DECIZIE Nr.
359 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 317 din 14 mai 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Victoria"' -S.A din Sibiu în Dosarul nr. 1.530/85/2008 al
Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 14 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.530/85/2008, Curtea de Apel Alba Iulia
- Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Victoria" - S.A din Sibiu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
art. 44 din Constituţie, deoarece lasă posibilitatea unei
interpretări abuzive, în sensul că se referă la toate datoriile
debitorului garantat şi nu numai la valoarea datoriei prevăzute în
contractul de garanţie.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială consideră excepţia
de neconstituţionalitate neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul
conţinut: „O creanţă a unui creditor cu mai mulţi
debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale
debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită.
Nicio reducere a sumei creanţei prevăzute în tabelul de creanţe
nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creanţe ale
debitorilor, până ce creditorul nu a fost deplin satisfăcut, în
numerar sau în bunuri. Dacă totalul sumelor distribuite creditorului, în
toate acţiunile cu debitorii, va depăşi totalul sumei care îi
este datorată, acesta va trebui să restituie sumele primite în plus,
care vor fi reînscrise ca fonduri în averea debitorilor, proporţional cu
sumele pe care fiecare dintre debitori le-a plătit peste ceea ce era
datorat."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine art. 44 din
Constituţie privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine următoarele:
Procedura insolvenţei este o procedură
specială, care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi
reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice
frauduloase, urmărind în acelaşi timp valorificarea cu
eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea
satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor
creditorilor.
Analizând textul de lege criticat, potrivit căruia
o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi
înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea
nominală, până va fi complet acoperită, precum şi faptul
că nicio reducere a sumei creanţei prevăzute în tabelul de
creanţe nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de
creanţă ale debitorilor, până ce creditorul nu a fost pe deplin
satisfăcut, în numerar sau în bunuri, Curtea constată că
prevederile de lege criticate reprezintă norme de procedură.
Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
legiuitorul are atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de
judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării
unor situaţii deosebite. O situaţie deosebită o reprezintă
şi starea de insolvenţă cauzată de culpa debitorului
constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având
un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul
celerităţii specifice soluţionării raporturilor comerciale,
a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea
patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a
fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelaşi
timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului,
în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor
creditorilor. De altfel, în acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia
nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008.
Pe de altă parte, Curtea constată că,
potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie,
legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât
să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte
limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Victoria" -
S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 1.530/85/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Maria Bratu