DECIZIE Nr.
352 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 din Codul penal, precum si a
dispozitiilor art. 222 alin. 7 si art. 223 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 277 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 din Codul penal, precum şi a
dispoziţiilor art. 222 alin. 7 şi art. 223 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Alexa Dimitrie şi Elvira Opran în Dosarul nr.
21.435/245/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate arătând că nemulţumirea
autorilor excepţiei izvorăşte din modul de interpretare şi aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 21.435/245/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 259 din Codul penal, precum şi a
dispoziţiilor art. 222 alin. 7 şi art. 223 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexa Dimitrie şi Elvira Opran în dosarul de
mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi şi ale art. 21
referitoare la Accesul liber la justiţie, deoarece
este nemulţumit că în speţa dedusă judecăţii instanţei
de drept comun nu se ia în seamă o informare făcută altui organ decât cel de
urmărire penală. Un cetăţean lezat în interesul său de o plângere formulată
unui organ de urmărire penală are acces la justiţie apelând la dispoziţiile
art. 259 din Codul penal, pe când un cetăţean lezat printr-o plângere adresată
unui alt organ decât cel de urmărire penală nu se poate adresa instanţei cu
plângere pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă.
In final, autorii excepţiei
propun modificarea textelor legale criticate.
Tribunalul Iaşi -
Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu instituie tratamente discriminatorii pentru anumite
categorii de persoane, aplicându-se în mod nediferenţiat tuturor persoanelor
aflate în aceeaşi situaţie juridică.
De asemenea, dreptul la un proces echitabil presupune o
serie de garanţii generale a căror aplicabilitate nu
este limitată de condiţiile instituite de lege pentru încadrarea unei sesizări
adresate unui organ de urmărire penală ca fiind plângere sau denunţ. De altfel,
persoana care consideră că i-au fost lezate drepturi sau interese legitime se
poate adresa instanţei pentru ocrotirea acestora, fără ca între liberul acces la
justiţie şi dreptul de a obţine condamnarea penală a unei alte persoane să
poată fi pus semnul egalităţii.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale
criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 259 din Codul penal cu denumirea marginală Denunţarea
calomnioasă, precum şi prevederile art. 222 alin. 7 cu denumirea marginală Plângerea şi art. 223 cu denumirea
marginală Denunţul, ambele din Codul de procedură penală, care au
următorul conţinut:
Art. 259 din Codul penal:
„Invinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau
plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în
sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Dacă cel care a săvârşit fapta declară mai înainte
de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana în contra căreia s-a
făcut denunţul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, că
denunţul, plângerea sau probele sunt mincinoase,
pedeapsa se reduce potrivit art. 76."
Art. 222 alin. 7 din Codul de procedură penală:
„Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire
penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent."
Art. 223 din Codul de procedură penală:
„Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o
persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei
infracţiuni.
Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea.
Denunţul scris trebuie să fie semnat de denunţător,
iar în cazul denunţului oral, acesta se consemnează într-un proces-verbal de
către organul în faţa căruia a fost făcut."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aspectele relevate de autorii excepţiei cu privire la modul de
aplicare şi de interpretare a normelor criticate ţin de fondul soluţionării
litigiului în faţa instanţei de drept comun şi nu pot fi convertite în vicii de constituţionalitate menite să
justifice contrarietatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală
invocate.
In plus, nemulţumirea autorilor
excepţiei nu vizează conţinutul reglementărilor criticate, ci absenţa unor alte
dispoziţii a căror încorporare în textele contestate ar fi fost oportună. Or,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă „fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului", şi, pe cale de
consecinţă, urmează ca prezenta excepţie de neconstituţionalitate să fie
respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 din Codul penal, precum şi a
dispoziţiilor art. 222 alin. 7 şi art. 223 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Alexa Dimitrie şi Elvira Opran în Dosarul nr.
21.435/245/2007 al Tribunalului laşi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru