Decizia Nr.373 din 03.06.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Elena Cristian în Dosarul nr. 8.784/212/2018/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.275D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea nr. 11.577 din 1 august 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.784/212/2018/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elena Cristian cu prilejul judecării unei cauze privind litigii cu profesioniştii având ca obiect o „excepţie de neconstituţionalitate", în contradictoriu cu Banca Transilvania - S.A.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că scopul Legii nr. 77/2016 este acela de a proteja consumatorul persoană fizică, debitor în contractul de credit, prin partajarea în mod echitabil a riscurilor devalorizării bunului între creditor şi debitor, iar din această perspectivă apreciază că art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 contravine art. 16 din Constituţie, prin prisma caracterului discriminatoriu ce decurge din instituirea interdicţiei pentru persoanele care au accesat programul „Prima casă" de a beneficia de procedura dării în plată pentru stingerea obligaţiilor asumate prin contract de credit. În acest sens, se susţine că prin Legea nr. 77/2016, legiuitorul naţional a procedat la o transpunere incorectă a Directivei 2014/17/UE, aceasta din urmă stipulând faptul că dispoziţiile sale ar trebui să se aplice indiferent dacă creditorul sau intermediarul de credit este persoană fizică sau juridică. 6. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin şi art. 44 din Constituţie, întrucât rolul de protecţie conferit consumatorului persoană fizică, debitor al unui contract de credit, de a transmite creditorului proprietatea imobilului pentru stingerea obligaţiilor asumate prin contractul de credit, nu este îndeplinit în ipoteza în care persoana contractantă a uzat de programul „Prima casă" în vederea achiziţionării imobilului. Declararea inviolabilităţii proprietăţii private corespunde ideii de protecţie a acesteia, astfel cum este reglementată în art. 44 alin. (2) din Constituţie, sens în care autoarea excepţiei precizează faptul că orice limitare ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate poate fi realizată numai în cazuri excepţionale, iar aceste îngrădiri legislative trebuie să fie în deplină consonanţă cu celelalte dispoziţiile constituţionale, precum şi prevederi din tratate sau pacte la care România este parte. Aşa fiind, apreciază că prin interdicţia stipulată în art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 este încălcat şi art. 136 din Constituţie.7. Apreciază, de asemenea, că prin interdicţia prevăzută în art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 se limitează dreptul debitorului persoană fizică de a se prevala de procedura specială de dare în plată în ipoteza în care contractul de credit a fost perfectat cu scopul desfăşurării unei activităţi economice, cu consecinţa încălcării art. 45 din Constituţie.8. De asemenea, raportat la formularea utilizată de legiuitor prin art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, autoarea excepţiei consideră că se aduce atingere art. 52 din Constituţie, deoarece impietează în mod vădit asupra drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice debitoare ale unui contract de credit, în mod concret prin imposibilitatea utilizării procedurii speciale de dare în plată în scopul stingerii datoriilor izvorâte din contracte de credit.9. Consideră, de asemenea, că prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 contravin şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât efectul juridic produs prin adoptarea art. 1 alin. (4) din acest act normativ reprezintă o restrângere de principiu a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, fără ca acestea să fie precis identificate. Dreptul de proprietate, mai exact dreptul de a transmite proprietatea asupra unui bun imobil în vederea stingerii obligaţilor asumate prin contracte de credit, este viciat prin introducerea doar a unor categorii de persoane fizice, în calitate de consumatori, care să beneficieze de procedura specială de dare în plată. Aşadar, restrângerea exercitării dreptului de proprietate ca urmare a adoptării art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu reprezintă o măsură legală care să răspundă asigurării securităţii juridice, atât din perspectiva intereselor individuale, cât şi a celor naţionale şi a bunului public, ci reprezintă o modalitate de a crea categorii de subiecţi de drept după criterii discriminatorii, criterii care nu sunt în consonanţă cu normele de drept constituţional. 10. Raportat la încălcarea art. 135 din Constituţie, susţine că principalul beneficiar al progresului economic este consumatorul, deoarece acesta din urmă este cel care recepţionează efectul politicilor economice prin costuri mai scăzute, cantitate, calitate şi diversitate a bunurilor. Din această perspectivă, apreciază că prin condiţia suplimentară adoptată de legiuitor în art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 se încalcă una dintre obligaţiile declarate în art. 135 din Constituţie, respectiv crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Susţine, totodată, că reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 contravine obligaţiilor asumate de statul român de a adopta în mod corect normele comunitare, în special cele cu caracter obligatoriu, iar în acest sens este Directiva 2014/17/UE, scopul acestei directive nefiind limitarea libertăţii contractuale a părţilor contractului.11. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, legiuitorul având competenţa de a reglementa în mod diferit situaţia persoanelor care au contractat un credit prin programul „Prima casă", faţă de caracteristicile speciale ale acestui program.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, potrivit căruia „Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul «Prima casă», aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Prima casă», aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare."16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 135 privind economia, ale art. 136 privind proprietatea şi celor ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană prin raportare la Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 59 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, şi Decizia nr. 148 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 14 mai 2021, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.18. Analizând compatibilitatea prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut că problema pentru a cărei rezolvare a fost adoptată reglementarea criticată este indicată în cuprinsul art. 11 din Legea nr. 77/2016, şi anume „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit". Aceste riscuri reprezintă o particularizare a fenomenului general descris de prevederile art. 1.271 alin. (2) din Codul civil, care fac referire la schimbări excepţionale ale împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorilor la executarea obligaţiei. Legiuitorul ordinar a înţeles să echilibreze riscurile izvorând din contractul de credit prin instituirea, în favoarea consumatorului afectat de acestea, a dreptului de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului (art. 3 din Legea nr. 77/2016), precum şi a unor remedii judiciare, respectiv drepturile la acţiune reglementate de prevederile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016. Toate aceste drepturi pot fi exercitate însă numai în condiţiile şi limitele stabilite de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, precum şi în jurisprudenţa ulterioară prin care a verificat compatibilitatea Legii nr. 77/2016 cu dispoziţii din Legea fundamentală.19. Prin deciziile precitate, clarificând scopul legiuitorului ordinar, precum şi modalitatea prin care a înţeles să îl urmărească, Curtea a observat, pe de o parte, că, în fapt, şi beneficiarii programului „Prima casă" se pot confrunta, ulterior încheierii contractului de credit, cu „schimbări excepţionale ale împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea lor la executarea obligaţiei", aşa cum dispune art. 1.271 alin. (2) din Codul civil, sau, în termenii Legii nr. 77/2016, cu dezechilibrarea riscurilor care izvorăsc din contractele de credit încheiate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Noua casă" şi, pe de altă parte, că aceştia sunt excluşi de la aplicabilitatea Legii nr. 77/2016. Cu alte cuvinte, deşi beneficiarii programului „Prima casă" se află în aceeaşi situaţie în care se află persoanele care au contractat credite în temeiul altor acte normative şi în întâmpinarea căreia legiuitorul a adoptat Legea nr. 77/2016, acesta le interzice, într-o manieră neechivocă, drepturile prevăzute de aceasta. Prin urmare, se ridică, în mod legitim, problema justificării excluderii beneficiarilor programului Prima casă" de la prevederile acesteia. Astfel, dacă se pot identifica raţiuni obiective în temeiul cărora legiuitorul ordinar a exclus de la folosinţa unui drept o categorie care, sub aspecte relevante, se află în aceeaşi situaţie cu titularii acestuia, atunci această excludere nu reprezintă o discriminare interzisă de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. 20. Curtea a reţinut că, deşi este indiscutabil că destinatarii programului „Prima casă" se pot afla în acea situaţie care a determinat intervenţia legiuitorului ordinar, respectiv dezechilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, aceştia, în egală măsură, sunt beneficiarii unei protecţii speciale din partea statului. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009, „Se aprobă programul «Prima casă», denumit în continuare Programul, ca program guvernamental care are ca obiect facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziţia sau construirea unei locuinţe prin contractarea de credite garantate de stat." Instituirea posibilităţii de a contracta credite garantate de stat îi transformă, deci, pe destinatarii acestui program guvernamental într-o categorie specială protejată, prin raportare la categoria largă a persoanelor fizice care contractează credite, fără să se fi prevalat de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009. În concluzie, garantarea de către stat a unor credite solicitate de persoanele fizice în vederea achiziţiei sau construirii unei locuinţe reprezintă o deosebire suficient de relevantă încât să îndeplinească criteriile de raţionalitate şi obiectivitate necesare pentru a constata conformitatea cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie a măsurii legiuitorului de excludere a beneficiarilor programului „Prima casă" de la prevederile Legii nr. 77/2016.21. În acest context, prin Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 11 decembrie 2017, paragrafele 18 şi 19, Curtea a reţinut că indiferent de momentul la care a fost încheiat un contract de credit, sub reglementarea vechiului Cod civil sau a celei din actualul Cod civil, şi independent de incidenţa Legii nr. 77/2016 (sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 din lege), instanţa judecătorească, care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea aplica teoria impreviziunii. Aşadar, în lipsa acordului părţilor şi în temeiul art. 969 şi al art. 970 din Codul civil din 1864, respectiv al art. 1.271 din actualul Cod civil, instanţa judecătorească va pronunţa o hotărâre prin care va dispune fie păstrarea contractului de credit în forma agreată de părţi la data semnării sale, fie adaptarea contractului în forma pe care instanţa o decide, fie încetarea sa. Aşa fiind, nu pot fi reţinute susţinerile potrivit cărora textul de lege criticat ar crea un privilegiu persoanelor care cad sub incidenţa Legii nr. 77/2016, întrucât orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul, are deschisă calea unei acţiuni în justiţie, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispoziţiile referitoare la teoria impreviziunii din codurile civile. Prin urmare, Curtea a învederat că, în condiţiile în care destinatarii programului „Prima casă" au asigurat accesul la remediul impreviziunii de drept comun, excluderea acestora din câmpul de aplicare al prevederilor Legii nr. 77/2016 nu are semnificaţia unei discriminări.22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.23. Pentru argumentele mai sus prezentate, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută nici pretinsa contrarietate a reglementării criticate cu celelalte norme constituţionale invocate de autoarea excepţiei.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Cristian în Dosarul nr. 8.784/212/2018/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 3 iunie 2021.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora