Decizia Nr.375 din 31.05.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 226 alin. (2) raportat la art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Summer Love - S.R.L. din Sângeorz Băi în Dosarul nr. 1.193/112/2016 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.428D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.429D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 226 alin. (2) raportat la art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Wicklow Trading - S.R.L. din Sângeorz Băi în Dosarul nr. 1.195/112/2016 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Având în vedere obiectul identic al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 3.429D/2016 la Dosarul nr. 3.428D/2016.6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.429D/2016 la Dosarul nr. 3.428D/2016, care este primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:8. Prin încheierile din 13 decembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 1.193/112/2016 şi nr. 1.195/112/2016, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 226 alin. (2) raportat la art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Summer Love - S.R.L. şi Societatea Wicklow Trading - S.R.L. din Sângeorz Băi în cauze având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia arată, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece, deşi executarea silită reprezintă o fază a procesului civil, prin înlăturarea intervenţiei instanţei în controlul de legalitate al începerii procedurii execuţionale i s-a acordat acesteia un caracter administrativ ce încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. Prin dispoziţiile din Codul de procedură fiscală referitoare la titlurile executorii, respectiv la creanţa fiscală, sunt asimilate creanţei fiscale atât creanţa stabilită prin declaraţia de impunere, cât şi cea stabilită prin decizia de impunere. Faptul că organele de executare sunt libere să aprecieze asupra legalităţii unei decizii de impunere şi a punerii ei în executare întocmai ca o instanţă de judecată este vădit neconstituţional. Mai arată că, prin aprecierea greşită de către executorul fiscal a îndeplinirii sau nu a condiţiilor necesare punerii în executare, patrimoniul debitorului poate fi afectat în sensul micşorării nejustificate sau al imposibilităţii de reîntregire, ceea ce încalcă dreptul de proprietate privată.10. Mai mult, posibilitatea declanşării imediate a procedurii executării silite fără învestirea titlului executoriu (decizie de impunere) cu formula executorie încalcă principiile de drept care delimitează procedura învestirii cu formulă executorie de cea a încuviinţării executării silite. De asemenea, neconstituţionalitatea reiese şi din faptul că nici contestaţia formulată împotriva unei decizii de impunere şi nici contestaţia la executare formulată nu suspendă executarea silită pornită de către executorii fiscali/organele de executare, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu poate cenzura legalitatea încuviinţării executării silite mai înainte ca aceasta să îşi producă efectele juridice.11. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul legal criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că soluţia legislativă criticată a fost preluată în noul Cod de procedură fiscală din cuprinsul art. 141 al vechiului Cod de procedură fiscală (Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003), actualmente abrogat. Textul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 a mai fost criticat prin raportare la critici similare, iar Curtea Constituţională a reţinut, în cuprinsul Deciziei nr. 524 din 9 octombrie 2014, că soluţia legislativă criticată este constituţională. Se mai arată că instanţa de contencios constituţional a reţinut că, potrivit prevederilor art. 632 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin aceasta înţelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. În domeniul fiscal, însă, titlul de creanţă fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 226 alin. (2) raportat la art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. În realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 93 alin. (2) lit. b) şi art. 226 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, care au următorul cuprins:– Art. 93 alin. (2) lit. b): „(2) Creanţele fiscale se stabilesc astfel: [...] b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri."

– Art. 226 alin. (2): „În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanţele fiscale, principale şi accesorii, neachitate la scadenţă, stabilite şi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite şi comunicate în condiţiile legii, precum şi creanţele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."17. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecătorilor, art. 126 alin. (2) privind instanţele judecătoreşti, art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se mai invocă prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la aceeaşi Convenţie. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra soluţiei legislative criticate care era prevăzută în art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, prin Decizia nr. 524 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 22 decembrie 2014, paragrafele 16-20, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa în materie şi a statuat că nu poate fi reţinută susţinerea conform căreia titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul de Finanţe sunt exceptate de la controlul judiciar, ceea ce ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege. De asemenea, Curtea a constatat că procedura executării silite a creanţelor fiscale asigură garanţii suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare prin însuşi faptul că oferă posibilitatea de a contesta executarea, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. 19. Curtea a reţinut, totodată, că legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea stingerii creanţelor fiscale prin executare silită, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. În aceste condiţii, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1), deoarece dispoziţiile de lege criticate nu exclud controlul judecătoresc, legiuitorul reglementând şi în această materie posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege, astfel că acestea nu contravin nici principiului separaţiei puterilor în stat. 20. Curtea a mai constatat că, potrivit prevederilor art. 632 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin aceasta înţelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. În domeniul fiscal, însă, titlul de creanţă fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale. 21. În domeniul valorificării creanţelor fiscale, executarea silită a acestora sau a obligaţiilor fiscale reprezintă o modalitate de stingere a obligaţiei fiscale sau a creanţei fiscale. Executarea silită prin care se urmăreşte valorificarea unor creanţe fiscale face obiectul unor reglementări juridice speciale, reglementări prevăzute de Codul de procedură fiscală. Caracterul de reglementare specială a Codului de procedură fiscală, faţă de dispoziţiile de drept comun în materie civilă, este conferit chiar de dispoziţiile acestui act normativ, sens în care art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede că acolo „unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă" [soluţie legislativă care se regăseşte şi în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală]. Prin urmare, Curtea a constatat că normele juridice privind administrarea şi executarea creanţelor fiscale sunt derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă, fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant. 22. De asemenea, în ceea ce priveşte critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate privind lipsa unei proceduri prealabile care să condiţioneze procedura de executare silită în materia creanţelor fiscale, Curtea a constatat că, în dreptul comun, executarea silită, ca cea de-a doua fază a procesului civil, reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printr-un act executoriu, îl constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său care nu îşi execută de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu să le ducă la îndeplinire în mod silit. Potrivit reglementărilor speciale existente în materia creanţelor fiscale, în situaţia în care contribuabilii nu şi-au executat obligaţiile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, ia naştere, la această dată, dreptul statului de a trece la executarea silită a creanţelor fiscale fără a fi necesară o acţiune în justiţie, în urma căreia să i se confere statului, prin instituţiile sale reprezentative, dreptul de a executa silit creanţa fiscală sau orice altă procedură prealabilă cu caracter judiciar. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia amintită îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 24. În aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (5), art. 11, 20, 21, 24, art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 125 şi art. 126 alin. (2) şi nici a celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la aceeaşi Convenţie. De asemenea, Curtea constată că prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie nu sunt incidente în cauză. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societăţile Summer Love - S.R.L. şi Wicklow Trading - S.R.L., ambele din Sângeorz Băi, în dosarele nr. 1.193/112/2016 şi nr. 1.195/112/2016 ale Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 93 alin. (2) lit. b) şi art. 226 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae