DECIZIE Nr.
391 din 9 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 469 din 31 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Spitalul Municipal
Curtea de Argeş în Dosarul nr. 64/C//2006 al Judecătoriei Curtea de Argeş.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza aflându-se în stare de
judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care
pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstitutionalitate. Arată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reprezintă
o reglementare cu caracter special, ale cărei prevederi se completează cu cele
ale Codului de procedură civilă, fără să excludă aplicarea acestora, inclusiv a
celor referitoare la arbitraj.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 februarie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 64/C//2006, Judecătoria Curtea de Argeş a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somaţiei de plată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Spitalul Municipal Curtea de Argeş într-o cauză civilă având ca obiect
rejudecarea cererii de anulare a unei ordonanţe privind o somaţie de plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură
aplicarea clauzei compromisorii ori a convenţiei de arbitraj înscrise într-un
contract comercial sau a unei convenţii separate. Arată că prevederile art. 3433 din Codul de procedură civilă şi
ale cărţii a IV-a, intitulată „Despre arbitraj", din acelaşi act normativ
sunt întotdeauna aplicabile, iar în baza art. 969 din Codul civil voinţa
părţilor înlătură, în cazul oricărui tip de litigiu, competenţa instanţelor
judecătoreşti. Precizează că ordonanţa criticată nu prevede faptul că toate litigiile
comerciale din România având ca obiect plata unei sume de bani se judecă numai
prin somaţie de plată ori prin acţiune de drept comun, prin înlăturarea
procedurii arbitrale. Invocă dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie,
potrivit cărora statul român este obligat să respecte tratatele internaţionale
la care este parte, acestea integrându-se în dreptul intern, iar în caz de
neconcordanţă între acestea şi legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale. Menţionează că, în privinţa arbitrajului, statul român a
ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, Convenţia privind recunoaşterea şi executarea sentinţelor
arbitrale străine şi Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional.
Judecătoria Curtea de Argeş precizează că, chiar dacă părţile au inserat o clauză compromisorie
în cuprinsul contractului, competenţa de soluţionare a cererilor privind
somaţia de plată aparţine instanţelor de drept comun, iar nu instanţelor
arbitrale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere principiului constituţional
privind instanţele judecătoreşti, prevăzut de art. 126 din Constituţie.
Precizează că legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de
judecată, conform atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie,
cu condiţia ca nici o normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii
constituţionale. Menţionează că, în acest sens, Curtea Constituţională s-a
pronunţat prin deciziile nr. 161/2002, nr. 317/2002, nr. 470/2003, nr. 219/2005
si nr. 497/2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie
2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările ulterioare. Ca urmare a
modificărilor survenite prin art. I pct 12 al Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţiile de
lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 2: „(1) Cererile
privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea
fondului cauzei în primă instanţă.
(2) La instanţele prevăzute la alin. (1) cererile
se soluţionează de un singur judecător.
(3) Judecătorul verifică din oficiu competenţa
instanţei, procedând potrivit legii."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravine dispoziţiilor
constituţionale ale art. 11 - „Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi
ale art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi motivele
invocate în susţinerea ei, Curtea constată, în primul rând, că prevederile de
lege criticate sunt norme de procedură a căror edictare reprezintă, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituţie, atributul exclusiv al legiuitorului, care
poate reglementa competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată,
atâta vreme cât îşi subordonează acest demers normelor şi principiilor
constituţionale. Or, în speţă nu poate fi reţinută încălcarea vreunui text
constituţional.
In al doilea rând, Curtea observă că nu sunt incidente
în cauză dispoziţiile art. 11 din Constituţie, nefiind relevante în
soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Critica autorului excepţiei prin raportare la dispoziţiile
art. 20 din Constituţie nu poate fi reţinută, întrucât reglementările
internaţionale au prioritate faţă de legile interne numai în măsura în care se
referă la drepturi fundamentale ale omului. Or, instrumentele internaţionale
referitoare la materia arbitrajului, enumerate în motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, nu au un astfel de domeniu de reglementare, iar
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de
asemenea invocată de autorul excepţiei, nici măcar nu cuprinde prevederi
referitoare la arbitraj.
In fine, Curtea constată că neconcordanţă dispoziţiilor
cuprinse în diverse acte normative, în speţa de faţă între art. 2 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 şi cele ale Codului de procedură civilă referitoare la
arbitraj, nu pot forma obiectul controlului exercitat de Curtea
Constituţională.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somaţiei de plată, excepţie ridicată de Spitalul Municipal Curtea de Argeş în
Dosarul nr. 64/C//2006 al Judecătoriei Curtea de Argeş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu