Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Costică Bejan în Dosarul nr. 2.173/260/2016 şi, respectiv, de Cristian Ghingheş în Dosarul nr. 6.152/180/2016 ale Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care constituie obiectul dosarelor nr. 734D/2016 şi, respectiv, nr. 736D/2016 ale Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 734D/2016, autorul excepţiei, domnul Costică Bejan, a transmis Curţii un înscris prin care precizează că nu i-au fost comunicate înscrisuri din acest dosar şi, datorită termenelor scurte acordate, nu a avut posibilitatea să îşi pregătească apărarea, fiindu-i astfel încălcate drepturile constituţionale prevăzute de art. 15 alin. (1) şi art. 21, combinate cu art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 52 alin. (1) şi art. 124. Ca atare, nu îşi poate exprima opţiunea cu privire la posibilitatea (menţionată în citaţie) privind soluţionarea cauzei şi în lipsa sa. Îşi menţine concluziile scrise depuse pentru termenul anterior. 4. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 19 mai 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 736D/2016 la Dosarul nr. 734D/2016 şi, constatând că nu este întrunită majoritatea prevăzută la art. 6 teza a doua şi art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus redeschiderea dezbaterilor şi repunerea pe rol a cauzei pentru data de 24 mai 2016. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menţinându-şi concluziile depuse la termenul de judecată anterior, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:6. Prin Decizia civilă nr. 294 din 2 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.173/260/2016 şi, respectiv, prin Decizia civilă nr. 297 din 3 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.152/180/2016, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia a fost ridicată de Costică Bejan şi, respectiv, de Cristian Ghingheş în cauze având ca obiect soluţionarea apelurilor formulate împotriva unor sentinţe prin care au fost respinse contestaţiile împotriva unor hotărâri de respingere a înregistrării candidaturii (ca independent) la funcţia de consilier local, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, caracterul neconstituţional al dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din legea examinată, în special în condiţiile în care Legea partidelor politice nr. 14/2003 permite înfiinţarea unui partid politic cu doar trei membri. Astfel, obligaţia prezentării unei liste cu un număr minim de semnături de susţinere la depunerea unei candidaturi independente are un caracter excesiv şi îngrădeşte dreptul de a fi ales, consacrat de art. 37 din Constituţie. În acest sens este menţionată Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, prin care Curtea Constituţională, aplicând „testul de proporţionalitate", a constatat că cerinţa legală referitoare la prezentarea a 25.000 de semnături pentru înregistrarea unui partid politic, cuprinsă la art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, nu mai serveşte interesului public în actualele condiţii socio-politice, este disproporţională în raport cu obiectivul urmărit şi, ca atare, a fost constatată ca fiind neconstituţională. Arată că, urmare a acestei decizii, legiuitorul a adoptat Legea 114/2015 privind modificarea şi completarea Legii partidelor politice nr. 14/2003, potrivit căreia partidele politice se pot înfiinţa cu doar 3 (trei) semnături de susţinere. Acelaşi legiuitor însă, elaborând o nouă lege a alegerilor locale - Legea nr. 115/2015 -, a păstrat aceleaşi restricţii în privinţa candidaţilor independenţi care păreau justificate la începutul anilor ’90, fără să arate însă dacă mai au o justificare în România anului 2015. Or, un raţionament similar celui din decizia mai sus amintită se impune şi în ceea ce priveşte condiţiile legale pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, care au căpătat, în acest nou context, un pronunţat caracter de neconstituţionalitate.8. Mai mult, un candidat independent este lipsit de logistica tehnică şi umană a partidelor politice, astfel că baremul de 1% de semnături din numărul alegătorilor rămâne o constrângere insurmontabilă, potenţată şi de regulile stricte ale calendarului electoral. Se susţine că, pentru ca ideea de candidatură independentă să nu fie golită complet de conţinut, iar candidaţii independenţi care chiar ţin la acest statut al lor să nu fie siliţi să apeleze la trucuri de imagine şi la negocieri netransparente cu partidele politice, un legiuitor de bună-credinţă ar fi trebuit să impună condiţii rezonabile de participare la alegeri şi pentru candidaţii care sunt şi vor să rămână cu adevărat independenţi. 9. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se argumentează că dreptul de a fi ales, deşi este garantat de Constituţie, nu are caracter absolut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciind, în acest sens, că un sistem electoral care fixează un număr minim de susţinători pentru depunerea unei candidaturi se înscrie în marja de apreciere recunoscută statelor în această materie. Această limitare urmăreşte un scop legitim, având în vedere că o persoană care tinde să ocupe o funcţie publică electivă trebuie să dovedească faptul că se bucură de suport din partea cetăţenilor. Pe de altă parte, limitările impuse de condiţiile de admisibilitate a candidaturii respectă criteriul proporţionalităţii prin raportare la scopul legitim al acestora. Cerinţa reglementată de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 este una necesară, rezonabilă şi legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, reprezentând, în acelaşi timp, o garanţie a exercitării acestui drept, prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfăşurare şi finalizare a procesului electoral. Totodată, nu se poate susţine nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, de vreme ce textul de lege criticat îi vizează pe toţi cei care doresc să candideze pentru această funcţie. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocând Decizia nr. 252 din 6 mai 2014, ale cărei argumente apreciază că se menţin, mutatis mutandis, şi textului de lege ce constituie obiectul excepţiei de faţă, consideră că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 37 din Constituţie. Cât priveşte invocarea art. 15 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, apreciază că nu sunt incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât pretinsa contradicţie nu este susţinută de niciun argument. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 75 din 26 februarie 2015 se precizează că, spre deosebire de art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, constatat ca fiind neconstituţional prin această decizie, prevederile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 nu impun o condiţie de reprezentativitate ridicată, care să afecteze substanţa dreptului de a fi ales. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 sunt constituţionale. Acestea instituie un prag de reprezentativitate rezonabil de minimum 1%, uşor de atins în practică şi care nu este de natură să lipsească de conţinut dreptul de vot şi de a fi ales. În legătură cu drepturile electorale fundamentale, respectiv dreptul de vot şi dreptul de a fi ales, se susţine, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.013 din 27 noiembrie 2012 şi Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, că legiuitorul are competenţa exclusivă ca, subordonându-se principiilor statuate în art. 16 alin. (3), art. 37 şi art. 40 din Constituţie, să stabilească modalităţile şi condiţiile de funcţionare a sistemului electoral. Aşadar, atât în accepţiunea Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001), cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului [hotărârile din 2 martie 1987 şi 22 mai 2012, pronunţate în cauzele Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, şi, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 şi 84], dreptul de a fi ales implică posibilitatea existenţei unor condiţionări în exerciţiul acestuia, iar statele au o marjă largă de apreciere a sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia. Totodată, potrivit Recomandărilor Comisiei de la Veneţia, cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), obligaţia de a colecta un anumit număr de semnături pentru propunerea unei candidaturi este, în principiu, compatibilă cu sufragiul universal. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, având următorul cuprins: „(1) Candidaţii independenţi pentru funcţia de consilier trebuie să fie susţinuţi de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I."16. În susţinerea excepţiei sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) care consacră principiul universalităţii legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 37 - Dreptul de a fi ales şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la principiile înfăptuirii justiţiei. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 reglementează obligaţia candidaţilor independenţi la funcţia de consilier de a prezenta, la depunerea candidaturii, listele cu semnăturile de susţinere ale unui minim de 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I.18. Curtea constată că obligaţia ce revine, în contextul alegerilor locale, candidaţilor independenţi la funcţia de consilier, prevăzută de textul de lege criticat, este, în esenţă, comună tuturor categoriilor de competitori electorali la oricare dintre funcţiile publice elective prevăzute de Legea nr. 115/2015. Astfel, art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 impune acelaşi prag minim de reprezentativitate de 1%, dovedit prin listele cu semnături de susţinere, şi partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, pentru fiecare candidat la funcţia de primar şi listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, propus/ă de respectiva formaţiune politică. În mod similar, art. 50 alin. (2) din legea criticată prevede, şi în situaţia candidaţilor independenţi la funcţia de primar, îndeplinirea aceleiaşi obligaţii privind prezentarea unei listei cu semnături de susţinere reprezentând minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în respectiva circumscripţie.19. Criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză reclamă, în esenţă, caracterul excesiv al condiţiei prezentării listei de semnături de susţinere, care să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor din respectiva circumscripţie, în special în contextul, apreciat de noutate, al Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015 a Curţii Constituţionale. Mai mult, se subliniază dificultăţile pe care un candidat independent le are, faţă de un partid politic, în îndeplinirea acestei cerinţe, ceea ce face ca dispoziţiile art. 50 alin. (1) să instituie un obstacol insurmontabil în exercitarea dreptului de a fi ales. 20. În raport cu cele mai sus arătate, Curtea constată că a mai analizat, în cadrul controlului de constituţionalitate, aceeaşi problematică a pragului minim de reprezentativitate de 1% prevăzut de Legea nr. 115/2015, faţă de critici de neconstituţionalitate asemănătoare, cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 49 alin. (2) sau ale art. 50 alin. (2) din această lege.21. Astfel, prin deciziile nr. 286*), nr. 289**) şi nr. 290 din 11 mai 2016, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării acestei decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, constatând, în esenţă, că dreptul de a fi ales şi de a alege nu are caracter absolut, iar statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut (a se vedea Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, paragrafele 92-95). *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 286 din 11 mai 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 16 iunie 2016.**) Decizia Curţii Constituţionale nr. 289 din 11 mai 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 1 iulie 2016.22. Examinând, în cadrul testului de proporţionalitate efectuat cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 286 din 11 mai 2016, precitată, pretinsul caracter nejustificat şi excesiv al condiţiei reglementate de textul de lege criticat, cu încălcarea art. 16 şi a art. 37 din Constituţie, Curtea a subliniat că în cauză nu poate fi aplicat, mutatis mutandis, acelaşi raţionament ce a fundamentat soluţia pronunţată prin Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, prin care a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, referitoare la numărul minim de membri fondatori necesari pentru constituirea unui partid politic. Astfel, s-a arătat că, dimpotrivă, această decizie susţine, de principiu, constituţionalitatea soluţiei legislative criticate în prezenta cauză, iar nu încălcarea prevederilor constituţionale invocate. Aceasta deoarece înseşi exigenţele pe care legislaţia electorală în ansamblu le-a instituit în privinţa exercitării drepturilor electorale au fost apreciate de Curte ca justificând eliminarea condiţiei excesive de asigurare a reprezentativităţii partidelor politice încă de la înfiinţarea acestora. Referindu-se la „instrumente legale adecvate", menite să limiteze riscul fragmentării excesive a reprezentării parlamentare sau al supraîncărcării bugetului de stat cu cheltuieli destinate finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale, Curtea a avut în vedere tocmai limitările inerente reglementării unor drepturi fundamentale, pentru evitarea exercitării abuzive a acestora. Reprezentativitatea candidaturilor la funcţiile elective - aşadar şi condiţia instituită de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 - se înscrie, de principiu, între „instrumentele legale adecvate" menţionate. Aceasta întrucât desemnarea de candidaţi în alegeri constituie una dintre condiţiile de „existenţă" a partidelor politice, potrivit art. 45 coroborat cu art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. Aşadar, indiferent de numărul de membri fondatori, prin instituirea unor condiţii de reprezentativitate prin legislaţia electorală în privinţa candidaţilor partidelor se evită o fragmentare politică excesivă; practic, partidele care nu au forţa politică de a desemna candidaţi în alegeri intră sub incidenţa cauzei de dizolvare menţionate (paragrafele 96-99). 23. Curtea a mai observat cu acelaşi prilej că textul criticat a fost adoptat chiar ulterior Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015, în cadrul unui demers general realizat, în cursul anului 2015, de adaptare legislativă în considerarea alegerilor locale şi parlamentare din anul 2016, inclusiv de corelare a reglementărilor în materie. 24. Cu privire la pretinsa stare de inegalitate creată, prin dispoziţiile legale criticate, între candidaţii independenţi la o funcţie publică electivă şi candidaţii propuşi de formaţiuni politice la aceleaşi funcţii, Curtea, examinând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 - referitoare la obligaţiile ce revin candidatului independent la funcţia de primar - a respins aceste critici, prin Decizia nr. 246***) din4 mai 2016 (nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunţării prezentei decizii), şi a constatat că, drept urmare a modificării Legii nr. 14/2003 şi a eliminării condiţiei de reprezentativitate la alcătuirea unui partid politic, nu mai subzistă prezumţia enunţată de autorul excepţiei, referitoare la „logistica tehnică şi umană" pe care ar presupuneo, de principiu, un partid politic. Deopotrivă partidele politice şi candidaţii independenţi trebuie să îndeplinească aceeaşi condiţie în privinţa prezentării listei de susţinători la depunerea candidaturilor pentru funcţiile elective. Diferenţele de susţinere în sine, concretizate, în cazul unora dintre partidele politice, în existenţa logisticii menţionate de autorul excepţiei, ţin deja de natura/substanţa competiţiei politice, reflectând implicit libertatea de voinţă a electoratului, esenţială într-un stat democratic (paragraful 48). ***) Decizia Curţii Constituţionale nr. 246 din 4 mai 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 14 iunie 2016.25. În continuare, prin decizia anterior menţionată, Curtea Constituţională a conchis că legislaţia electorală din România a stabilit şi stabileşte condiţia prezentării unei liste de susţinători la depunerea candidaturii de către candidaţii independenţi, condiţie ce a fost constatată în mod consecvent ca fiind constituţională, inclusiv în privinţa candidaţilor independenţi la funcţia de primar. Aceasta reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi care previne totodată exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, asigurând accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor care, într-adevăr, beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului. Ca urmare, condiţia instituită de legiuitor dă expresie, în esenţă, dezideratelor stabilite de art. 2 din Constituţie referitoare la exercitarea suveranităţii naţionale. Cât priveşte, în sine, numărul susţinătorilor necesar pentru înregistrarea unei candidaturi independente, se constată că acesta a fost redus faţă de reglementările precedente în aceeaşi materie. Un nou test de proporţionalitate sub acest aspect şi-ar fi găsit eventual justificarea în ipoteza în care legiuitorul ar fi procedat la mărirea procentului reglementat, iar nu în situaţia constatată în care, prin reducerea acestuia cu 50%, legiuitorul a creat o evidentă facilitare a exercitării dreptului de a fi ales. Faptul că în privinţa exercitării altui drept constituţional (dreptul de asociere)legiuitorul a stabilit la un moment dat reguli noi nu este de natură să îl oblige pe acesta să stabilească acelaşi reguli în privinţa tuturor/altor drepturi constituţionale. Ca urmare, nu există niciun temei constituţional pentru a susţine raţionamentul potrivit căruia numărul de susţinători cerut pentru înregistrarea unei candidaturi la o funcţie electivă trebuie, în mod necesar, să fie identic cu numărul de fondatori necesar pentru înregistrarea unui partid politic. Rezultă că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de a fi ales în substanţa sa, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci condiţionează exerciţiul său de îndeplinirea unor cerinţe, aplicabile în egală măsură candidaţilor la funcţia de primar (paragraful 49 din decizia precitată). 26. Curtea constată că argumentele expuse în cuprinsul deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea şi în prezenta cauză. Ca atare, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costică Bejan în Dosarul nr. 2.173/260/2016 şi, respectiv, de Cristian Ghingheş în Dosarul nr. 6.152/180/2016 ale Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi