DECIZIE Nr.
353 din 20 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin. (1), art. 59 alin. (1) si
art. 77 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte
drepturi de asigurari sociale, precum si ale art. 15 1 din Normele de aplicare a
prevederilor Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul ministrului muncii si
solidaritatii sociale nr. 340/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 342 din 2 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1), art. 59 alin. (1)şi
art. 77 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi
de asigurări sociale, precum şi ale art. 151 din Normele de aplicare a prevederilor
Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii
sociale nr. 340/2001, excepţie ridicată de Teodor Chifor, prin mandatar
Ruxandra Chifor, în Dosarul nr. 2.211/84/2007 al Tribunalului Sălaj - Secţia
civilă.
La apelul nominal se prezintă
Ruxandra Chifor, pentru autorul excepţiei. Lipseşte partea Casa Judeţeană de
Pensii Sălaj, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei depune note scrise
prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin.
(1), art. 59 alin. (1) şi art. 77 din Legea nr. 19/2000 ca neîntemeiată,
considerând că textele de lege criticate nu conţin prevederi contrare
dispoziţiilor constituţionale invocate. In ceea ce priveşte art. 151 din Normele de aplicare a Legii nr.
19/2000, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă, întrucât Curtea Constituţională nu poate examina, potrivit
competenţei sale, decât constituţionalitatea dispoziţiilor unei legi sau
ordonanţe, iar nu şi constituţionalitatea dispoziţiilor unui ordin al
ministrului muncii şi solidarităţii sociale.
CURTEA,
având în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.211/84/2007, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47
alin. (1), art. 59 alin. (1) şi art. 77 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ale art. 151 din Normele de aplicare a
prevederilor Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001. Excepţia a fost ridicată de Teodor Chifor, prin mandatar Ruxandra
Chifor, cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de
pensionare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în
esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare art. 50 din Constituţie. In
acest sens, arată că art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 instituie o
discriminare între persoanele care au handicap preexistent calităţii de
asigurat şi cele care au dobândit handicapul ulterior, în defavoarea celor din
urmă. De asemenea, arată că, potrivit art. 59 alin. (1) din aceeaşi lege, se
acordă un stagiu potenţial care apoi se înlocuieşte cu un stagiu asimilat care
duce la diminuarea punctajului şi, implicit, la diminuarea cuantumului pensiei
la trecerea din gradul II la gradul I de boală. In ceea ce priveşte art. 77 din Legea nr. 19/2000, arată
că persoanele bolnave sunt penalizate prin stabilirea punctajului mediu anual,
întrucât se foloseşte stagiul complet de cotizare din anexa nr. 9 la Legea nr.
19/2000, şi nu cel din anexa nr. 3, cum prevede acest articol, adică stagiul
complet de cotizare aferent anului şi lunii în care bolnavul a fost obligat să
se pensioneze din cauza bolii. In sfârşit, în ceea ce priveşte art. 151 din Ordinul nr. 340/2001, arată că
la stagiul complet de cotizare se adaugă şi sporul pentru grupele I şi II de muncă, cu ajutorul cărora se atinge stagiul de cotizare complet
cerut de anexa nr. 9 la Legea nr. 19/2000, însă pentru grupele de muncă nu se
acordă niciun spor, deşi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale de
sănătate majorată pentru aceste grupe de muncă.
Tribunalul Sălaj - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula
punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
prevederile art. 47 alin. (1), art. 59 alin. (1) şi art. 77 din Legea nr.
19/2000 sunt constituţionale, astfel că, în privinţa lor, excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată. Referitor la prevederile art. 151 din Normele de aplicare a
prevederilor Legii nr. 19/2000, arată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Avocatul Poporului consideră
că art. 47, 59 şi 77 din Legea nr. 19/2000 sunt constituţionale. In ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 din Ordinul nr. 340/2001, arată că
aceasta este inadmisibilă, întrucât Curtea Constituţională se poate pronunţa
doar asupra constituţionalităţii dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă, iar
nu şi cu privire la dispoziţiile dintr-un ordin al ministrului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 47 alin. (1), art. 59 alin. (1) şi art. 77 din
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum a
fost modificată prin articolul unic pct. 20 din Legea nr. 338/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002, şi art. I pct.
34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 47 alin. (1): (1)
Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de
handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului,
beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de
pensionare prevăzute în anexa nr. 3, astfel:
a) cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin o treime din stagiul complet de
cotizare, pentru cei cu handicap grav;
b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de
pensionare, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de
cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;
c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de
pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.";
- Art. 59 alin. (1): „La
stabilirea pensiei de invaliditate asiguraţilor li se acordă un stagiu
potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul
de cotizare realizat efectiv până la data încadrării într-un grad de
invaliditate.";
- Art. 77: „(1) Punctajul
mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin
împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale
realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător
stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.
(2) In situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43 şi
47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în
considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
(3) In situaţiile prevăzute la art. 44, la
stabilirea punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. (1) se iau în
considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi
5.
(4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual şi a numărului de puncte
realizat în fiecare lună se utilizează cinci zecimale."
De asemenea, autorul excepţiei critică prevederile art.
151 din capitolul B
secţiunea IV din Normele de aplicare a prevederilor
Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare,
aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 10 mai 2001, cu modificările şi completările aduse prin
Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 518/2001, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 14
august 2001.
Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare art. 50 din Constituţie privind protecţia persoanelor cu
handicap.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, Curtea observă că acest
text de lege a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în
raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi aceleaşi critici ca şi în
prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 565 din 25 octombrie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.052
din 25 noiembrie 2005, Curtea a reţinut că „Textul de
lege supus controlului de constituţionalitate are în vedere doar exercitarea
dreptului la pensie al persoanelor cu handicap, iar din cadrul acestei
categorii, numai a acelor persoane care au dobândit handicapul înainte de a fi
devenit asigurat în sistemul public al asigurărilor sociale, respectiv înainte
de a fi încadrate în muncă. Este evident că această categorie de persoane se
află într-o situaţie diferită de cea a persoanelor care au dobândit handicapul
în timp ce erau încadrate în muncă, fapt ce justifică în mod rezonabil
instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Astfel, în timp ce persoanele
la care se referă art. 47 din Legea nr. 19/2000 au dreptul de a obţine pensie
pentru limită de vârstă, cu beneficiul reducerii stagiului de cotizare şi a
vârstei de pensionare, persoanele care au dobândit handicapul în timp ce erau
încadrate în muncă se bucură de o altă categorie de pensie, anume pensia de
invaliditate, prevăzută de art. 53 şi următoarele din aceeaşi lege. Aceasta
constituie, de asemenea, o reglementare favorabilă, corespunzătoare situaţiei
specifice acestei din urmă categorii de persoane. Potrivit acestor prevederi
legale, şi persoanele care au dobândit handicapul în timp ce erau încadrate în
muncă se pot înscrie la pensie înainte de împlinirea vârstei standard de
pensionare, cu reducerea sau chiar eliminarea perioadei necesare pentru
realizarea stagiului de cotizare, în raport cu gradul de invaliditate, ce se
stabileşte prin expertiză medicală".
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi
ale art. 77 din Legea nr. 19/2000, Curtea observă că acestea reglementează, pe
de o parte, modalitatea în care se stabileşte stagiul potenţial ce urmează a se
acorda pentru stabilirea pensiei de invaliditate, iar pe de altă parte, modul
de stabilire a punctajului mediu anual pentru diferite
categorii de persoane titulare ale dreptului de pensie.
Potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii
au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de
protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are
libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile
şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu
posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice
în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.
In acelaşi timp, contrar celor afirmate de autorul
excepţiei, Curtea constată că aceste prevederi de lege nu fac trimitere la
modul în care se face calculul pensiei la trecerea de la un grad la altul şi
nici nu se referă la pretinsele stagii de cotizare din anexa nr. 9 la Legea nr.
19/2000, care, în realitate, nu există, această lege având doar 7 anexe.
De altfel, din examinarea argumentelor invocate de autorul excepţiei, Curtea desprinde faptul că situaţia defavorizantă
pentru acesta în urma calculului pensiei nu decurge din însuşi conţinutul
textelor de lege criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, ci din
interpretarea coroborată a mai multor texte de lege, cu privire la care, însă, Curtea
nu a fost sesizată.
In consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a art.
59 alin. (1)şi art. 77 din Legea nr. 19/2000 urmează a fi respinsă ca fiind
neîntemeiată.
In sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 151 din Normele de
aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor
ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare", astfel că examinarea
constituţionalităţii altor acte normative cu caracter administrativ, aşa cum sunt
ordinele miniştrilor, excedează competenţei sale.
Pentru acest motiv, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 151 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 urmează a
fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 din Normele de aplicare a
prevederilor Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi
solidarităţii sociale nr. 340/2001, excepţie ridicată de Teodor Chifor, prin
mandatar Ruxandra Chifor, în Dosarul nr. 2.211/84/2007 al Tribunalului Sălaj -
Secţia civilă.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1), art. 59 alin. (1) şi
art. 77 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi
dosar al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea