventii", art. 30 alin. (8)
din Constitutie nu se refera la "delicte de presa" ca o categorie
speciala de infractiuni. Dimpotriva, dat fiind ca art. 30 alin. (8)
reglementeaza "raspunderea civila pentru informatia sau creatia adusa la
cunostinta publica", rezulta ca si prin teza finala, potrivit careia
"delictele de presa se stabilesc prin lege", s-au avut in vedere
delicte civile care antreneaza, in mod corespunzator, raspunderea civila
delictuala a editorului, realizatorului, autorului, organizatorului sau a
proprietarului mijlocului de multiplicare, postului de radio sau televiziune.
Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare si actele dosarului, punctul de vedere al
Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
precum si dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si
ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Desi Legea presei nr. 3/1974 este anterioara Constitutiei din anul 1991,
Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate, fiind vorba despre efecte pe care legea - in vigoare si
in prezent - le produce dupa adoptarea Constitutiei.
Pe fond, invocarea, in Dosarul nr. 4.221/1995 al Judecatoriei Barlad, a
exceptiei de neconstitutionalitate a Legii presei nr. 3/1974 este lipsita de
temei, iar sesizarea Curtii Constitutionale cu aceasta exceptie s-a facut cu
nerespectarea dispozitiei art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Conform
acestei dispozitii legale, "Daca, in cursul judecatii, instanta, din
oficiu, sau una dintre parti invoca neconstitutionalitatea unei prevederi
dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei, exceptia ridicata
se trimite Curtii Constitutionale spre a se pronunta asupra
neconstitutionalitatii acelei prevederi". Exceptia nu poate fi deci
ridicata, iar instanta in fata careia s-a ridicat nu o poate trimite Curtii
Constitutionale decat daca se refera la neconstitutionalitatea unei dispozitii,
cuprinsa intr-o lege sau intr-o ordonanta, de care depinde judecarea cauzei.
In speta este vorba de o cauza penala. Instanta de judecata, sesizata prin
plangerea prealabila a persoanelor vatamate Dumitru Ion si Istrate Doinita
Odeta, a pus in miscare actiunea penala impotriva inculpatelor Donciu Marcela
si Iuga Adina, pentru savarsirea infractiunilor de insulta si calomnie
prevazute la art. 205 si 206 din Codul penal, comise prin publicarea in ziarul
"Evenimentul" din Iasi a unor articole cu continut insultator si
calomnios privitor la persoanele vatamate. Continutul acestor infractiuni este
prevazut in legea penala, calificarea lor juridica si incadrarea, daca faptele
sunt reale, se fac in textele mentionate, si anume, art. 205 si 206 din Codul
penal. Faptul ca insulta si calomnia au fost comise prin presa nu are relevanta
pentru existenta infractiunilor sau pentru incadrarea lor juridica, ci
reprezinta simple modalitati de savarsire a lor. Legea nu conditioneaza
existenta insultei sau a calomniei de un anumit mod sau de anumite mijloace de
savarsire, printre acestea putand fi si presa sau orice mijloace de comunicare
in masa. Este ceea ce rezulta si din dispozitia art. 279 alin. 3 din Codul de
procedura penala, in care se arata ca introducerea plangerii prealabile se face
direct la instanta de judecata "si in cazul infractiunilor prevazute in
art. 193, art. 205 si art. 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau orice
mijloace de comunicare in masa".
Singurele dispozitii legale de care depinde judecarea cauzei sunt deci cele
din Codul penal si din Codul de procedura penala.
In ciuda acestei realitati, a fost pusa in discutie Legea presei nr.
3/1974, cu toate ca aceasta nu are nici o legatura cu infractiunile de insulta
si de calomnie care fac obiectul actiunii penale. Aparatorul inculpatelor, care
a formulat exceptia de neconstitutionalitate pornind de la faptul ca
inculpatele au savarsit infractiunile de insulta si de calomnie, de care au
fost invinuite, prin presa, trage concluzia ca "Este evident ca partile
vatamate se refera la dispozitiile Legii nr. 3/1974", desi persoanele
vatamate nu s-au referit si nu aveau de ce sa se refere la alta lege decat la
Codul penal. Aceasta artificiala invocare a Legii presei nr. 3/1974 a fost
insusita de instanta, care vede in infractiunile comise prin presa un gen aparte
de infractiuni, iar nu ceea ce sunt acestea intr-adevar, adica infractiuni
contra persoanei, cum este cazul in speta, prevazute in legea penala care
trebuie aplicata si nu eludata sub pretextul ca insulta sau calomnia nu ar fi
pedepsite atunci cand sunt comise prin presa.
Desi invocarea Legii presei nr. 3/1974 si a constitutionalitatii acesteia
sunt lipsite de temei, trebuie observat ca asupra constitutionalitatii unor
dispozitii din aceasta lege Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia
nr. 8 din 31 ianuarie 1996, definitiva prin Decizia nr. 55 din 14 mai 1996,
ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 21
iunie 1996, statuand ca acele dispozitii sunt constitutionale. Astfel, prin
Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996, Curtea Constitutionala a respins exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor privitoare la dreptul la replica din
art. 74 alin. 2 si art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974, fata de un
material publicat de un organ de presa. Cu acest prilej, Curtea Constitutionala
a statuat ca "dreptul la replica are valoarea unui drept constitutional
corelativ celui la libera exprimare a opiniilor, indiferent in ce forma ar fi
exercitat. El poate fi considerat, de altfel, in stransa legatura chiar cu prevederile
art. 30 alin. (8) din Constitutie, care reglementeaza raspunderea civila pentru
informatiile aduse la cunostinta publica". Or, acest drept constitutional
isi gaseste reglementarea tocmai prin legea presei si, de aceea, "in
principiu, reglementarea, din Legea presei nr. 3/1974, a dreptului la replica,
chiar in stadiul actual al legislatiei, raspunde exigentelor de ordin
constitutional cuprinse in Constitutie".
Concluzia ce se impune, fata de cele sus-mentionate, este ca Legea presei
nr. 3/1974 nu poate fi considerata in totalitatea ei ca neconstitutionala,
chiar daca marea majoritate a dispozitiilor sale sunt, prin continutul lor
social-politic, contrare Constitutiei din anul 1991 si au fost abrogate prin
dispozitiile art. 150 alin. (1) din Constitutie.
Pentru considerentele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art.
145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al
art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii presei nr.
3/1974, invocata de Donciu Marcela si Iuga Adina in Dosarul nr. 4.221/1995 al
Judecatoriei Barlad, judetul Vaslui.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 16 octombrie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Valer Vasilie Bica