DECIZIE Nr. 35
din 22 septembrie 2008
privind incadrarea juridica
a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului in scopul
ascunderii omorului.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 158 din 13 martie 2009
Dosar nr. 18/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii
Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina
recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind incadrarea
juridica a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului in
scopul ascunderii omorului.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea,
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general
al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut
recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a
se stabili că, în cazul dezmembrării sau incendierii unui cadavru pentru
ascunderea infracţiunii de omor, săvârşită anterior, trebuie să se reţină atât
infracţiunea de omor, cât şi infracţiunea de profanare de morminte, în concurs
real.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul
legii, constată următoarele:
In practica instanţelor
judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar în legătură cu încadrarea
juridică a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului în
scopul ascunderii omorului.
Astfel, unele instanţe au considerat că, într-un astfel
de caz, nu se poate reţine şi existenţa infracţiunii de profanare de morminte
prevăzute la art. 319 din Codul penal, în concurs cu infracţiunea de omor,
deoarece inculpatul, prin dezmembrarea sau incendierea cadavrului, nu urmăreşte
să aducă atingere ori să altereze sentimentul de respect faţă de morţi, ci doar
să ascundă săvârşirea infracţiunii de omor.
S-a considerat că, pentru existenţa infracţiunii de
profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal, în modalitatea
distrugerii unui cadavru, ar fi necesar ca acţiunile materiale de degradare să
fie comise cu intenţia de a leza sentimentul de respect datorat morţilor şi
amintirii acestora.
Ca atare, în această opinie s-a apreciat că
dezmembrarea sau incendierea unui cadavru în scopul de a şterge urmele omorului
săvârşit anterior nu constituie o activitate de profanare, deoarece lipseşte
intenţia specifică laturii subiective ce caracterizează infracţiunea prevăzută
la art. 319 din Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că,
în astfel de cazuri, se impune să se reţină atât săvârşirea infracţiunii de
omor, cât şi a infracţiunii de profanare de morminte, în concurs real.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Prin art. 319 din Codul penal este incriminată „profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui
monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru".
Din această formulare reiese că nu prezintă importanţă
modul în care s-a ajuns la un cadavru care să facă obiectul profanării la care
se referă textul de lege menţionat. De aceea, în cazul în care acţiunea de
ucidere este urmată de o a doua faptă, de profanare a cadavrului, aceste două
fapte distincte, succesive, trebuie să primească haina juridică firească
fiecăreia, corespunzătoare infracţiunii de omor în forma în care a fost
săvârşită, precum şi infracţiunii de profanare de morminte, aflate în concurs
real.
Aşadar, în ipoteza în care un cadavru este dezmembrat
sau incendiat ori distrus în alt mod în scopul ascunderii infracţiunii de omor
săvârşite anterior, s-au săvârşit două infracţiuni concurente, în sensul
prevederilor art. 33 lit. a) din Codul penal.
De altfel, este de observat că, în acest sens, prin
textul de lege enunţat, reglementându-se concursul real de infracţiuni, se
prevede că există concurs de infracţiuni „când două sau mai multe infracţiuni
au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv
pentru vreuna dintre ele [...] chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă
pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni".
Infracţiunea prevăzută la art.
319 din Codul penal se săvârşeşte într-adevăr cu intenţie, însă, în ambele
modalităţi, atât cu intenţie directă, când se doreşte lezarea sentimentului de
respect datorat morţilor şi amintirii acestora, cât şi cu intenţie indirectă,
atunci când autorul nu urmăreşte şi nu doreşte să aducă atingere sentimentului
de respect datorat morţilor, ci doar acceptă producerea unei asemenea urmări ca
efect al acţiunii sale de ascundere a omorului prin supunerea cadavrului
acţiunii de distrugere.
Or, în acest context, existenţa infracţiunii de
profanare nu este subordonată vreunui scop, iar dacă totuşi se constată că s-a
acţionat cu un eventual scop ori mobil, acestea nu pot fi avute în vedere decât
în procesul de individualizare a pedepsei.
In raport cu aceste
caracteristici este deci mai periculoasă şi necesită un tratament sancţionator
mai sever fapta de profanare prin care s-a urmărit şi s-a dorit ultragierea
sentimentului de pietate decât aceea de profanare săvârşită doar cu prevederea
rezultatului ultragiului, dar fără a se dori un asemenea rezultat care a fost
numai acceptat.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 4142 din
Codul de procedură penală, urmează a se admite
recursul în interesul legii şi a se stabili că, în cazul în care obiectul
material al infracţiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din
Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea
acestuia, urmăreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reţine în
concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
In ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de
profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar
inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, urmăreşte ascunderea
faptei de omor comise anterior, se vor reţine în concurs real infracţiunea de
omor şi infracţiunea de profanare de morminte.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei