DECIZIE   Nr. 354 din 19 decembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 si 17 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 16 din 14 ianuarie 2002

    Costica Bulai         - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 si 17 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat, exceptie ridicata de Margareta Sima in Dosarul nr. 2.994/C/2001 al Tribunalului Brasov.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11 decembrie 2001 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la 18 decembrie 2001 si, apoi, la 19 decembrie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 2.994/C/2001, Tribunalul Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si 17 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat. Exceptia a fost ridicata de Margareta Sima intr-o cauza ce are ca obiect contestatia formulata de aceasta impotriva deciziei Societatii Comerciale "Aro-Palace" - S.A. din Brasov privind suspendarea sa din functia de director executiv.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 23 alin. (8) si ale art. 38 alin. (1) din Constitutie. Astfel, se apreciaza ca, "fiind un act normativ specific sistemului socialist bazat pe reguli totalitare si care aduceau atingere drepturilor si libertatilor cetatenesti", dispozitiile cuprinse in art. 16 si 17 din Legea nr. 1/1970 constituie "o incalcare flagranta si o violare esentiala a dispozitiilor constitutionale invederat referitoare la prezumtia de nevinovatie, precum si dreptul la munca, drept ce nu poate fi ingradit", intrucat "simpla formulare a unei plangeri penale atrage consecinte juridice dintre cele mai aspre pentru persoana vizata [...]". Se mai considera ca aceleasi texte de lege "incalca si prevederile cuprinse in art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei care consacra egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari".
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens se arata ca in situatia reglementata de art. 16 din Legea nr. 1/1970 "nu este vorba de incalcarea prezumtiei de nevinovatie, ci de gradul de pericol social pe care il reprezinta prezenta persoanei in functia avuta pentru care unitatea angajatoare a formulat plangere penala tocmai pentru faptele care sunt incompatibile cu functia detinuta", scop in care legiuitorul a prevazut masura suspendarii din functie. Se considera ca dispozitiile art. 17 din legea criticata confirma ca "persoana vizata s-a bucurat de prezumtia de nevinovatie pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare, deoarece prevede plata salariului de care ar fi beneficiat persoana vizata daca nu era suspendata din functie". De asemenea, se considera ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora dreptul la munca nu poate fi ingradit, "deoarece art. 17 din Legea nr. 1/1970 prevede posibilitatea incadrarii pe un alt post a persoanei care a savarsit fapte penale incompatibile cu functia initiala", scopul fiind acela de a proteja unitatea angajatoare de prezenta unui angajat ce a savarsit fapte penale in virtutea functiei sale.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. Se arata ca art. 16 din Legea nr. 1/1970, care dispune suspendarea contractului de munca numai pana la finalizarea plangerii penale, nu incalca dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (8), potrivit carora, "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata", si nici pe cele ale art. 38 alin. (1) din Constitutie, "intrucat pe perioada suspendarii contractului de munca, salariatul se poate angaja la o alta unitate". In opinia exprimata "art. 16 nu incalca nici principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, statuat in art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, suspendarea contractului de munca fiind obligatorie pentru oricare salariat impotriva caruia s-a formulat plangere penala sau a fost trimis in judecata pentru fapte penale". Pentru aceleasi considerente se apreciaza ca nici sustinerile de neconstitutionalitate a art. 17 din legea criticata nu sunt intemeiate, deoarece "dispozitiile acestui articol cuprind de fapt masuri de protectie a persoanei nevinovate pentru care s-a luat masura suspendarii din functie".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 16 si 17 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970.
    Aceste dispozitii legale au urmatoarea redactare:
    - Art. 16: "In cazul in care unitatea a facut plangere penala impotriva unui salariat sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale, incompatibile cu functia detinuta, conducerea unitatii il va suspenda din functie. Pe timpul suspendarii nu se platesc drepturile de salariu.";
    - Art. 17: "In cazul constatarii nevinovatiei salariatului sanctionat conform art. 13 sau suspendat din functie potrivit art. 16, acesta are dreptul la o despagubire egala cu partea de salariu de care a fost lipsit. Daca in perioada suspendarii din functie, cel sanctionat a ocupat un post ca salariat, despagubirea se va diminua cu salariul primit in aceasta perioada."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste texte de lege contravin art. 16. alin. (1) si (2), art. 23 alin. (8) si art. 38 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora:
    - Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.";
    - Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere."
    Curtea Constitutionala, examinand criticile formulate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, constata ca dispozitiile art. 16 si 17 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat, sub aspectul scopului si finalitatii lor, nu contravin normelor constitutionale invocate. Astfel, prevederile art. 16 din Legea nr. 1/1970, in temeiul carora formularea plangerii penale impotriva unui salariat determina suspendarea acestuia din functie, nu contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie, deoarece ele nu creeaza un regim privilegiat pentru salariati, ci instituie un tratament juridic diferit pentru cei care sunt trimisi in judecata pentru fapte penale sau impotriva carora s-a facut o plangere penala. Suspendarea din functie a acestor salariati este o masura legala care protejeaza unitatea (societate comerciala, regie autonoma etc.) fata de pericolul continuarii activitatii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale unei fapte penale.
    Nici prevederile art. 17 din Legea nr. 1/1970 nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Acestea admit constatarea nevinovatiei salariatului suspendat din functie si ii confera un drept firesc la despagubiri. Nici unul dintre textele criticate nu lezeaza prezumtia de nevinovatie atata vreme cat acest principiu nu este afectat de formularea unei plangeri penale, ci doar de o hotarare judecatoreasca definitiva. De asemenea, raportarea dispozitiilor legale criticate la prevederile art. 38 din Legea fundamentala este fortata, deoarece suspendarea din functie a unei persoane impotriva careia s-a formulat o plangere penala nu este de natura sa ingradeasca dreptul la munca, in conditiile in care persoana in cauza poate sa isi aleaga un alt loc de munca.
    Referitor la criticile privitoare la caracterul "socialist" al reglementarii, Curtea constata ca unitatile socialiste au fost transformate in societati comerciale si regii autonome in temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, lege ce nu a abrogat Legea nr. 1/1970 in mod expres. De altfel, in acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 71 din 11 mai 1999, prin care a infirmat sustinerile din considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 82/1997, care stabileau ca dispozitiile Legii nr. 1/1970 nu se mai aplica societatilor comerciale. Prin aceeasi decizie Curtea Constitutionala a constatat ca unele prevederi ale Legii nr. 1/1970 (art. 13 alin. 4) nu vin in contradictie cu principiile sau cu normele constitutionale si, pe cale de consecinta, nu pot fi considerate ca abrogate in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 si 17 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat, exceptie ridicata de Margareta Sima in Dosarul nr. 2.994/C/2001 al Tribunalului Brasov.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 19 decembrie 2001.

                      PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Costica Bulai

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman