DECIZIE Nr. 365 din 30 septembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin.
(1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele
masuri pentru accelerarea privatizarii, dispozitii introduse prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 208/2002
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 778 din 5 noiembrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea
nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, dispozitii
introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, exceptie
ridicata de S.I.F. Oltenia - S.A. in Dosarul nr. 298/COM/2003 al Tribunalului
Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002, intrucat masura suspendarii actiunilor
judiciare si extrajudiciare prevazuta de acest text legal limiteaza accesul
liber la justitie, contravenind astfel prevederilor art. 21 din Legea
fundamentala si, totodata, incalca principiul constitutional al separatiei
puterilor in stat.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 47^1 din Legea nr. 137/2002,
reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca
fiind neintemeiata, intrucat legiuitorul, in virtutea art. 51 din Constitutie,
poate institui anumite exceptii de la dispozitiile Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 28/2002, ceea ce nu incalca principiile si prevederile Legii fundamentale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 298/COM/2003,
Tribunalul Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind
unele masuri pentru accelerarea privatizarii, dispozitii introduse prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002. Exceptia a fost ridicata de
S.I.F. Oltenia - S.A. intr-o cauza avand ca obiect anularea hotararii adunarii
generale extraordinare a actionarilor Societatii Comerciale "MAT" -
S.A.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine
ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, deoarece suspendarea tuturor
actiunilor judiciare si extrajudiciare pe termen de maximum 6 luni,
"dispusa abuziv" de dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3) din
Legea nr. 137/2002, introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
208/2002, impiedica solutionarea intr-un termen rezonabil a actiunilor pe care
o persoana de drept privat le-a promovat impotriva unei societati comerciale
aflate in administrare speciala si echivaleaza cu limitarea accesului liber la
justitie. Totodata, dispozitiile legale criticate incalca prevederile
referitoare la economia de piata, precum si pe cele referitoare la protectia
proprietatii private din Constitutie, intrucat sunt prejudiciati: pe de-o parte,
creditorii societatilor comerciale cu capital de stat aflate in administrare
speciala, creditori care nu isi mai pot recupera creantele, iar, pe de alta
parte, potrivit dispozitiilor art. 47^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 208/2002, actionarii acestor societati comerciale, deoarece atributele
aferente calitatii de actionar nu mai pot fi exercitate.
De asemenea, autoarea exceptiei sustine ca restrangerea exercitiului
dreptului la actiune impotriva societatilor comerciale aflate in administrare
speciala, respectiv suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pornite
impotriva acestora si exceptarea de la regulile de drept comun reglementate de
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002, nu se incadreaza in nici una
dintre situatiile prevazute limitativ de dispozitiile art. 49 din Constitutie
referitoare la posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi sau al
unor libertati.
Tribunalul Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ opineaza
in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece
suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare promovate impotriva uneia
dintre societatile comerciale aflate in administrare speciala reprezinta o
"reflectare a conditiilor economico-sociale concrete din Romania, in ceea
ce priveste societatile comerciale aflate in proces de privatizare".
Totodata nu exista neconcordante intre dispozitiile legale criticate si
prevederile art. 41, 134, 135 si 49 din Constitutie.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat suspendarea, pe perioada cuprinsa intre data instituirii supravegherii
financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare, a actiunilor
judiciare si extrajudiciare pornite impotriva societatilor comerciale, precum
si suspendarea oricaror termene de prescriptie a acestor actiuni pe durata
supravegherii financiare constituie masuri cu impact semnificativ in domeniul
administrarii participatiilor statului, menite sa sporeasca atractivitatea
ofertei de privatizare a respectivelor societati in fata potentialilor cumparatori.
Suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pornite impotriva
societatilor comerciale aflate in procesul de privatizare nu impiedica cu
caracter definitiv exercitarea acestor actiuni, ci reprezinta o masura
exceptionala cu caracter temporar, necesara in vederea accelerarii procesului
de privatizare.
De asemenea, Guvernul apreciaza critica referitoare la incalcarea dreptului
de proprietate ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate nu aduc
atingere dreptului de proprietate al actionarilor minoritari asupra actiunilor
detinute la aceste societati, ci constituie masuri speciale care au drept scop
accelerarea procesului de privatizare, statul intervenind pentru protejarea
intereselor sale nationale in activitatea economica si financiara, in
conformitate cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie. Pe de
alta parte, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin
lege, iar exceptarea operatiunilor de majorare a capitalului social de la
prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile
mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate
corespunde interesului statului de diminuare rapida a participatiilor sale la
societatile comerciale.
In final, apreciaza ca atat suspendarea actiunilor judiciare si
extrajudiciare pornite impotriva societatilor comerciale, ce constituie o
masura exceptionala cu caracter temporar, cat si exceptarea operatiunilor de
majorare a capitalului social de la prevederile Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 28/2002 nu constituie o restrangere a exercitiului unor drepturi
sau libertati fundamentale.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, intrucat ratiunea introducerii prin dispozitiile legale criticate
a unui caz special de suspendare o constituie "favorizarea accelerarii
procesului de privatizare a societatilor comerciale cu capital majoritar de
stat, care, in acelasi timp, au si mari datorii la bugetul statului, furnizorii
de utilitati publice, precum si la creditorii comerciali".
Posibilele intarzieri in realizarea creantelor, datorate suspendarii
tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare, nu au valoarea unei ingradiri a
exercitarii dreptului de a se adresa justitiei pentru apararea intereselor sale
legitime, intrucat art. 21 din Constitutie nu instituie vreo interdictie cu
privire la suspendarea legala sau judiciara a unor cauze, ci prevede
posibilitatea sesizarii justitiei, reglementare pe care Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 208/2002 nu o incalca.
Masura suspendarii tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare
indreptate impotriva societatilor comerciale aflate sub supraveghere financiara
nu aduce atingere dreptului de proprietate al titularilor de creante. Totodata
aceasta se justifica din punctul de vedere al apararii ordinii publice, astfel
incat se inscrie in limitele statuate de art. 49 din Constitutie.
Dispozitiile legale criticate nu incalca nici prevederile art. 134 din
Legea fundamentala, deoarece prin suspendarea actiunilor judiciare si
extrajudiciare s-a urmarit crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie, precum si protejarea intereselor nationale in
activitatea economica.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
16 alin. (1^2) si (1^3) si ale art. 47^1 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002
privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispozitii introduse
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea
privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din
28 decembrie 2002, care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1^2) si (1^3): "(1^2) Toate actiunile judiciare sau
extrajudiciare pornite impotriva societatii comerciale inainte sau dupa
instituirea supravegherii financiare se suspenda pe perioada cuprinsa intre
data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de
vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data
instituirii supravegherii financiare.
(1^3) Pe durata supravegherii financiare se suspenda orice termene de
prescriptie a actiunilor prevazute la alin. (1^2).";
- Art. 47^1: "Sunt exceptate de la prevederile Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii
financiare si pietele reglementate, aprobata cu modificari prin Legea nr.
525/2002, operatiunile de majorare a capitalului social efectuate in
conformitate cu prevederile prezentei legi si ale Ordonantei Guvernului nr.
25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin
contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 506/2002."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia
apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele
prevederi constitutionale:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(5) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
- Art. 134: "(1) Economia Romaniei este economie de piata.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si
valutara;
c) stimularea cercetarii stiintifice nationale;
d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national;
e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea
echilibrului ecologic;
f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.";
- Art. 135: "(1) Statul ocroteste proprietatea.
(2) Proprietatea este publica sau privata.
(3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale.
(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul
aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite
in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei
economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de
lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
(5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii,
ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau
pot fi concesionate ori inchiriate.
(6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
De asemenea, autoarea exceptiei sustine ca sunt incalcate si prevederile
art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, precum si cele ale art. 1 din primul Protocol
aditional la conventie, care au urmatorul cuprins:
- Art. 6 pct. 1 din Conventie: "Orice persoana are dreptul la
judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei
sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care
va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil,
fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva
sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
- Art. 1 din primul Protocol aditional la conventie: "Orice persoana
fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate
fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in
conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului
international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii, sau a amenzilor."
I. Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca
dispozitiile Legii nr. 137/2002 stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea
procesului de privatizare, iar in acest scop cap. III (art. 16 - 21)
"Masuri speciale in procesul de privatizare" instituie o procedura de
administrare speciala in perioada de privatizare pentru societatile comerciale
la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine un
pachet majoritar de actiuni, procedura menita sa favorizeze accelerarea
procesului de privatizare si sa faca atractive, in cadrul acestui proces,
societatile comerciale cu capital de stat. Astfel, dispozitiile art. 16 alin.
(1^2) si (1^3) din lege prevad masura suspendarii tuturor actiunilor judiciare
sau extrajudiciare pornite impotriva societatii comerciale inainte sau dupa
instituirea supravegherii financiare, pe perioada cuprinsa intre data
instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de
vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, "dar nu mai mult de 6 luni de
la data instituirii supravegherii financiare".
Avand in vedere perioada de timp limitata pentru care se pot suspenda
actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatilor la care
fac referire dispozitiile legale criticate, aceasta suspendare incetand in
momentul cand se incheie contractele de privatizare sau dupa 6 luni de la data
supravegherii financiare, Curtea constata ca dispozitiile art. 16 alin. (1^2)
si (1^3) din aceeasi lege nu contravin cerintei solutionarii procesului intr-un
termen rezonabil si ca atare critica de neconstitutionalitate raportata la
dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale este neintemeiata.
De asemenea, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu ingradesc
accesul liber la justitie, care include dreptul oricarei persoane de a se
adresa instantei judecatoresti competente pentru apararea drepturilor, a
libertatilor si a intereselor sale legitime, precum si dreptul de a starui in
continuarea procesului judiciar declansat pana la solutionarea definitiva a
acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, inclusiv exercitarea
cailor de atac prevazute de lege, drept care, in speta, nu este suprimat. Art.
21 din Constitutie prevede posibilitatea sesizarii justitiei, fara sa instituie
vreo interdictie cu privire la suspendarea legala sau judiciara a unor cauze si
ca atare dispozitiile legale criticate nu intra in contradictie cu prevederea
constitutionala mentionata.
Totodata Curtea nu poate retine incompatibilitatea, sustinuta de autorul
exceptiei, dintre dispozitiile criticate si cele ale art. 41 si 135 din
Constitutie privind proprietatea privata, precum si cele ale art. 1 din primul
Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, intrucat masura temporara a suspendarii actiunilor
judiciare sau extrajudiciare, prin ea insasi, este luata in vederea realizarii
scopului strategic, de interes general, al privatizarii, fara a pune in
discutie dreptul de proprietate al altor subiecte indreptatite sa actioneze in
judecata societatile comerciale respective.
Ca atare, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare
la incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie, Curtea constata ca si
aceasta este neintemeiata, intrucat autorului exceptiei nu i s-au restrans,
prin prevederile legale criticate, exercitiul vreunuia dintre drepturile ori
libertatile constitutionale.
Referitor la pretinsa incalcare a prevederilor art. 134 din Constitutie
privind economia, Curtea constata ca, dimpotriva, textele legale criticate
contribuie la consolidarea economiei de piata si la crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea factorilor de productie si protejarea intereselor
cetatenilor in activitatea economico-financiara.
Sub aceste aspecte Curtea s-a mai pronuntat in cauze similare, prin mai
multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002),
stabilind ca dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului sunt constitutionale, desi aceste dispozitii
prevedeau masura suspendarii actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute
de Legea nr. 64/1995 pe timp de un an, cu posibilitatea prelungirii pe timp de
inca un an.
De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale in aceasta materie este in
deplin acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cazul
Saggio contra Italiei (Hotararea din 25 octombrie 2001), Curtea de la
Strassbourg a stabilit in cauza ca masura luata de ministrul industriei din
Italia de plasare a unei societati sub regim de "administrare
extraordinara", in baza Legii nr. 95 din 3 aprilie 1979, conform careia
nici o actiune in executare nu putea fi intentata impotriva societatii, vizeaza
asigurarea unei bune gestionari a societatii respective si o protectie identica
pentru toti creditorii. De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut
statului o marja larga de apreciere in ceea ce priveste mijloacele folosite
pentru atingerea obiectivelor urmarite. In hotararea respectiva Curtea
Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca, in principiu, un sistem de
suspendare temporara a platii datoriilor unei societati comerciale aflate in
criza si autorizate sa isi continue activitatea de productie in interesul
economiei nationale nu este criticabil in sine, avand in vedere marja de
apreciere recunoscuta statelor. Totodata, in considerentele hotararii
respective, instanta europeana a statuat ca, in speta, nu a operat vreo
expropriere sau vreun transfer de proprietate, caci dreptul reclamantului (fost
salariat al societatii) nu a fost niciodata pus in discutie.
In consecinta, Curtea Constitutionala retine ca este neintemeiata exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3) din Legea
nr. 137/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
II. In ceea ce priveste dispozitiile art. 47^1 din aceeasi lege, Curtea
retine ca exceptarea operatiunilor de majorare a capitalului social de la
prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile
mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate
corespunde interesului statului de diminuare rapida a participatiilor sale la
societatile comerciale.
Sustinerile autorului exceptiei, conform carora dispozitiile art. 47^1 din
aceeasi lege ar contraveni prevederilor constitutionale ale art. 41,
referitoare la protectia proprietatii private, sunt neintemeiate, intrucat prin
majorarea capitalului social al unei societati comerciale nu este afectat
dreptul de proprietate al actionarilor. Prin masura de majorare a capitalului
social nu se realizeaza un transfer de proprietate, ci cel mult se poate
produce o modificare a ponderii pe care unii actionari o detin in totalul
actiunilor. De altfel, masura ca atare este prevazuta de lege si uzitata in
practica societatilor comerciale.
Pe de alta parte, problema majorarii capitalului social al societatii
comerciale, a conditiilor in care aceasta poate fi realizata sau a exceptarilor
de la prevederile general aplicabile reprezinta exclusiv o problema de
interpretare si aplicare a legii, care este de competenta instantei de judecata
si care excedeaza sferei controlului de constitutionalitate.
Cu privire la dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3) si ale art. 47^1
din Legea nr. 137/2002, introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
208/2002, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003,
inca nepublicata, constatand ca acestea sunt constitutionale. Neexistand
elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii in
aceasta materie, considerentele si solutia din aceasta decizie raman valabile si
in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c),
art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin.
(1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele
masuri pentru accelerarea privatizarii, dispozitii introduse prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 208/2002, exceptie ridicata de S.I.F. Oltenia - S.A.
in Dosarul nr. 298/COM/2003 al Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de
contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 30 septembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiorean