DECIZIE Nr.
384 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) si (7) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 5 mai 2009
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 5.272/2/2008
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati
Bassam, interpretul autorizat de limbă arabă solicitat pentru a asigura
traducerea în cauză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.272/2/2008,Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia
a fost ridicată de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa într-o cauză având ca obiect
prelungirea măsurii luării în custodie publică, solicitată de Oficiul Român
pentru Imigrări.
In motivarea excepţiei se arată că textul de lege criticat încalcă dreptul constituţional
la apărare, întrucât nu reglementează o procedură clară de prelungire a
perioadei de luare în custodie publică, precum şi ca urmare a limitării duratei
procedurii. De asemenea, se apreciază că se aduce o gravă atingere
independenţei justiţiei, soluţia prelungirii măsurii luării în custodie publică
fiind impusă prin lege instanţei. Se mai arată că, în cazul în care străinului
i s-a acordat permisiunea de şedere în România în condiţiile art. 88 şi 89 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, măsura luării în custodie publică
ar trebui să înceteze de drept. Autorul excepţiei precizează că se află într-un
caz de acordare a tolerării, iar nu într-unui de returnare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul cuprins:
- Art. 97 alin. (5) şi (7): „(5)
Prelungirea duratei de luare în custodie
publică a străinilor prevăzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtaţi de
pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de
apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, la
solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanţa trebuie să se
pronunţe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse
anterior, iar hotărârea instanţei este irevocabilă. [...]
(7) In situaţia în care, ulterior luării în custodie
publică a unui străin, se constată existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la
art. 92 alin. (1) sau acesta formulează pentru prima dată o cerere pentru
acordarea unei forme de protecţie, măsura luării în custodie publică încetează
de drept. La formularea unei a doua cereri, măsura luării în custodie publică
încetează la data acordării accesului la o nouă procedură."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la
art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor
în stat, art. 21 care garantează accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor
la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 24 privind
dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi la art. 124 care prevede principiile în
conformitate cu care se înfăptuieşte justiţia. Se invocă, de asemenea, şi
prevederile art.5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale care garantează dreptul la libertate şi siguranţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, în varianta anterioară republicării din anul 2008, a cărei
soluţie legislativă a fost conservată de forma actuală. Astfel, prin Decizia
nr. 773 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.009 din 19
decembrie 2006, Curtea, analizând critici similare celor formulate în prezenta
cauză, a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin.
(5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. Cum nu au intervenit elemente noi, îşi
menţine valabilitatea jurisprudenţa deja existentă în materie
In plus, Curtea observă că, în motivarea excepţiei,
autorul acesteia formulează o sugestie de modificare a cadrului legislativ care
reglementează regimul străinilor în România, prin corelarea prevederilor Legii
nr. 122/2006 privind azilul în România cu cele ale dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. In acest sens, autorul propune ca unul
dintre cazurile de încetare de drept a măsurii luării în custodie publică să îl
reprezinte acela în care străinului i s-a acordat permisiunea de şedere în
România ca urmare a aprobării cererii de acordare a accesului la o nouă procedură
de azil, conform art. 88 şi 89 din Legea nr. 122/2006. O astfel de solicitare
nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor
cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului. In caz contrar, ar nesocoti principiul
constituţional al separaţiei puterilor în stat, intrând în domeniul de
competenţă exclusivă al Parlamentului, care este unica autoritate legiuitoare a
ţării.
Autorul excepţiei mai arată că se află într-un caz de
acordare a tolerării, neîncadrându-se nicidecum în cazurile de returnare. O
asemenea apreciere revine însă instanţei în faţa căreia a fost ridicată excepţia de
neconstitutionalitate, singura în măsură să încadreze situaţia pârâtului în
funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, cu aplicarea prevederilor legale
corespunzătoare.
In motivarea excepţiei, se mai pretinde şi încălcarea
prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, fără să se arate însă în ce
constă contradicţia între textele de lege criticate şi principiul separaţiei şi
echilibrului puterilor în stat, prevăzut de norma constituţională amintită.
Deşi autorul excepţiei susţine că există o contradicţie
între textele de lege criticate şi prevederile art. 124 din Constituţie
referitoare la principiile care stau la baza înfăptuirii justiţiei, se poate
observa că în realitate îşi raportează critica numai la prevederile alin. (3)
al art. 124, care stabileşte că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai
legii. Sub acest aspect, Curtea reţine că textele de lege criticate nu
afectează independenţa judecătorului, întrucât acesta are posibilitatea de a
pronunţa inclusiv o soluţie de respingere a solicitării formulate de Oficiul
Român pentru Imigrări, nicio prevedere cuprinsă în textele de lege ce fac
obiect al excepţiei ori în alte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 nefiind de natură să direcţioneze judecătorul cauzei
spre admiterea, ca unică soluţie posibilă, a cererii de prelungire a măsurii
luării în custodie publică.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Mohamed
Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 5.272/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu