DECIZIE Nr.
370 din 4 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 466 din 30 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Steilmann Bukarest" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.356/2004 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal răspund părţile Tudor Stăncescu şi
Societatea Comercială „Alcor Tex 94" - S.R.L. din Bucureşti, prin avocaţi,
cu delegaţie la dosar, lipsind autoarea excepţiei. Procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Magistratul-asistent arată că autoarea excepţiei a
depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei, în
vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul părţii Tudor Stăncescu se opune
admiterii acestei cereri, în temeiul art. 30 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Reprezentantul părţii Societatea Comercială „Alcor Tex
94" - S.R.L. din Bucureşti nu este de acord cu amânarea judecării cauzei,
apreciind această cerere ca fiind un abuz de drept procesual.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare.
Având cuvântul, reprezentantul părţii Tudor Stăncescu
solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Reprezentantul părţii Societatea Comercială „Alcor Tex
94" - S.R.L. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată,
arătând, în esenţă, că textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a
regimului juridic al nulităţii absolute şi nu contravine dispoziţiilor
constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că prevederea legală criticată
este în deplină conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 13.356/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Steilmann Bukarest" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la
un proces echitabil, deoarece acordă posibilitatea oricărei persoane interesate
de a ataca în instanţă hotărârile adoptate de adunarea generală a acţionarilor
unei societăţi comerciale, fapt ce determină apariţia unui număr nedeterminat
de litigii. De asemenea, se arată că prevederile art. 132 alin. (3) din Legea
nr. 31/1990 contravin şi dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi, art. 45,
135 şi 136 din Legea fundamentală, deoarece blochează activitatea societăţilor
comerciale şi conduce la îngrădirea dreptului de proprietate al acţionarilor,
în special, precum şi a proprietăţii publice şi libertăţii comerţului, în
general.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004,
potrivit cărora: „(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune
este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană
interesată."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor
la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) teza întâi privind
garantarea dreptului de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică,
art. 135 alin. (1) referitor la caracterul de economie de piaţă al economiei
României şi alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura
libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale şi art. 136 -
Proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea constată următoarele:
Prevederile art. 132 alin. (3)
din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora nulitatea absolută a hotărârilor
adoptate de adunarea generală a acţionarilor unei societăţi comerciale poate fi
invocată de oricine dovedeşte un interes, dreptul la acţiune fiind imprescriptibil,
reprezintă o consacrare legală a regimului juridic al nulităţii absolute.
Curtea constată că aceste prevederi legale nu contravin
dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces
echitabil, ci, dimpotrivă, sunt în deplină conformitate cu art. 21 alin. (1)
din Legea fundamentală, asigurând posibilitatea oricărei persoane interesate de
a se adresa justiţiei atunci când se încalcă dispoziţiile imperative ale legii.
In ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei
privind îngrădirea dreptului de proprietate al acţionarilor unei societăţi
comerciale şi a libertăţii economice, în general, prin exercitarea unor acţiuni
abuzive, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute dat fiind faptul că
instanţa de judecată este singura competentă să decidă asupra legalităţii şi
temeiniciei acţiunilor în justiţie, fiind astfel ocrotite, prin lege, numai
interesele legitime. Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici o contradicţie între
textul de lege criticat şi
dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întîi şi ale art. 45 din Constituţie.
De altfel, dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea
nr. 31/1990 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin
raportare la dispoziţiile art. 45 din Constituţie, şi cu o motivare identică.
Astfel, prin Decizia nr. 250 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 333
din 13 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia, a statuat că dispoziţiile
art. 133 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora intentarea acţiunii în anulare
nu este suspensivă de executare, suspendarea executării pronunţându-se prin
ordonanţă preşedinţială, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei
cauţiuni, reprezintă garanţii procesuale de natură să evite introducerea
şicanatorie a acţiunilor în anulare a hotărârilor adunărilor generale ale
societăţilor comerciale.
Cele statuate în decizia menţionată îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 135 - Economia şi art. 136 - Proprietatea,
Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann
Bukarest" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.356/2004 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lăpădat