Decizia Nr.364 din 24.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Eduard Gabriel Costache în Dosarul nr. 5.241/231/2010 al Judecătoriei Focşani şi care formează obiectul Dosarului nr. 94D/2012 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.445 din 3 noiembrie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.241/231/2010, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Eduard Gabriel Costache într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii privind regimul circulaţiei pe drumurile publice. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin stabilirea competenţei teritoriale de judecată a plângerilor formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei „numai la instanţa în a cărei rază a fost constatată fapta“, legiuitorul nu a avut în vedere competenţa alternativă, reglementată în alte materii (de exemplu, art. 10, 11, 13 şi 14 din Codul de procedură civilă), prin aceasta aducând o restrângere nejustificată şi disproporţionată dreptului de acces liber la justiţie. Distanţa mare dintre domiciliul petentului şi locul constatării săvârşirii contravenţiei constituie un real impediment în exercitarea dreptului de a avea acces la justiţie, fiind afectate totodată dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, de a avea parte de un proces echitabil şi dreptul de a exercita dreptul la apărare în orice fază a procesului şi prin toate mijloacele procesuale prevăzute de lege. Autorul excepţiei mai precizează că nu solicită Curţii Constituţionale să se substituie puterii legiuitoare, în sensul de a modifica textul legal criticat, ci urmăreşte constatarea neconstituţionalităţii acestuia.Judecătoria Focşani consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie invocate. Regula competenţei teritoriale exclusive a instanţei de judecată de la locul săvârşirii contravenţiei nu poate constitui un obstacol în exercitarea accesului liber la justiţie, în condiţiile în care aceasta se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare, iar accesul la instanţă este asigurat printr-o serie de reguli procedurale, precum citarea părţilor, publicitatea şedinţei de judecată, oralitatea şi contradictorialitatea dezbaterilor, motivarea hotărârilor judecătoreşti şi exercitarea căilor de atac. Dreptul la instanţă nu implică totodată dreptul persoanei de a se adresa oricărei instanţe, alese de parte, ci doar dreptul de a se adresa unei instanţe independente şi imparţiale. Totodată, regula competenţei teritoriale exclusive criticată de autorul excepţiei este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008. Mai menţionează că nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat dă expresie competenţei puterii legiuitoare de a stabili reguli procedurale pentru ca orice persoană să îşi poată valorifica pretenţiile în faţa unei instanţe judecătoreşti, persoana în cauză neavând, însă, dreptul de a se adresa oricărei instanţe doreşte, ci doar celei stabilite de legiuitor în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale, în acord cu punctele de vedere exprimate şi menţionate, de pildă, în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.059 din 16 septembrie 2010, nr. 347 din 25 martie 2010 sau nr. 796 din 3 iulie 2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 57 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textul de lege criticat prevede următoarele: „(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.“Normele fundamentale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, acestea fiind examinate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a reţinut că textul de lege criticat, care instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării, cu celeritate, a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere.În plus, această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti.Având în vedere că în prezenta cauză nu sunt invocate aspecte noi, care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie, cele reţinute în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea.Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa constituţională în materie, Curtea observă că în prezenta cauză este invocat şi art. 53 din Constituţie, din perspectiva restrângerii nejustificate şi disproporţionate a dreptului de acces liber la justiţie, reglementat de art. 21 din Constituţie. Având în vedere considerentele ce au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată prin decizia mai sus indicată, nu se poate reţine încălcarea accesului liber la justiţie şi, prin urmare, art. 53 din Legea fundamentală nu este incident în cauză. Stabilirea competenţei teritoriale unice a instanţei de judecată pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei/unor contravenţii la circulaţia pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general şi obiectiv, şi anume cel al locului unde a fost săvârşită şi constatată contravenţia, ceea ce este pe deplin justificat şi rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenţii, şi anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele ce circulă pe drumurile publice şi care trebuie să respecte aceleaşi reguli de circulaţie prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. În plus, potrivit art. 109 alin. (9) din aceasta, prevederile ordonanţei de urgenţă atacate se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care, la art. 47, face trimitere, la rândul său, la dispoziţiile Codului de procedură civilă. Or, dispoziţiile art. 104 şi ale art. 114 din acesta prevăd, pe lângă posibilitatea îndeplinirii prin poştă a actelor de procedură, şi o serie de garanţii ale drepturilor reclamantului, căruia, de pildă, i se vor comunica în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, cu menţiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. Aşadar, chiar dacă art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice instituie competenţa teritorială exclusivă a instanţei de judecată de la locul săvârşirii şi constatării faptei contravenţionale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant, la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar şi nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil, aşa cum eronat pretinde autorul excepţiei de faţă. Tocmai în considerarea unor astfel de situaţii, legiuitorul a reglementat modalităţi alternative care să garanteze exercitarea efectivă şi deplină a drepturilor materiale şi procesuale ale oricărei persoane ce doreşte să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Eduard Gabriel Costache în Dosarul nr. 5.241/231/2010 al Judecătoriei Focşani.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2012.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi