DECIZIE Nr.
380 din 4 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 491 din 7 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vilhelm
Muller, Eva Muller, Norbert Muller, Helga Muller şi Vilhelm jr. Muller în
Dosarul nr. 3.304/2005 al Tribunalului Satu Mare şi de Simion Iuga în Dosarul
nr. 1.012/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă
personal Irina Iuga, lipsind autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La Dosarul Curţii Constituţionale nr. 525D/2006 a fost
depusă o cerere din partea autorului excepţiei, Simion Iuga, prin care acesta
solicită amânarea cauzei, întrucât avocatul ales nu se află în ţară. Partea
prezentă solicită respingerea cererii, arătând că aceasta are ca scop tergiversarea judecării
cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
acordării unui nou termen.
Curtea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, astfel încât cererea urmează a fi respinsă.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
Dosarului nr. 525D/2006 la Dosarul nr. 372D/2006, având în vedere că obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele două dosare este identic.
Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public
apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării.
In temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
Curtea dispune conexarea celor două dosare menţionate.
Cauza fiind în stare de judecată, partea Irina Iuga
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a criticii ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.304/2005, Tribunalul Satu Mare a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2821 din Codul de procedură civilă,excepţie
ridicată de Vilhelm Muller, Eva Muller, Norbert Muller, Helga Muller şi Vilhelm
jr. Muller în Dosarul nr. 3.304/2005 al Tribunalului Satu Mare.
Prin Incheierea din 9 martie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.012/2006, Tribunalul Maramureş - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Simion Iuga.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin că textul de lege criticat contravine
prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, accesul liber la justiţie, precum şi celor privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât, pentru aceeaşi
cauză, unele persoane beneficiază de trei grade de jurisdicţie, iar altele doar
de două grade. Astfel, există posibilitatea ca, prin aceeaşi acţiune de chemare
în judecată, reclamantul să formuleze mai multe capete de cerere, dintre care
doar cel principal să fie susceptibil de două grade de jurisdicţie (cele
secundare fiind supuse celor trei grade), împrejurare ce determină restrângerea
dreptului pârâtului de a beneficia de toate căile de atac prevăzute de lege.
Mai mult, în cazul în care obiectul cauzei a fost iniţial subevaluat, în mod
greşit instanţa recalifică, la momentul exercitării căii de atac, apelul ca
fiind recurs. De asemenea, se mai arată că, de vreme ce încheierile
interlocutorii pronunţate în procedura specială a împărţelii judiciare sunt
supuse apelului, nu se poate concepe o altă cale de atac pentru hotărârea
judecătorească finală.
Autorii excepţiei mai arată că sentinţa civilă a fost
pronunţată la o dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, care
a modificat, sub aspectul măririi cuantumului, valoarea obiectului litigiilor
supuse dispoziţiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, astfel încât noua dispoziţie nu
poate fi aplicată în speţă fără o prealabilă reevaluare a obiectului în litigiu.
Tribunalul Satu Mare şi Tribunalul Maramureş -
Secţia civilă apreciază că excepţia este
neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu
prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca fiind neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu reprezintă
o încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în
drepturi sau accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a
aplicării în concret a acestora.
Avocatul Poporului, invocând
jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în
deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 2821 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul
conţinut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă
instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de
întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei
inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile
posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare
civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se
soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei
publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de
activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1)
care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi
(3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) referitor
la înfăptuirea justiţiei şi în art. 154 alin. (1) care reglementează conflictul
temporal de legi, precum şi dispoziţiile art. 6738 din Codul de procedură civilă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege
criticat, de exemplu prin Decizia nr. 226/2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 507
din 7 iunie 2004. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că acest text de lege nu
conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit fiind
determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite
în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul
instanţelor. Aşa fiind, cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din
Constituţie, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică
tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici
o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este
întemeiată.
Pe de altă parte, Curtea a considerat că instituirea
unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum
susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât
timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 2821 din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este
asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii
judecătoreşti considerate defavorabilă.
Departe de a îngrădi drepturi consacrate
constituţional, reglementarea prevăzută de art. 2821 din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut
de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi
într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea
părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării
unui proces. Curtea constată, de asemenea, că reglementările internaţionale în
materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate
căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi
convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei
instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Totodată Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată în
cazul „Golder împotriva Regatului Unit", 1975, a statuat că: „Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind
vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în
sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise
chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept."
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor
art. 53 din Constituţie, republicată, Curtea a reţinut că acestea sunt
aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care,
astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Cât priveşte aplicarea dispoziţiilor rezultate în urma
modificării art. 2821 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, apreciem că
determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum
şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemă
de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivă
a instanţelor judecătoreşti.
Nu pot fi primite nici susţinerile autorului excepţiei
privind contrarietatea dintre dispoziţii legale cuprinse în acelaşi act
normativ, respectiv în Codul de procedură civilă, întrucât Curtea
Constituţională nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite
norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate în
raport cu prevederile şi principiile constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Vilhelm Muller, Eva Muller, Norbert Muller, Helga Muller şi Vilhelm
jr. Muller în Dosarul nr. 3.304/2005 al Tribunalului Satu Mare şi de Simion
Iuga în Dosarul nr. 1.012/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu