DECIZIE Nr.
383 din 25 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 248 1 din Codul penal,
precum si a dispozitiilor art. 262 pct. 1 lit. a) si b) si pct. 2 lit. a) din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 338 din 1 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Marinela Mincă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 2481 din Codul penal, precum şi a
prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Trutescu în Dosarul nr.
41.087/3/2005 (1.250/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală
şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Horea
Răzvan Nicorici, apărătorul ales din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la
dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei a depus concluzii scrise, iar reprezentantul
legal al părţii Societatea Comercială MATTO - S.R.L. solicită judecata în
lipsă.
Apărătorul ales al părţii Horea Răzvan Nicorici susţine
excepţia de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate
sunt neconstituţionale, deoarece permit judecătorului să interpreteze legea pe
bază de subiectivitate, făcându-se confuzie între conceptele de utilitate
publică şi interes public.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007), Curtea de
Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru
cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 şi art. 2481 din Codul penal, precum şi a
prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Mihai
Trutescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în
materie penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un
proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie şi la stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în condiţiile legii,
ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiţiei
în numele legii, ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile potrivit
cărora îşi desfăşoară activitatea procurorii, ale art. 24 alin. (1) referitoare
la garantarea dreptului la apărare, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile şi obligaţiile cetăţenilor
înscrise în Constituţie şi în alte legi şi ale art. 1 alin. (3) care garantează
drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile din Codul
penal criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu sunt prevăzute criterii
care să distingă univoc când o persoană juridică de drept privat ori comercial
este sau nu de interes public, lăsând la aprecierea discriminatorie a
procurorului sau a judecătorului acest proces. Astfel, pentru autorităţile şi
instituţiile publice, organul de cercetare penală, procurorul şi judecătorul pot
decide dacă acestea se încadrează în unităţile prevăzute de art. 145 din Codul
penal, pe baza actului de înfiinţare ori pe baza actului normativ care
reglementează activitatea de organizare şi funcţionare a acestora. Or, în lipsa
unei consacrări legale care să permită procurorului o astfel de calificare, se
încalcă principiul legalităţii, aprecierea analitică a acestuia fiind
subiectivă şi arbitrară, de natură să contravină principiilor legalităţii şi
imparţialităţii.
De asemenea, textele din Codul penal contravin şi
dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie. Dreptul la apărare nu trebuie
interpretat numai în sens formal, ci şi material, substanţial, sens în care
legea trebuie să creeze posibilitatea şi garanţia persoanei fizice, angajatului
ori cetăţeanului de a contesta calificarea pe care o dă judecătorul, procurorul
sau organul de cercetare penală unei persoane juridice - dacă este sau nu de
interes public. Or, atât Codul penal, cât şi Codul de procedură penală nu
asigură învinuitului sau inculpatului o astfel de garanţie, ceea ce contravine
şi dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.
In ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedură
penală referitoare la rezolvarea cauzelor, autorul excepţiei susţine că, în
pofida prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 53 şi ale art.
124-134, acestea dau dreptul procurorului de a efectua atât urmărirea penală,
cât şi instrucţia penală. Or, în materie penală, Legea fundamentală, prin
interpretarea sistematică a dispoziţiilor sale, instituie un sistem în care
instrucţia penală, nedefinită încă de legislaţia subsecventă, urmează a se face
de judecător.
Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul, prin
lege organică, reglementează, între altele, infracţiunile, pedepsele şi regimul
sancţionator al acestora.
Or, înţelesul sintagmei „funcţionar public" nu
este lăsat la aprecierea magistratului, ci este lămurit prin art. 147 din Codul
penal, normă juridică cu caracter explicativ obligatoriu. Cu alte cuvinte, prin
voinţa legiuitorului, subiectul activ al infracţiunilor criticate a primit o
anumită calificare, fapt care nu afectează echitatea procesului penal şi nici
nu conduce la o restrângere nelegală a vreunui drept apărat prin dispoziţiile
constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
din Codul penal sunt norme de drept substanţial care nu aduc atingere sub
niciun aspect dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, în cursul procesului penal inculpatul
are posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale pe care le
implică procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales
sau numit din oficiu.
In plus, este de competenţa
exclusivă a legiuitorului stabilirea infracţiunilor săvârşite de funcţionari
publici şi funcţionari, aşa cum
este cazul infracţiunilor de serviciu, precum şi stabilirea sferei acestor
noţiuni. De asemenea, prevederile legale supuse controlului sunt în deplină
concordanţă cu regula constituţională potrivit căreia nicio pedeapsă nu poate
fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
In ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedură
penală, Avocatul Poporului arată că, în măsura în care partea interesată
consideră că procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile
menţionate, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a
arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, precum şi, în cazul
dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a
urmăririi penale, pe aceea de a formula plângere potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate',
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 248 din Codul penal, cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor publice, art. 2481 din Codul penal, cu
denumirea marginală Abuzul în serviciu în formă calificată, şi art. 262
pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, care au următorul conţinut:
- Art. 248 din Codul penal: „Fapta
funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu
ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin
aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei
instituţii de stat ori al unei unităţi din cele la care se referă art. 145 sau
o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de 6 luni la 5
ani.";
- Art. 2481 din Codul penal: „Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe
deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea
unor drepturi.";
- Art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din
Codul de procedură penală: „Dacă procurorul constată că au fost respectate
dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală
este completă, existând probele necesare şi legal administrate, procedează,
după caz, astfel:
1. când din materialul de urmărire penală rezultă
că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi că acesta
răspunde penal:
a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în
cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea
penală şi dispune trimiterea în judecată;
b) dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare în
cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care dispune trimiterea în
judecată;
2. dă ordonanţă prin care:
a) clasează, scoate de sub urmărire sau încetează
urmărirea penală potrivit dispoziţiilor art. 11.
Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în
temeiul art. 10 lit. b1), face aplicarea art. 181 alin. 3 din Codul penal;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare
la aceleaşi critici. Astfel, prin Decizia nr. 299 din
29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279
din 26 aprilie 2007, Decizia nr. 832 din 2 octombrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, Decizia
nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, şi prin Decizia nr. 275 din 24 octombrie
2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3
martie 2003, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 248 din Codul penal, art. 2481 din Codul penal, art. 262 din Codul de procedură penală, şi
respectiv, art. 262 pct. 1 şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 248 şi art. 2481 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a)
şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Mihai Truţescu în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007) al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru