DECIZIE Nr.
347 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 si art. 207 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 401 din 9 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 şi 207 din Codul penal, excepţie
ridicată de Costică Stoleru în Dosarul nr. 9.064/2005 al Judecătoriei Bacău.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 9.064/2005, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 206 şi 207 din Codul
penal, excepţie ridicată de Costică Stoleru în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 206 din Codul penal
aduc atingere dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât
contravin ab initio, de facto et de iure, pactelor şi tratatelor internaţionale în materie la care România
este parte, deoarece în legislaţia comunitară sancţiunea pentru calomnie este
de natură civilă pecuniară, nefiind supusă unui regim sancţionator penal ori
contravenţional. Chiar dacă exercitarea libertăţii de exprimare poate fi supusă
unor „formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni", incriminarea
calomniei ca faptă penală îngrădeşte acest drept, întrucât nu se constituie
într-o măsură necesară societăţii democratice în scopul garantării autorităţii
şi imparţialităţii puterii judecătoreşti ori pentru a împiedica divulgarea unor
informaţii confidenţiale. De aceea, intervenţia legiuitorului de a sancţiona
penal atingeri aduse unor drepturi subiective depăşeşte limitele folosirii
restrângerii drepturilor, fiind disproporţionată faţă de lezarea unor drepturi
greu de cuantificat ca valoare socială.
In ceea ce priveşte prevederile art. 207 din Codul
penal, autorul excepţiei arată că proba verităţii nu reprezintă altceva decât o
recunoaştere a săvârşirii unei fapte penale şi creează o stare de inechitate şi
inegalitate procesuală - inculpatul fiind obligat să recunoască săvârşirea
faptei prin această probă, indiferent dacă probează apărarea unui interes
legitim. Spre deosebire de fapte a căror materialitate poate fi dovedită,
anumite afirmaţii se constituie în judecăţi de valoare a căror probă este
imposibil de realizat şi de aceea cerinţa unei probatio
diabolica nu face altceva decât să aducă atingere
libertăţii de opinie ca element fundamental al dreptului garantat de art. 10
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Judecătoria Bacău opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la
libertatea de exprimare nu este absolut, fiind susceptibil de anumite condiţii
ori restrângeri în scopul protejării demnităţii, onoarei, vieţii particulare a
persoanei ori a dreptului la propria imagine. Prin art. 207 din Codul penal nu
se instituie o prezumţie de vinovăţie, ci se oferă inculpatului, în virtutea
dreptului la libertatea de exprimare, posibilitatea de a dovedi acurateţea
faptelor obiective care fundamentează judecăţile de valorare. Instanţa mai
arată că asupra dispoziţiilor legale criticate Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat prin deciziile nr.
310/2001 şi nr.'134/2000, ocazii cu care excepţiile au
fost respinse ca neîntemeiate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin
incriminarea infracţiunii de calomnie nu se încalcă libertatea de exprimare,
care impune, în acord cu prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (6), precum
şi ale art. 10 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectarea
cerinţei de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei
şi dreptul la propria imagine, precum şi alte formalităţi, condiţii,
restrângeri ori sancţiuni necesare, într-o societate democratică, pentru
protecţia drepturilor sau reputaţiei altor persoane.
Art. 207 din Codul penal nu reglementează stabilirea
vinovăţiei, ci instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea
afirmaţiilor sau imputările făcute în scopul apărării unui interes legitim.
Dispoziţiile art. 206 şi 207
din Codul penal nu aduc atingere nici prevederilor art. 53 din Constituţie şi
art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 206 şi 207 din Codul penal, cu următorul conţinut:
- Art. 206 - Calomnia: „Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte
determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune
acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori
dispretului public, se pedepseşte cu amendă de la
2.500.000 lei la 130.000.000 lei.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
";
- Art. 207 - Proba veritătii: „Proba verităţii celor afirmate sau imputate este
admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârşită pentru apărarea unui
interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii nu
constituie infracţiunea de insultă sau calomnie."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile
omului, ale art. 30 privind Libertatea de
exprimare, ale art. 53 privind Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum
şi pe cele ale art. 10 referitoare la Libertatea de
exprimare şi art. 18 referitoare la Limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 207 şi 206 din
Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi
în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin deciziile nr. 134 din 6
iulie 2000 şi nr. 139 din 10 martie 2005, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 393
din 23 august 2000 şi, respectiv, nr. 350 din 25 aprilie 2005, Curtea
Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate,
pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 206 şi 207 din Codul penal, excepţie ridicată de Costică
Stoleru în Dosarul nr. 9.064/2005 al Judecătoriei Bacău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru