Decizia Nr.35 din 20.01.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Orşa în Dosarul nr. 902/57/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, care solicită amânarea judecării cauzei în vederea ataşării Dosarului nr. 687/2005 al Judecătoriei Haţeg.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a soluţionării cauzei.Cauza este în stare de judecată.Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, sens în care depune note scrise la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 902/57/2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Ana Orşa cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât instanţa de judecată care a soluţionat iniţial cererea de revizuire a respins-o pe motiv că cele două hotărâri judecătoreşti definitive nu sunt amândouă penale, una fiind pronunţată de o instanţă civilă.Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Revizuirea poate fi cerută când:[...] e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, precum şi ale art. 11 alin. (2) privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor de lege atacate. Or, Curtea a statuat în repetate rânduri că aspectele ce ţin de aplicarea legii nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Orşa în Dosarul nr. 902/57/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică