Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, excepţie ridicată de Sindicatul Fraternitatea din Giurgiu în Dosarul nr. 7.956/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.543D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece eşalonarea drepturilor salariale obţinute prin hotărâri judecătoreşti urmăreşte un scop legitim şi este proporţională cu acesta.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 3 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.956/236/2014, Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, excepţie ridicată de Sindicatul Fraternitatea din Giurgiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la statul de drept, deoarece drepturile salariale ale cetăţenilor şi materializarea acestora obţinută printro hotărâre judecătorească nu sunt garantate. De asemenea, este afectat principiul egalităţii între cetăţeni şi stat, întrucât statul este scutit de a plăti creanţele datorate cetăţenilor săi fără a fi penalizat, în schimb aceştia vor fi penalizaţi cu dobânzi fiscale la eventualele restanţe sau impozite sau alte asemenea dări către statul român. Totodată este afectat statutul funcţionarilor publici, deoarece drepturile câştigate prin hotărâre judecătorească derivă din lege organică, iar prin ordonanţa de urgenţă se împiedică ducerea la îndeplinire, se împiedică producerea efectelor unei legi organice.6. Se mai arată că este încălcat şi dreptul de proprietate privată, deoarece persoanele îndreptăţite în dosarele de despăgubiri sunt titularele unui drept de creanţă, care constituie un drept de proprietate în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului şi deţin o creanţă suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. De aceea, condiţionarea efectuării plăţii de existenţa disponibilităţilor financiare este neconformă cu aceste dispoziţii.7. Dispoziţiile legale contestate înfrâng şi exigenţele art. 53 din Legea fundamentală, întrucât măsura restrângerii drepturilor nu se justifică în textul de lege şi creează o discriminare între bugetarii din justiţie şi cei din afara acestui sector de activitate.8. În sfârşit, eşalonarea pe cinci ani a plăţii drepturilor salariale dispuse prin hotărâri judecătoreşti a mai fost aplicată şi în anii trecuţi prin alte ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, care însă au fost motivate de starea de criză economică ce a debutat în anul 2007. Având în vedere că în prezent criza economică a luat sfârşit, autorul excepţiei apreciază că prelungirea măsurilor de eşalonarea unor drepturi salariale nu se mai impune.9. Judecătoria Giurgiu - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate au fost impuse de dificultăţile financiare traversate de România în sectorul bugetar, în raport cu situaţia economică de la acel moment, astfel că plăţile de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice nu au fost eliminate prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012, ci eşalonate pe o perioadă de 5 ani.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.11. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului sunt prezentate suficiente elemente din care rezultă situaţia extraordinară şi urgenţa reglementării, apte să legitimeze procedura de legiferare pe această cale, şi anume stabilitatea şi sustenabilitatea finanţelor publice şi aplicarea unui tratament egal pentru toţi angajaţii din sectorul bugetar care au obţinut în instanţă astfel de titluri. De asemenea, interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă.12. Totodată, nu poate fi primită nici critica referitoare la instituirea unei discriminări pozitive în favoarea statului în calitate de debitor, deoarece deosebirea de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, adică nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. În plus, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele dintre situaţiile similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context. Or, în prezenta cauză, măsura contestată urmăreşte un scop legitim şi se justifică în mod obiectiv şi rezonabil, astfel că situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa uneia extraordinare este una care reclamă, evident, o diferenţă de tratament juridic.13. Cu privire la afectarea dreptului de proprietate privată, Guvernul face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia statul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate (a se vedea Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 şi Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013).14. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 care instituie eşalonarea plăţii sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti a fost adoptată în contextul crizei economice şi financiare mondiale şi al constrângerilor bugetare, pentru asigurarea stabilităţii şi sustenabilităţii finanţelor publice, având în vedere impactul considerabil al acestor titluri (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 42 din 22 ianuarie 2014).15. În plus, executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica. În aceste condiţii, nu este restrâns exerciţiul vreunui drept, cu atât mai mult cu cât Guvernul nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti, ci se obligă la plata eşalonată a sumelor prevăzute prin acestea, iar măsurile dispuse nu pun în discuţie statutul funcţionarului public.16. Nu poate fi reţinută nici critica raportată la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece principiile egalităţii şi al nediscriminării presupun ca, la situaţii egale, tratamentul juridic să fie egal, după cum la situaţii care se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil, tratamentul juridic corespunzător să fie diferit. Aşa fiind, nu se constituie o stare de discriminare între debitorii persoane juridice de drept privat şi debitorii autorităţi şi instituţii publice sub aspectul plăţii penalităţilor, dată fiind situaţia obiectivă în care se află aceştia din urmă, în sensul că sursa pentru executarea creanţelor stabilite prin titluri executorii o constituie bugetul public, diferenţa de tratament juridic fiind deplin justificată (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 689 din 28 iunie 2012).17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012. În realitate, obiect al excepţiei îl constituie art. XI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012, deoarece în cuprinsul actului normativ nu se regăseşte „art. 11" cu cifre arabe. Prevederile legale contestate au următorul conţinut:(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, se va realiza astfel:a)în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu; b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu; c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu; d)în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu; e)în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1). 20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la statutul funcţionarilor publici şi art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile art. 1 referitor la Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 722 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, a statuat că prin adoptarea textului legal criticat s-a eşalonat plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, ca urmare a constrângerilor bugetare impuse de situaţia economică de la momentul respectiv. În acest sens, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 se precizează că instituirea unor asemenea măsuri se înscrie pe linia unui „set coerent de politici macroeconomice şi măsuri de menţinere a stabilităţii financiare a ţării, care să asigure, în acest an, o execuţie bugetară prudentă, restrictivă şi echilibrată". De asemenea, potrivit notei de fundamentare a ordonanţei de urgenţă, eşalonarea plăţii sumelor în discuţie face parte dintr-o serie de măsuri similare adoptate ca urmare a existenţei unui număr substanţial de cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a autorităţii statale de a executa hotărârile judecătoreşti pronunţate deja în această materie, în special în contextul de criză economică.22. Prin urmare, a statuat Curtea Constituţională în decizia precitată că adoptarea actului normativ supus controlului de constituţionalitate a fost determinată, aşadar, de circumstanţele excepţionale care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie limitată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţate în materia respectivă, fără ca prin aceasta să se aducă atingere înseşi substanţei acestor drepturi. Ca urmare, textul legal criticat vizează rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică naţională şi internaţională, în consecinţă, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţă invocate de autorul excepţiei.23. Tot astfel, nu se poate reţine existenţa unei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti, deoarece o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele dintre diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1986, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004). Or, în cauza de faţă, măsura contestată urmăreşte un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Astfel, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic.24. În acelaşi sens este, de altfel, o jurisprudenţă constantă a Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în cauza de faţă (de exemplu Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, şi Decizia nr. 353 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011, prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009).25. De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate afectează dreptul de proprietate privată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate (a se vedea Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, pct. 5).26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Fraternitatea din Giurgiu în Dosarul nr. 7.956/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. XI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 7 iunie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru