DECIZIE Nr.
379 din 4 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 969 si art. 1361 din Codul civil,
art. 129 din Codul de procedura civila, precum si a dispozitiilor art. 43 si
art. 46 din Codul comercial
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 526 din 19 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi 1361 din Codul
civil, ale art. 129 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor
art. 43 şi 46 din Codul comercial, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Power Distribution" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.153/com/2003
al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare
fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 6.153/com/2003, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 969 şi 1361 din Codul civil, art. 129 din Codul de procedură civilă,
precum şi a dispoziţiilor art. 43 şi 46 din
Codul comercial, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Power Distribution" - S.R.L. din Timişoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată că, deşi, în temeiul art. 129 din Codul de
procedură civilă, judecătorul avea obligaţia să stăruie prin toate mijloacele
legale pentru a preveni orice greşeală şi pentru a stabili adevărul, el nu şi-a
respectat îndatorirea, nemotivând
în mod rezonabil soluţiile pronunţate în litigiul dedus judecăţii.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, art. 969 din Codul civil
consacră principiul interpretării convenţiilor în lumina voinţei reale a
părţilor, art. 1361 stabileşte obligaţia principală a cumpărătorului în urma
încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, art. 129 din Codul de procedură
civilă trasează principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor şi ale
instanţei judecătoreşti în desfăşurarea unui proces civil, în vreme ce art. 43
şi 46 din Codul comercial reprezintă norme juridice aplicabile faptelor de
comerţ şi comercianţilor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat
fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 969 şi 1361 din Codul civil, ale art. 129 din
Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 43 şi 46 din Codul comercial,
care au următorul conţinut:
- Art. 969 din Codul civil: „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile
contractante.
Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din
cauze autorizate de lege. ";
- Art. 1361 din Codul
civil: „Principala obligaţie a cumpărătorului este
de a plăti preţul la ziua şi la locul determinat
prin contract. ";
- Art. 129 din Codul
de procedură civilă: „Părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să
urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au
obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi
termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile
procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze
pretenţiile şi apărările.
Judecătorul va pune în vedere părţilor drepturile şi
obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va stărui, în toate
fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei.
Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept
pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor,
judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau
în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de
drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate
mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului
în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în
scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona
administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se
împotrivesc.
In toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra
obiectului cererii deduse judecăţii. ";
- Art. 43 din Codul
comercial: „Datoriile comerciale lichide şi
plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.";
- Art. 46 din Codul
comercial: „Obligaţiunile comerciale şi
liberaţiunile se probează: cu acte autentice; cu acte sub semnătură privată; cu
facturi acceptate; prin corespondenţă; prin telegrame; cu registrele părţilor;
cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să
admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191
din Codul civil; în fine, prin orice alte mijloace de probă admise de legea
civilă."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind
egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, art. 21 privitoare la accesul liber la justiţie, precum şi
în art. 24 care consacră dreptul la apărare.
In ceea ce priveşte critica formulată, Curtea observă
că, pe lângă faptul că autorul excepţiei se limitează la a enumera textele
constituţionale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele
pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală, pretinsa
neconstituţionalitate este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor
legale în cauză. Astfel, susţinerile autorului excepţiei demonstrează că
obiectul criticii sale îl constituie această operaţiune, pe care Curtea ar urma
să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activităţii de aplicare în
concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor
judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe numai asupra problemelor de drept, „fără
a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1361 din Codul civil,
art. 129 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 43 şi 46
din Codul comercial, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Power
Distribution" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.153/com/2003 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu