DECIZIE Nr.
391 din 25 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 185 si 186 din Legea nr.
356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum
si pentru modificarea altor legi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 338 din 1 mai 2008
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Marinela Mincă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 185 şi 186 din Legea nr.
356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum
şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Iacob Oniga în Dosarul
nr. 18/81/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei şi asistat de apărătorul ales din cadrul Baroului Vâlcea. Procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul ales al autorului excepţiei arată că
dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece dreptul la
apărare este suprimat prin imposibilitatea părţii interesate de a promova o
cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti date cu încălcarea legii.
Autorul excepţiei susţine
concluziile apărătorului său.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
procedura de judecată este atributul legiuitorului. De asemenea, este asigurat
accesul la două grade de jurisdicţie, dreptul la apărare fiind pe deplin
garantat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 18/81/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 185 şi 186 din
Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi,
excepţie ridicată de Iacob Oniga în dosarul de mai
sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată numai
în ce priveşte abrogarea pct. 171 al art. 3859 din Codul de
procedură penală care conduce la imposibilitatea exercitării controlului
judiciar în situaţia greşitei aplicări a legii, în alte situaţii decât cele
strict reglementate în celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 din Codul de procedură penală şi,
pe cale de consecinţă, la menţinerea unor soluţii greşite ce nu mai pot fi
remediate în vreun fel, mai ales după abrogarea instituţiei recursului în
anulare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală referitoare
la Dreptul la apărare.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele
legale criticate nu îngrădesc exerciţiul dreptului la apărare, nu înlătură
posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale
instituite prin lege, prin care îşi pot dovedi atât pretenţiile lor, cât şi
netemeinicia pretenţiilor adversarului procesual. In plus, instituirea
regulilor privind procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac
reprezintă, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, atributul
exclusiv al legiuitorului.
De asemenea, Avocatul Poporului mai constată că, în
realitate, autorul excepţiei consideră neconstituţionale prevederile legale
criticate, pentru că nu prevăd şi alte motive de casare în afara celor expres
şi limitativ menţionate la art. 3859 alin. 1 din Codul de procedură penală. Or, în legătură cu
excepţiile de neconstituţionalitate care vizau omisiuni de reglementare, Curtea
Constituţională a statuat în mod constant că nu se poate substitui legiuitorului
pentru adăugarea unor noi prevederi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. I pct. 185 şi 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au
următorul conţinut:
- Art. I pct. 185: „Codul de
procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78
din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi
se completează după cum urmează:
185. La articolul 3859, punctul 171 al alineatului 1 se abrogă." Textul
legal abrogat avea următorul conţinut: „când hotărârea este contrară legii sau când prin
hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii;"
- Art. I pct. 186: „Codul de
procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78
din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi
se completează după cum urmează:
186. La articolul 3859, punctul 18 va avea următorul cuprins: „18. când s-a comis o
eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului la apărare,
partea interesată având deplina libertate de a se apăra când şi în modalitatea
pe care înţelege să o îmbrăţişeze. De altfel, Curtea constată că dispoziţiile
legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale
art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „competenţa instanţelor judecătoreşti
şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege", iar „împotriva
hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în condiţiile legii". Pe cale de consecinţă, legiuitorul
poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură şi modalităţile de exercitare a drepturilor procesuale, dreptul la
apărare presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a-şi angaja
un apărător ales sau de a beneficia de unul din oficiu şi de a utiliza aceste
proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 185
şi 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de
Iacob Oniga în Dosarul nr. 18/81/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru