DECIZIE   Nr. 351 din 20 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 506 alin. 1 partea finala din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 303 din 17 aprilie 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Marieta Safta                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 1 partea finală din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Eleonora Mateescu în Dosarul nr. 2.829/46/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, Eleonora Mateescu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată.

Ministerul Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, arătând că în cauză sunt invocate probleme de interpretare şi aplicare a legii, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 18 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.829/46/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 1 partea finală din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Eleonora Mateescu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care îi exclude pe moştenitori din categoria persoanelor care pot continua acţiunea în repararea de către stat a pagubei suferite. Se arată în acest sens că, „prin moştenire, se transmite întreg patrimoniul defunctului, care conţine drepturile sale patrimoniale, dar şi acţiunile în justiţie prin care acestea sunt apărate.[...] Interpretarea literală a prevederilor art. 506 alin. 1 din Codul de procedură penală ar avea drept consecinţă golirea de conţinut a prevederii constituţionale care garantează dreptul la moştenire, pentru că ar exclude un drept patrimonial care nu are caracter viager şi netransmisibil, de la transmisiunea către moştenitori, permiţând în schimb o asemenea transmisiune numai către persoanele aflate în întreţinerea victimei, chiar dacă acestea nu au şi calitatea de moştenitori".

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate    intelectuală    apreciază    că    excepţia    de neconstituţionalitate „este întemeiată, întrucât răspunderea statului este răspundere delictuală, iar dreptul de proprietate este patrimonial şi se transmite cu toate acţiunile care îl protejează". In aceIaşi timp, însă, arată că „dispoziţiile art. 506 alin. 1 partea finală din Codul de procedură penală, cerute a fi supuse controlului de constituţionalitate, nu contravin nici normelor constituţionale privind accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, vizând, în realitate, evitarea consecinţelor nefaste asupra celerităţii judecării cauzei".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că acţiunea reglementată de art. 504-507 din Codul de procedură penală „are ca obiect repararea unui prejudiciu fără caracter patrimonial, un prejudiciu moral, iar în caz de deces al persoanei îndreptăţite, acţiunea poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa. Prin includerea acestor persoane în categoria titularilor acţiunii, legiuitorul a urmărit protejarea lor şi compensarea lipsei sprijinului financiar produs după moartea persoanei condamnate pe nedrept, cu sumele pe care aceasta le-ar fi putut obţine din partea statului pentru prejudiciul suferit. Dreptul celorlalţi moştenitori nu este afectat prin dispoziţiile art. 506 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât nu se aduce atingere dreptului lor legal de a obţine patrimoniul defunctului în integralitatea lui sau o fracţiune a acestuia, aşa cum se găsea la data deschiderii succesiunii".

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale. Arată că textul de lege criticat, potrivit căruia acţiunea în repararea pagubei poate fi continuată sau pornită după decesul persoanei care a fost condamnată definitiv, numai de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa, restrânge sfera persoanelor îndreptăţite să beneficieze de dreptul la acţiune, fiind excluse astfel persoanele care, fără să se afle în această situaţie, au calitatea de moştenitori. Având în vedere faptul că, potrivit art. 52 alin. (3) din Constituţie, „statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare" şi faptul că dreptul la acţiune are ca obiect repararea unui prejudiciu patrimonial, [...] acest drept se transmite moştenitorilor; or, prin excluderea acestora, se încalcă dreptul la acţiune al acelor categorii de persoane care, deşi pot avea calitatea de moştenitori, nu se aflau în întreţinerea defunctului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului   şi  Avocatului   Poporului,   raportul   întocmit  de judecatorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 506 alin. 1 partea finală din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Acţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptăţită potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa."

Se susţine că acest text de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 46 privind dreptul la moştenire.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că, în realitate, prin criticile formulate se pune în discuţie modul de interpretare şi de aplicare a art. 506 alin. 1 partea finală din Codul de procedură penală. Se solicită instanţei de contencios constituţional să statueze cu privire la interpretarea textului de lege criticat, text care, în opinia autoarei excepţiei (împărtăşită şi de instanţa de apel), îi include şi pe moştenitori între titularii acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 504 din Codul de procedură penală (repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal). Potrivit susţinerilor autoarei excepţiei, o altă interpretare - „literală" - a prevederilor art. 506 alin. 1 din Codul de procedură penală „ar avea drept consecinţă golirea de conţinut a prevederii constituţionale care garantează dreptul la moştenire".

O asemenea solicitare excedează competenţei de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale cu care a fost sesizată. Interpretarea şi aplicarea legii în cauzele deduse judecăţii este de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. In plus, asupra interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 506 alin. 1 din Codul de procedură penală este chemată să se pronunţe, în cauză, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, această problemă făcând obiectul recursului declarat de Ministerul Finanţelor Publice. In aceste condiţii, o pronunţare a Curţii Constituţionale în sensul solicitat de autoarea excepţiei ar conduce, practic, la substituirea instanţei de recurs de către instanţa de contencios constituţional.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 1 partea finală din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Eleonora Mateescu în Dosarul nr. 2.829/46/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta