DECIZIE   Nr. 1127 din 10 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 159 alin. 8 fraza a doua, raportate la cele ale art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 679 din 9 octombrie 2009

Ioan Vida                                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Antonia Constantin                      - procuror

Doina Suliman                             - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 8 fraza a doua, raportate la cele ale art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Livius Nicolai Zugravu în Dosarul nr. 2.333/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 25 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.333/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 8 fraza a doua, raportate la cele ale art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Livius Nicolai Zugravu cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Incheierii penale nr. 37 din 21 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Iaşi, având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (9) şi celor ale art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la punerea în libertate a celui reţinut sau arestat. In acest sens, consideră că textele de lege criticate ar trebui să statueze obligatoriu, în timp, durata măsurii arestării preventive, stabilind, în mod restrictiv, limite minime şi maxime de durată a arestării preventive, indiferent de faza procesului penal. In continuare, arată că instanţa de control judiciar consideră termenul prevăzut de art. 159 alin. 8 fraza a doua din Codul de procedură penală cu privire la soluţionarea recursului împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale ca nefiind un termen de decădere, întrucât nu fixează durata măsurii preventive şi nu este cuprins între motivele de încetare a măsurii arestării preventive enumerate de art. 140 alin. 1 lit. a) din aceIaşi Cod.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 159 alin. 8 fraza a doua, raportate la cele ale art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins:

-Art. 159 alin. 8 teza a doua: „[...] Recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.";

- Art. 140 alin. 1 lit. a): „Măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160b alin. 1, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen".

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (9) privind punerea în libertate a celui reţinut sau arestat şi a prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul persoanei reţinute sau arestate de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că argumentele invocate de autorul excepţiei nu vizează o veritabilă problemă de constituţionalitate, astfel că soluţia inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, întemeiată pe art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu permite Curţii Constituţionale să modifice sau să completeze dispoziţiile de lege supuse controlului său în sensul solicitat de acesta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 8 fraza a doua, raportate la cele ale art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Livius Nicolai Zugravu în Dosarul nr. 2.333/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman