DECIZIE Nr.
374 din 4 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 455 din 25 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Ion Tiucă -
procuror
Irina Loredana Lăpădat -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Becze Maria în Dosarul nr. 4.559/2005 al Tribunalului Harghita.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă
Curţii că autoarea excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere prin care
solicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale
criticate sunt în deplină conformitate cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea nr. 2 din 8 februarie 2006, pronunţată
în Dosarul nr. 4.559/2005, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv
în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Becze Maria.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, introduse
prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, nu sunt corelate cu dispoziţiile art. 22
alin. (5) din acelaşi act normativ, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 21
alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie. Astfel, se arată că, deşi noul text de
lege instituie prezumţia existenţei dreptului de proprietate al persoanei
îndreptăţite la restituirea imobilului, astfel cum a fost recunoscută în actul
normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive,
totuşi aceasta nu se poate prevala de dispoziţia legală menţionată, deoarece,
în temeiul art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a pierdut dreptul de a
solicita în justiţie măsurile reparatorii prevăzute de lege, prin nerespectarea
termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, termen ce nu a
fost prelungit prin Legea nr. 247/2005.
Tribunalul Harghita apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată si este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
798 din 2 septembrie 2005, cu următorul cuprins:
- Art. 22 alin. (5): „Nerespectarea
termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea
dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin
echivalent."
- Art. 24: „(1) In absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz,
întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul
normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau
s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
(2) In aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa
unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de
autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura
preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de
proprietar."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (2) referitor
la neîngrădirea prin lege a dreptului de acces la justiţie şi în art. 78
privind intrarea în vigoare a legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea reţine următoarele:
Autoarea excepţiei susţine că, deşi dispoziţiile art.
24 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005, prezumă existenţa
dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite la restituirea imobilului,
totuşi aceasta nu se poate prevala de dispoziţia legală menţionată, deoarece,
în temeiul art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a pierdut dreptul de a
solicita în justiţie măsurile reparatorii prevăzute de lege, prin nerespectarea
termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, termen ce nu a
fost prelungit prin Legea nr. 247/2005, fapt ce contravine dispoziţiilor art.
21 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie.
Curtea constată că aceste susţineri nu pot fi reţinute,
pentru următoarele considerente:
Imprejurarea că legiuitorul nu a înţeles să repună în
termen persoanele care nu au depus notificări pentru restituirea imobilelor ce
intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 sau ale căror notificări au fost
respinse, din cauza imposibilităţii de a face dovada dreptului de proprietate,
a cărui existenţă nu era prezumată în forma anterioară a legii, nu constituie o
problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune
în timp a legii.
Astfel, prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001,
introduse prin Legea nr. 247/2005, sunt aplicabile de îndată tuturor efectelor
viitoare ale unor situaţii juridice constituite sub imperiul reglementării
anterioare, respectiv cererilor de restituire formulate cu respectarea
dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din acelaşi act normativ. In speţă, autoarea excepţiei a pierdut dreptul de a solicita
în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, prin
nerespectarea termenului de 6 luni, pentru trimiterea notificării, prevăzut de
art. 22 alin. (5) din lege. Prin urmare, neîndeplinirea condiţiilor legii în
vigoare nu poate fi invocată drept un motiv de îngrădire a dreptului de acces
liber la justiţie, garantat prin dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din
Constituţie.
Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 78
din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece atât
Legea nr. 10/2001, cât şi Legea nr. 247/2005 au fost adoptate cu respectarea
dispoziţiilor referitoare la intrarea în vigoare a legii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic ai unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Becze Maria în Dosarul nr.
4.559/2005 al Tribunalului Harghita.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lăpădat