DECIZIE Nr.
394 din 9 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2 1 din Codul penal,
precum si a dispozitiilor art. 65, art. 66 si art. 67 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 469 din 31 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 21 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 65, 66 şi 67 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul
nr. 5.641/2005 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Monica
Ioana Popa a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 16 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 5.641/2005, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180
alin. 21 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 65, 66 şi 67 din
Codul de procedură penală, ridicată de Dorin
Tiberiu Popa în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art.
180 alin. 21 din
Codul de procedură penală, încalcă art. 16 din Constituţie privind egalitatea
în drepturi, prin aceea că fac o discriminare evidentă între persoanele acuzate
de loviri sau alte violenţe comise asupra unui terţ şi cele acuzate de aceeaşi
infracţiune săvârşită faţă de un membru al familiei, prin stabilirea unui minim
al pedepsei mai ridicat în această din urmă situaţie. Referitor la dispoziţiile
art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală se arată că încalcă art. 24 din
Legea fundamentală privind dreptul la apărare, autorul excepţiei susţinând în
acest sens că, în cauză, are „calitatea de inculpat" în mod
neconstituţional şi cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, fără ca împotriva
sa să se fi pus acţiunea în mişcare în mod legal, precum şi faptul că i-au fost
respinse „probe esenţiale", fără a se motiva această respingere.
Judecătoria Timişoara apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In ceea ce priveşte
art. 180 alin. 21
din Codul de procedură penală, se arată că nu încalcă art. 16 din Constituţie,
privind egalitatea în drepturi. Referitor la critica art. 65, 66 şi 67 din
Codul de procedură penală, se apreciază că se referă la modalitatea în care s-a
desfăşurat procesul penal în cauză, iar nu la contradicţia dintre aceste texte
de lege şi dispoziţiile constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că textele
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei. In ceea ce priveşte critica art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură
penală, se mai arată că aceasta a fost determinată de modul de interpretare şi
de aplicare a legii de către instanţa de judecată, ceea ce excedează
competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 180 alin. 21 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 65, 66 şi 67 din
Codul de procedură penală.
Textul din Codul penal criticat are următorul cuprins:
- Art. 180 (Lovirea sau alte violenţe) alin. 21: „Faptele prevăzute la alin. 2 săvârşite asupra membrilor familiei se
pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă."
Textele din Codul de procedură penală criticate au
următorul cuprins:
- Art. 65 (Sarcina administrării probelor): „Sarcina
administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi
instanţei de judecată.
La cererea organului de urmărire penală ori a
instanţei de judecată, orice persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun
mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le
înfăţişeze.";
- Art. 66 (Dreptul de a
proba lipsa de temeinicie a probelor):
„Invinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia
de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.
In cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul
sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. ";
- Art. 67 (Concludenta
şi utilitatea probei): „In cursul procesului penal părţile pot propune probe
şi cere administrarea lor.
Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă.
Admiterea sau respingerea cererii se face
motivat."
Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate
sunt cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi în art. 24 privind
dreptul la apărare.
Examinând excepţia invocată, Curtea reţine următoarele:
I. Critica dispoziţiilor art.
180 alin. 21 din
Codul penal, în sensul că acestea consacră o discriminare între persoanele
acuzate de loviri sau alte violenţe comise asupra unui terţ şi cele acuzate de
aceeaşi infracţiune săvârşită faţă de un membru al familiei, prin stabilirea
unui minim al pedepsei mai mare în această din urmă situaţie, este
neîntemeiată. Instituirea unui tratament penal mai sever pentru anumite
infracţiuni, apreciate de legiuitor ca având un grad mai ridicat de pericol
social, cum este, în speţă, infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşite
asupra membrilor familiei, nu contravine principiului egalităţii în drepturi,
reglementat de art. 16 din Legea fundamentală. In acest sens, Curtea a statuat
în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 127 din 18 martie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 19 mai 2004, că art. 16 din Constituţie vizează
egalitate în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în
favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea
de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri indiferent de natura lor. In
felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit
faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.
II. In ceea ce priveşte
critica art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală, Curtea constată că
aceasta vizează modul de interpretare şi aplicare a legii în cauza în care a
fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, autorul excepţiei apreciind că
i-au fost respinse „probe esenţiale" fără a se motiva această respingere.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea
Constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată" şi, prin urmare, nu are competenţa de
a cenzura modul de aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti, aceasta
realizându-se în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru cele mai sus arătate, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 21 din Codul penal, precum şi a
dispoziţiilor art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 5.641/2005 al Judecătoriei
Timişoara.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta