Decizia Nr.368 din 26.06.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 578 din 01 august 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Icom Serv“ - S.R.L. din Eforie Nord în Dosarul nr. 9.433/2/2012 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 654D/2013 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că nu se pune problema existenţei unei discriminări între persoanele fizice şi cele juridice sub aspectul plăţii amenzii contravenţionale. Arată că atât din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că egalitatea nu presupune uniformitate. Apreciază că este valabilă şi în cauza de faţă observaţia reţinută de Curtea Constituţională în Decizia nr. 359 din 30 septembrie 2003 în sensul că nu toate contravenţiile prezintă acelaşi grad de pericol social şi aceeaşi frecvenţă, astfel că este firesc să se poată stabili şi un regim diferenţiat în legătură cu aplicarea sau neaplicarea unor facilităţi în executarea amenzilor, cum este cel prevăzut de textul criticat pentru neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 11 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.433/2/2012, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Icom Serv“ - S.R.L. din Eforie Nord într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, spre deosebire de art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care nu distinge între persoanele fizice şi cele juridice când se referă la înjumătăţirea cuantumului amenzii dacă aceasta este achitată pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la încheierea procesului-verbal, textul de lege criticat limitează sfera celor care pot beneficia de această înjumătăţire doar la persoanele fizice, creând un regim discriminatoriu între persoanele fizice şi cele juridice. Susţine că, de vreme ce persoana juridică este o entitate fictivă, poate fi sancţionată contravenţional în domeniul circulaţiei pe drumurile publice doar pentru faptele unuia dintre reprezentanţi, astfel că „a-i nega dreptul de a achita amenda la nivelul a jumătate din cuantumul stipulat reprezintă o breşă a legii“.6. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că autorul excepţiei se află în eroare cu privire la existenţa discriminării, nefiind vorba despre subiecţi asemănători, aflaţi în situaţii comparabile. Consideră, totodată, că nu sunt formulate veritabile argumente care să motiveze neconstituţionalitatea prevederilor criticate, ci este relevată o simplă contrarietate între norme legale din acelaşi domeniu sau din domenii pe care autorul excepţiei le apreciază ca fiind similare. Or, coordonarea legislaţiei în vigoare este de competenţa autorităţii legiuitoare, iar critica nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci vizează o completare a acestora, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a Parlamentului ca unică autoritate legiuitoare a ţării.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 109 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare: „Contravenientul, cu excepţia persoanei juridice, poate achita, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.“11. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că autorul acesteia îşi raportează critica la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabileşte că, în cazul săvârşirii unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice, contravenientul persoană fizică poate achita, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege. Critica de neconstituţionalitate vizează exceptarea expresă a persoanelor juridice de la această prevedere de favoare, în beneficiul cărora legiuitorul nu a instituit aceeaşi facilitate ca aceea acordată persoanelor fizice prin textul supus controlului de constituţionalitate. Autorul excepţiei invocă, în motivarea acesteia, principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Încălcarea acestei norme constituţionale ar proveni, în opinia sa, din neconcordanţa existentă între textul de lege ce formează obiectul prezentei excepţii şi felul în care Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor reglementează modalitatea în care contravenientul poate achita amenda aplicată. Astfel, potrivit art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, fără să se facă distincţie după calitatea contravenientului de persoană fizică sau juridică.13. Curtea observă că autorul excepţiei argumentează pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 rezultată din diferenţa de tratament juridic aplicabil persoanelor fizice şi celor juridice prin compararea celor două norme legale. Or, în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013, sau Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003, Curtea a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.14. Mai mult, egalitatea consacrată de art. 16 alin. (1) din Constituţie are în vedere cetăţenii, aceştia fiind cei cărora Legea fundamentală le recunoaşte şi garantează dreptul la un tratament juridic nediscriminatoriu. Din interpretarea dispoziţiilor constituţionale amintite rezultă că acestea nu consacră egalitatea de tratament între persoanele fizice şi cele juridice. Textul constituţional evocat le este aplicabil acestora din urmă doar în măsura în care persoanele fizice care constituie respectivele persoane juridice sunt afectate prin instituirea unui tratament discriminatoriu în ce priveşte exercitarea unor drepturi sau libertăţi fundamentale. Or, înjumătăţirea cuantumului amenzii în cazul achitării acesteia în intervalul de timp specificat de textul de lege criticat nu reprezintă un drept fundamental, consacrat la nivel constituţional.15. Curtea reţine că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate, respectiv, în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).16. Textul de lege criticat reflectă, însă, opţiunea legiuitorului cu privire la reglementarea modalităţii de plată a amenzilor aplicate la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Exceptarea expresă a persoanelor fizice de la facilitatea plăţii amenzii reduse la jumătate se justifică prin intenţia de responsabilizare a acestora cu privire la săvârşirea, de către prepuşii lor, a contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Şi câtă vreme acesta nu nesocoteşte principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea nu poate cenzura modalitatea în care legiuitorul a înţeles să reglementeze situaţia prezentată. Ca atare, instanţa de contencios constituţional nu poate impune legiuitorului o anumită concepţie legislativă, controlul său rezumându-se exclusiv la conformitatea constituţională a legii.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Icom Serv“ - S.R.L. din Eforie Nord în Dosarul nr. 9.433/2/2012 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 109 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice constituţionale în raport de criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANPentru magistrat-asistent Valentina Bărbăţeanu semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă,prim-magistrat-asistent,Marieta Safta