DECIZIE Nr.
389 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 370 din 31 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Andrei Cosmin
în Dosarul nr. 2.766/36/2006 (nr. vechi 173/CM/2006) al Curţii de Apel
Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal se prezintă avocatul Veronica Pribac
pentru partea Sindicatul Liber Petrol Constanţa. Lipsesc celelalte părţi, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul părţii prezente arată că textul de lege
criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei. Astfel, consideră că art. 81 din Legea nr. 168/1999 nu afectează
liberul acces la justiţie, ci constituie o normă de procedură care urmăreşte
asigurarea celerităţii soluţionării litigiilor de muncă. De asemenea, arată că
nici Constituţia, nici prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale nu consacră dreptul la un dublu grad de
jurisdicţie în materie civilă. In sfârşit, consideră că analizarea lipsei de
concordanţă dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi un text din Codul de
procedură civilă, invocată de autorul excepţiei, nu este de competenţa Curţii
Constituţionale. In concluzie, solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege
criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.766/36/2006 (nr. vechi 173/CM/2006), Curtea de Apel Constanţa
- Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă. Excepţia a fost ridicată de Andrei Cosmin cu
prilejul soluţionării unui litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care prevede că
instanţa de recurs va judeca
fondul şi în situaţia în care prima instanţă nu a judecat fondul cauzei, ci a
respins acţiunea pe baza unei excepţii, înlătură posibilitatea oricărui control
judiciar exercitat de o instanţă superioară în grad, încalcă dreptul la două
grade de jurisdicţie, dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces
echitabil şi la o judecată dreaptă şi nepărtinitoare şi este contrar
principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la
nediscriminare.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi
familie, litigii de muncă şi asigurări sociale examinează
şi constată îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei ridicate,
dar nu îşi exprimă opinia în legătură cu temeinicia sau netemeinicia acesteia.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că nu
aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii, ci se aplică în mod egal
tuturor situaţiilor prevăzute în ipoteza normei juridice. De asemenea, arată că
art. 81 din Legea nr. 168/1999 este în concordanţă cu prevederile
constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate
sunt stabilite de lege şi nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului vreunor
drepturi fundamentale. In acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora „In caz de admitere a recursului,
instanţa va judeca în fond cauza."
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 24 alin. (1), ale
art. 124 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, referitoare la accesul
liber la justiţie, la dreptul la apărare, la egalitatea justiţiei pentru toţi şi la exercitarea
căilor de atac. De asemenea, consideră că sunt înfrânte şi prevederile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că alin. (1) al art. 81 din Legea nr. 168/1999 reglementează procedura
de urmat după admiterea recursului, dispunând ca instanţa de recurs să judece
cauza în fond. De la această regulă generală, alin. (2) al aceluiaşi articol
prevede două excepţii, când rejudecarea cauzei se va face de prima instanţă,
respectiv situaţia în care prima instanţă a soluţionat cauza cu încălcarea
prevederilor legale referitoare la competenţă sau în lipsa părţii care nu a
fost legal citată.
Aceste reglementări constituie norme de procedură a
căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie,
intră în competenţa exclusivă a legiuitorului şi au ca scop asigurarea
soluţionării cu celeritate a conflictelor de muncă, ţinându-se seama de
specificul litigiilor de această natură.
In ceea ce priveşte concordanţa dispoziţiilor legale criticate
cu prevederile constituţionale invocate, Curtea observă că acestea se aplică în
mod egal pentru toate părţile litigiilor de muncă şi la toate situaţiile care
se încadrează în ipoteza normei juridice, neinstituindu-se niciun fel de
discriminare.
De asemenea, Curtea constată că textul de lege examinat
nu îngrădeşte accesul liber la justiţie şi nu prevede vreo derogare de la dispoziţiile şi garanţiile procedurale,
de natură să împiedice desfăşurarea în mod echitabil a procesului.
Astfel, Curtea reţine că nicio prevedere
constituţională sau reglementare internaţională nu prevede numărul gradelor de
jurisdicţie şi al căilor de atac ce trebuie prevăzute pentru diferite litigii,
singura cerinţă privind dublul grad de jurisdicţie regăsindu-se doar în materie
penală.
Textul de lege criticat prevede două grade de
jurisdicţie şi dreptul de recurs împotriva hotărârii pronunţate de prima
instanţă. Rejudecarea cauzei în fond de instanţa de recurs nu îngrădeşte
exercitarea dreptului la apărare de către toate părţile procesului.
De altfel, Curtea constată că asupra acestor aspecte
s-a pronunţat în mai multe rânduri. Astfel, prin Decizia nr. 86 din 20 martie
2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001, şi Decizia nr.
47 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2007, Curtea a
respins criticile de neconstituţionalitate privind art. 81 din Legea nr.
168/1999 ca fiind neîntemeiate.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de
muncă, excepţie ridicată de Andrei Cosmin în Dosarul nr. 2.766/36/2006 (nr.
vechi 173/CM/2006) al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi
familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea