DECIZIE Nr. 378 din 14 octombrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin.
(2) si ale art. 49 alin. (1) si (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 127 din 12 februarie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 21 alin. (2) si ale art. 49 alin. (1) si (2) din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, republicata, exceptie ridicata de Ion Serban in
Dosarul nr. 1.152/2002 al Judecatoriei Mangalia.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca
neintemeiata, aratand ca textele legale criticate nu contravin prevederilor
constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 29 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.152/2002,
Judecatoria Mangalia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2) si ale art. 49 alin.
(1) si (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, exceptie
ridicata de Ion Serban.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine ca dispozitiile
art. 21 alin. (2) si ale art. 49 alin. (1) si (2) din Legea fondului funciar
nr. 18/1991, republicata, contravin art. 25 alin. (2) din Constitutie, potrivit
caruia "Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili
domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si
de a reveni in tara".
Autorul exceptiei considera, de asemenea, ca prevederile criticate incalca
si dispozitiile art. 12 si art. 13 pct. 1 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, precum si prevederile art. 2 din Protocolul nr. 4 la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Fata de prevederile de drept international invocate, autorul exceptiei
considera ca sunt incalcate si art. 10 si 20 din Constitutie.
Instanta de judecata apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu vin in
contradictie cu textele constitutionale invocate de autorul exceptiei.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1
din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de
vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In opinia Guvernului, este vorba de
stabilirea, prin lege, a continutului si a unor limite ale dreptului de
proprietate, ceea ce corespunde art. 41 alin. (1) din Constitutie.
Avocatul Poporului apreciaza ca textele criticate nu incalca nici o
dispozitie constitutionala. Reglementarea prevazuta in Legea fondului funciar
prin instituirea conditiei de stabilire a domiciliului in anumite localitati
este data exclusiv in considerarea atribuirii, la cerere, a unor terenuri in
proprietate si nu stabileste domiciliul fortat pentru beneficiarii atribuirii.
Asumarea unei asemenea obligatii depinde exclusiv de vointa si interesul celui
in cauza, arata Avocatul Poporului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3,
12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Exceptia are ca obiect dispozitiile art. 21 alin. (2) si ale art. 49 alin.
(1) si (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, al caror
continut este urmatorul:
- Art. 21 alin. (2): "Familiile fara pamant sau cu pamant putin din alte
localitati, care solicita in scris, pot primi in proprietate pana la 10 ha
teren in echivalent arabil, cu obligatia de a-si stabili domiciliul in comuna,
oras sau municipiu, dupa caz, si de a cultiva pamantul primit, renuntand la
proprietatea avuta in localitatea lor, din extravilan.";
- Art. 49 alin. (1) si (2): "(1) Persoanele carora li s-au constituit
drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate sa respecte
intocmai conditiile prevazute la art. 19, 21 si 43, in legatura cu stabilirea
domiciliului si intemeierea de noi gospodarii.
(2) Nerespectarea acestor conditii atrage pierderea dreptului de
proprietate asupra terenului si a constructiilor de orice fel realizate pe
acesta. Pentru teren nu se vor acorda despagubiri, iar pentru constructii,
proprietarul va primi o despagubire egala cu valoarea reala a acestora."
Prevederile art. 21 alin. (2) si ale art. 49 alin. (1) si (2) din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, republicata, sub aspectul referitor la stabilirea
domiciliului in localitatile in care titularii au primit teren, sunt apreciate
prin exceptia invocata ca fiind in contradictie cu art. 25 din Constitutie, cu
art. 13 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu art. 2 din
Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Analizand aceste critici de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sunt
neintemeiate, urmand a fi respinse.
Art. 25 din Constitutie garanteaza dreptul la libera circulatie in tara si
in strainatate. Prevederile atacate ca neconstitutionale, adoptate inaintea
intrarii in vigoare a Constitutiei, nu sunt contrare art. 25 sus-mentionat, cat
timp se refera la o conditie necesara obtinerii terenului si nu constituie o
obligatie legala de a nu mai putea parasi localitatea, ceea ce ar fi contrar
dreptului la libera circulatie. Aceasta, deoarece reglementarea data prin Legea
fondului funciar instituie conditia stabilirii domiciliului in anumite
localitati exclusiv in considerarea atribuirii, la cerere, a unor terenuri in
proprietate; ca atare, asumarea unei asemenea obligatii depinde exclusiv de
vointa si de interesul persoanei in cauza.
Astfel fiind, referirea autorului exceptiei la prevederile art. 12 si art.
13 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit carora
"Nimeni nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in
familia sa, in domiciliul lui ..." si "Orice persoana are dreptul de
a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui
stat", precum si la dispozitiile corespunzatoare din Protocolul nr. 4 la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
care prevad ca "Oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui stat
are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta
sa", este irelevanta.
Fata de cele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin.
(2) si ale art. 49 alin. (1) si (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicata, exceptie ridicata de Ion Serban in Dosarul nr. 1.152/2002 al Judecatoriei
Mangalia.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 octombrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Maria Bratu