DECIZIE   Nr. 39*) din 10 aprilie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 174 din  2 august 1996

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Ioan Deleanu              - presedinte
    Florin Bucur Vasilescu    - judecator
    Lucian Stangu             - judecator
    Raul Petrescu             - procuror
    Maria Bratu               - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 si ale art. 130 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, invocata de reclamantele Koncz Maria si Stoica Maria in cauzele civile ce fac obiectul dosarelor nr. 4.507/1995 si nr. 10.806/1995 ale Judecatoriei Targu Mures.
    Presedintele completului de judecata declara sedinta deschisa.
    La apelul nominal facut de magistratul-asistent au fost prezente Koncz Maria, reclamanta, Stoica Rozalia si Voicu Elena, parate. Lipsa celelalte parti, desi au fost legal citate.
    Cauza, in stare de judecata. Se da cuvantul pe fond partilor.
    Dintre partile prezente intervine reclamanta Koncz Maria, care solicita admiterea exceptiei. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece are ca obiect "modul de constituire" a completului de judecata, ce implica numarul de judecatori care il compun. Or, arata reprezentantul Ministerului Public, nici un text din Constitutie nu prevede ca modul de constituire a completului de judecata ar reprezenta motiv de neconstitutionalitate. In acest sens, nu exista contradictie intre dispozitiile art. 129 si 130 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca si ale art. 124 din Constitutie.
    Mai mentioneaza ca o situatie juridica similara o au functionarii publici, ale caror acte savarsite nu sunt lovite de nulitate in lipsa unei legi a functionarului public.
    Presedintele completului de judecata declara dezbaterile inchise.

    Curtea,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 noiembrie 1995, Curtea Constitutionala a fost sesizata de catre Judecatoria Targu Mures cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 si 130 din Legea nr. 92/1992.
    Exceptia a fost invocata de reclamanta Koncz Maria in cauza civila ce face obiectul Dosarului nr. 4.507/1995.
    O sesizare cu un continut identic a fost inaintata Curtii de aceeasi judecatorie printr-o incheiere din aceeasi data. Exceptia a fost invocata de catre reclamanta Stoica Maria in cauza civila ce face obiectul Dosarului nr. 10.806/1995.
    Instanta, din oficiu, a pus in discutia partilor conexarea celor doua cauze.
    Ambele reclamante au ridicat exceptii referitoare la nelegalitatea constituirii completului de judecata, intrucat presedintele acestuia nu a fost numit ca judecator, potrivit art. 124 din Constitutie, de catre Presedintele Romaniei, respectiv nu a devenit inamovibil in termenul de 2 ani prevazut de art. 129 din Legea nr. 92/1992; in aceste conditii, actele efectuate de acesta sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit art. 54 din Legea nr. 92/1992.
    Judecatoria Targu Mures considera ca exceptia este intemeiata, dispozitiile art. 129 alin. 2 si ale art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 contravenind prevederilor art. 124 si 130 din Constitutie. Instanta isi motiveaza opinia aratand ca termenul de 2 ani, prevazut la art. 129 alin. 2 din lege, "este un termen determinat, un termen imperativ inauntrul caruia trebuia sa se efectueze numirea judecatorilor in conditiile prevazute de actul normativ mentionat". Avand in vedere ca numirea judecatorilor nu s-a efectuat in acest termen, rezulta ca dispozitiile art. 124 alin. (1) din Constitutia Romaniei nu au fost respectate.
    Se mai arata, in motivarea data de instanta, ca, intrucat art. 129 si 130 din Legea nr. 92/1992 sunt cuprinse in titlul cu privire la dispozitiile finale si tranzitorii, legiuitorul a inteles ca termenul de 2 ani sa vizeze o situatie de exceptie; or, exceptiile fiind de stricta interpretare, dispozitiile art. 130 nu-si mai pot gasi aplicare dupa epuizarea termenului de 2 ani, contravenind astfel dispozitiilor art. 124 din Constitutie. De asemenea, instanta considera ca, daca inamovibilitatea a fost instituita de Constitutia Romaniei ca o garantie a independentei judecatorului, termenul "de recomandare", prevazut de art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, a dus la incalcarea dispozitiilor sus-mentionate, precum si a prevederilor art. 124 din Constitutie. Rezulta, din cele aratate in opinia instantei, ca dispozitiile art. 129 alin. 2 si ale art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 sunt constitutionale numai in masura in care termenul de 2 ani prevazut de lege "este imperativ, iar nu de recomandare, astfel cum a fost interpretat".
    In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate pentru urmatoarele motive:
    Textele art. 129 alin. 2 si ale art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 sunt constitutionale, intrucat reglementeaza conditiile in care se aduc la indeplinire dispozitiile art. 124 din Constitutie.
    Sustinerea ca textele criticate ar contraveni si prevederilor art. 130 si 133 din Constitutie, care se refera la organizarea Ministerului Public si, respectiv, la competenta si prezidarea Consiliului Superior al Magistraturii, este, de asemenea, neintemeiata, deoarece nu exista nici o legatura intre acele dispozitii, care sa poata constitui obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate.
    Depasirea termenului de 2 ani prevazut la art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 reprezinta o problema de aplicare a legii si nu de constitutionalitate a textelor criticate.
    Guvernul mai arata, in punctul sau de vedere, ca, potrivit prevederilor codurilor de procedura civila si penala, lipsa inamovibilitatii nu constituie motiv de recuzare sau abtinere a judecatorilor, ori de nulitate a actelor efectuate, desi aceste coduri au fost amplu modificate ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 92/1992.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor si observand dispozitiile art. 129 si 130 din Legea nr. 92/1992 raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Constata ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, este competenta sa solutioneze exceptia.
    Exceptia de neconstitutionalitate, in forma in care a fost invocata de reclamante, priveste nelegalitatea constituirii completului de judecata si nicidecum o contradictie intre prevederile Legii nr. 92/1992 si cele ale Constitutiei.
    Numirea judecatorilor de catre Presedintele Romaniei, potrivit art. 124 din Constitutie, reprezinta o garantie constitutionala de baza a regimului de separatie a puterilor in definirea statutului constitutional al autoritatii judecatoresti.
    Art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, prin care se stabileste termenul de 2 ani pentru numirea judecatorilor de catre Presedintele Romaniei, nu este potrivnic prevederilor art. 124 din Constitutie. Institutiile democratice ale tarii nu pot fi create decat in cadrul unui proces de durata. Legea a stabilit in vederea acordarii inamovibilitatii un termen de 2 ani, o asemenea reglementare fiind constitutionala. Chiar daca termenul astfel stabilit nu a fost respectat, aceasta nu inseamna ca, in lipsa unei prevederi legale exprese, actele savarsite de judecatori dupa expirarea acestui termen ar fi "lovite de nulitate absoluta". La aceasta concluzie conduc si prevederile exprese ale art. 151 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "institutiile republicii, existente la data intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, raman in functiune pana la constituirea celor noi".
    Constitutionalitatea unei legi adoptate ulterior Constitutiei presupune raportarea textelor sale la prevederile constitutionale in momentul intrarii in vigoare a legii respective.
    O asemenea lege nu poate, asadar, deveni neconstitutionala ulterior intrarii sale in vigoare, cata vreme nici prevederile acesteia si nici cele ale Constitutiei nu au suferit vreo modificare. Tot ceea ce se intampla dupa intrarea in vigoare a legii tine de interpretarea si de aplicarea - sau de neaplicarea - acesteia, iar nu de constitutionalitatea ei. Asa fiind, in speta, faptul ca termenul stabilit de art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 a expirat nu priveste constitutionalitatea dispozitiei legale care instituie termenul, ci o chestiune de respectare a legii, Curtea Constitutionala nefiind competenta sa examineze plangeri sau sesizari avand un asemenea obiect. Argumentele aduse de Judecatoria Targu Mures in sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate se refera nemijlocit la concordanta dintre art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, pe de o parte, si art. 124 si 130 din Constitutie, pe de alta parte. Pornind de la constatarea ca termenul de 2 ani prevazut la art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 are un caracter imperativ, instanta considera totusi ca, in conditiile in care el nu a fost respectat, s-a considerat, prin "interpretarea care a fost data", ca este vorba, de fapt, despre un termen de recomandare. Punctul de vedere astfel exprimat de instanta nu poate fi primit. Imprejurarea ca, in practica, termenul de 2 ani nu a fost respectat, dovedindu-se insuficient, nu poate sa schimbe natura juridica a unui termen, transferandu-l din categoria celor imperative intr-o alta categorie.
    Natura juridica a unei norme juridice nu poate depinde de imprejurari legate de aplicarea sa practica.
    Argumentarea adusa de Judecatoria Targu Mures in sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate duce inevitabil la concluzia ca, daca termenul de 2 ani stabilit prin art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 ar fi fost respectat, textul respectiv era in deplin acord cu Constitutia, iar neconstitutionalitatea se datoreaza nerespectarii termenului si dateaza din momentul implinirii acestuia, ceea ce nu poate fi admis.
    Pe de alta parte, indiferent daca au caracter imperativ, supletiv ori numai "de recomandare", normele juridice sunt sau nu constitutionale in functie de cuprinsul lor, iar nu in raport cu categoria din care fac parte. O "norma de recomandare" nu este, prin definitie, neconstitutionala, cum sustine instanta in argumentarea adusa in sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate a art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992.
    In aceste conditii, natura juridica a termenului in discutie nu are nici o concludenta in problema constitutionalitatii art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. In acest caz, discutia nu se poarta asupra termenului avand sensul de modalitate a unui act juridic, ci asupra unui termen inteles ca un interval de timp pe care legea il stabileste pentru indeplinirea anumitor operatiuni privind aplicarea prevederilor sale.
    Urmarile nerespectarii termenului astfel stabilit nu pot influenta validitatea actelor privind infaptuirea justitiei, intervenite dupa expirarea acestuia.
    Argumentand punctul sau de vedere, Judecatoria Targu Mures admite ca prevederile art. 129 alin. 2 si ale art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 sunt constitutionale numai daca termenul de 2 ani prevazut de lege este imperativ, iar nu de recomandare, "astfel cum a fost interpretat". Legea nr. 92/1992 nu caracterizeaza in nici un fel termenul in discutie si nici nu contine elemente care ar ingadui sa se considere ca este vorba despre un termen "de recomandare".
    In orice caz, Curtea Constitutionala nu este si nu poate fi chemata sa aprecieze asupra modului in care o lege a fost interpretata, ci numai cu privire la conformitatea ei cu Constitutia.
    In temeiul unei asemenea calificari a termenului de 2 ani, stabilit de Legea nr. 92/1992, instanta adauga la argumentele ce tind sa demonstreze neconstitutionalitatea art. 129 alin. 2 din lege unele sustineri ce parasesc sfera argumentarii juridice, capatand conotatii politice cu caracter strain acesteia, deci care nu pot interesa in cauza. Se considera, in esenta, ca, intrucat este vorba despre un termen "de recomandare", acesta poate fi nelimitat, astfel incat exista judecatori ce nu vor fi niciodata inamovibili, ceea ce apare in contradictie cu art. 124 din Constitutie. Se ajunge, astfel, la concluzia ca ar fi incalcat principiul constitutional al independentei judecatorilor.
    Asa cum este consacrata in Constitutie si in Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, inamovibilitatea este o garantie a bunei administrari a justitiei si a independentei si impartialitatii judecatorului. Ea nu este consacrata numai in interesul judecatorului, ci si in cel al justitiei. De aceea legiuitorul a inteles sa stabileasca conditii speciale pentru numirea in functie a magistratilor. Acest sistem de exigente instituit pentru numirea magistratilor are menirea sa realizeze efectiv principiul independentei judecatorilor, concomitent cu asigurarea profesionalismului si prestigiului justitiei. Inamovibilitatea priveste statutul judecatorului, nu aptitudinea lui de a face parte din completul de judecata.
    Cat priveste sustinerea potrivit careia textele criticate ar contraveni art. 130 si 133 din Constitutie, se retine ca prevederile acestora, reglementand rolul Ministerului Public, respectiv atributiile Consiliului Superior al Magistraturii, nu au nici o legatura cu cauza de fata, care se refera la inamovibilitatea judecatorilor.
    Rezulta deci ca nici invocarea acestor dispozitii constitutionale nu confera un temei valabil pentru admiterea exceptiei de neconstitutionalitate formulate.
    Pornind de la o caracterizare proprie asupra naturii reglementarii legale, autorii exceptiei ajung la o concluzie contrara sensului real al acestei reglementari, legea neinterzicand dobandirea inamovibilitatii, ci numai conditionand-o de indeplinirea anumitor exigente si forme procedurale.

    Fata de considerentele expuse, avand in vedere dispozitiile art. 129 si 130 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:
    1. Conexarea Dosarului nr. 146 C/1995 la Dosarul nr. 145 C/1995.
    2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 si 130 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, invocata de Koncz Maria si Stoica Maria in dosarele nr. 4.507/1995 si nr. 10.806/1995 ale Judecatoriei Targu Mures.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 10 aprilie 1996.

                   PRESEDINTE,
                   prof. univ. dr. Ioan Deleanu

                                    Magistrat-asistent,
                                    Maria Bratu