DECIZIE Nr.
378 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, art. 31, art. 47 si art. 48 din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 342 din 21 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, art. 31, art. 47 şi art. 48 din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Moldopan" - Ş.A. din Botoşani în Dosarul nr.
6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005) al Tribunalului Botoşani - Secţia
comercială şi de contencios administrativ - Judecătorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că textele
de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de
autorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16
noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005), Tribunalul
Botoşani - Secţia comercială şi de contencios administrativ -
Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, art. 31, art. 47 şi art. 48 din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Moldopan" - Ş.A. din Botoşani în cadrul acţiunii
având ca obiect cererea formulată de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F.
Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani pentru
deschiderea procedurii insolvenţei împotriva autorului excepţiei.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate creează posibilitatea
introducerii fără restricţii a unor cereri de deschidere a procedurii
insolvenţei, ceea ce determină instabilitatea economică şi eliminarea de pe
piaţă a unor comercianţi. De asemenea, în opinia sa, competenţele atribuite
judecătorului-sindic au ca
rezultat crearea unei instanţe extraordinare. Consideră şi că existenţa unei
singure căi de atac şi interdicţia ca instanţa de recurs să suspende executarea
hotărârii judecătorului-sindic derogă de la normele dreptului comun şi încalcă
accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor de a fi judecate în mod echitabil
de către o instanţă independentă şi imparţială. Textele de lege criticate
creează, în acelaşi timp, un regim preferenţial pentru unii creditori în
detrimentul altora şi al debitorului, iar procedura specială de executare
silită aduce atingere dreptului de dispoziţie al debitorului şi dreptului de
proprietate al acestuia. Mai arată că prin restrângerea exerciţiului dreptului
debitorului de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile, cât şi
prin indisponibilizarea acestora se încalcă principiul libertăţii comerţului şi
inviolabilitatea proprietăţii private. In sfârşit, consideră că termenele
foarte scurte şi caracterul urgent al procedurii aduc atingere dreptului la
apărare.
Tribunalul Botoşani -
Secţia comercială şi de contencios administrativ - Judecătorul-sindic apreciază că toate dispoziţiile legale criticate sunt
constituţionale. Astfel, arată că aceste texte de lege sunt elaborate în
virtutea competenţei exclusive a legiuitorului de a stabili procedura în faţa
instanţelor judecătoreşti, în vederea realizării scopului specific al procedurii
insolventei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că niciuna dintre criticile formulate de autorul excepţiei nu este întemeiată.
Astfel, arată că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate
nu contravin principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice.
De asemenea, consideră că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili
regulile de desfăşurare a procesului, iar liberul acces la justiţie este
compatibil cu instituirea unor proceduri speciale. In sfârşit, în opinia
Avocatului Poporului, conţinutul şi limitele exercitării dreptului de
proprietate se stabilesc prin lege, iar dispoziţiile legale criticate nu aduc
atingere libertăţii comerţului, concurenţei loiale ori cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8, 31, 47 şi 48 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii
potrivit cărora:
- Art. 8: „(1) Curtea de
apel va fi instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de
judecătorul-sindic în temeiul art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la
comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Recursul va fi
judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea
dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor se face prin Buletinul
procedurilor de insolvenţă. In vederea soluţionării recursului, se trimit la
curtea de apel, în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai
actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de
judecătorul-sindic. In cazul în care instanţa de recurs consideră necesare şi
alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate să le
depună în copie certificată.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2
şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare,
hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul
judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) sentinţa de respingere a contestaţiei
debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentinţa prin care se decide intrarea în
procedura simplificată;
c) sentinţa prin care se decide intrarea în
faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;
d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul
de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe,
introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).
(6) Pentru toate cererile de recurs formulate
împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se
constituie un singur dosar.
(7) Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună
suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se
invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea
Constituţională.";
- Art. 31: „(1) Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii
prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate
introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative
ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de
către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de
către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din
oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea
acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1)
referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a
creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea
valorii-prag prevăzute de prezenta lege.
(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii
insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de
creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se
conexează la cererea formulată de debitor.
(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte
eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la acelaşi
dosar. ";
- Art. 47: „(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de
administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi
administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a
declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin.
(6), intenţia de reorganizare.
(2) Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege,
prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar
dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în
tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu
desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de
exercitare a conducerii debitorului de către acesta.
(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune
începerea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori
administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a
se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile
continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui
plan raţional de activitate.
(6) Judecătorul-sindic va examina, in termen de 15
zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi
administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul special.
(7) De la data intrării în faliment, debitorul va
putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare derulării operaţiunilor
lichidării."
- Art.48: „(1) Prin sentinţa sau, după caz, încheierea având drept efect
ridicarea dreptului de administrare, judecătorul-sindic va da dispoziţii
tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de
acestea fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului.
(2) Incălcarea dispoziţiilor judecătorului-sindic,
menţionate la alin. (1), atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat,
precum şi o amendă judiciară de la 4.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON)."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale: art. 15 alin. (1)
privind universalitatea drepturilor şi a îndatoririlor; art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi; art. 21 privind accesul liber la justiţie şi
dreptul părţilor la un proces echitabil; art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare
la garantarea dreptului de proprietate şi ocrotirea proprietăţii private; art.
53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; art.
126 privind instanţele judecătoreşti; art. 135 alin. (2) lit. a) privind
obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei
loiale şi crearea condiţiilor favorabile pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie; art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea
proprietăţii private. De asemenea, autorul excepţiei consideră că sunt
încălcate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al
controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 318 din 14
septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, Decizia
nr. 786 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 11 din 8
ianuarie 2007 şi Decizia nr. 923 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie
2007, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege
criticate sunt constituţionale şi a respins, ca fiind neîntemeiate, excepţiile
de neconstituţionalitate.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că
judecătorul-sindic nu reprezintă o instanţă extraordinară, ci un complet
specializat în cadrul tribunalului.
Referindu-se la condiţiile în care orice creditor poate
introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, Curtea a arătat
că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi că introducerea cererii nu
duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvenţă.
Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc
condiţiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice şi vor fi
respinse de judecătorul-sindic.
De asemenea, Curtea a reţinut că toate textele de lege
criticate constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive
ale legiuitorului. In virtutea acestor prerogative constituţionale,
legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi
reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.
In legătură cu aceasta, Curtea a arătat că procedura
insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi care are
drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în
cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în
acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în
vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Prin aceleaşi decizii Curtea a arătat şi că debitorul
poate face opoziţie la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei şi poate
combate prin toate mijloacele legale de probă susţinerile creditorilor pentru a
dovedi faptul că, în realitate, nu se află în stare de insolvenţă ori că nu
sunt reale creanţele pretinse, astfel că atât debitorul, cât şi creditorii, se
bucură de toate garanţiile procesuale care asigură desfăşurarea unui proces
echitabil.
Referindu-se la atribuţiile
judecătorului-sindic şi reglementarea îndeplinirii acestora, Curtea a arătat că
acestea nu oferă niciun temei pentru afirmaţia că judecătorul-sindic nu ar fi o
instanţă independentă şi imparţială.
De asemenea, a reţinut că nicio dispoziţie a
Constituţiei şi nicio reglementare internaţională nu stabilesc în câte grade de
jurisdicţie trebuie soluţionate diferite litigii şi câte căi de atac trebuie să
existe, acestea urmând a fi stabilite prin lege. Posibilitatea oricărei
persoane de a se adresa justiţiei, de a folosi în cadrul procesului toate
mijloacele procesuale prevăzute de lege, deopotrivă pentru toate părţile şi
posibilitatea exercitării căilor de atac, asigură exerciţiul efectiv al
dreptului de acces liber la justiţie, care nu este un drept absolut, putând fi
supus prin lege unor condiţionări de fond şi de formă. Potrivit art. 129 din
Constituţie, căile de atac se exercită în condiţiile legii.
Curtea a apreciat că regulile de procedură prevăzute de
Legea nr. 85/2006 se aplică în mod egal tuturor creditorilor şi debitorilor
aflaţi în situaţie identică şi care se încadrează în ipotezele normelor
juridice respective, fără a institui privilegii sau discriminări.
Referindu-se la indisponibilizarea bunurilor şi a
acţiunilor debitorului, ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce
activitatea şi de a-şi administra bunurile, ca şi vânzarea unor active ale
debitorului fără acordul acestuia, Curtea a reţinut că acestea constituie,
într-adevăr, limitări ale exerciţiului
dreptului de proprietate, dar a arătat că aceste limitări sunt în concordanţă
cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit
cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege
şi dispoziţiile art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală care prevede că
proprietatea privată este inviolabilă numai în condiţiile legii.
Astfel, restrângerea exerciţiului dreptului debitorului
în privinţa patrimoniului său este determinată de constatarea administrării
nechibzuite a patrimoniului, a conducerii necorespunzătoare a afacerii sau
chiar a unor acte frauduloase, care au dus la starea de insolventă. Scopul
acestei restrângeri constă în prevenirea producerii unor noi pierderi prin conducerea şi administrarea
afacerii mai eficient de către administratori sau lichidatori calificaţi, care
să asigure protejarea şi reîntregirea activelor debitorului, în vederea
îndestulării creanţelor creditorilor, ceea ce intră în sfera obligaţiei
statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi
crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8, art. 31, art. 47 şi art. 48 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Moldopan" - Ş.A. din Botoşani în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi
89/F/2005) al Tribunalului Botoşani - Secţia comercială şi de contencios administrativ
- Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea